Procedură civilă - principiul disponibilităţii

Decizie 294 din 01.03.2012


Prin cererea înregistrată sub nr. 182/199/27.02.2009 pe rolul Judecătoriei Buhuşi reclamantul G.I.V.  a chemat în judecată pe pârâtul P.V. pentru ca prin hotărârea judecătorească să fie obligat a-i lăsa în deplină proprietate suprafaţa de 47 m.p. teren  pe care-i ocupă în mod abuziv.

Ulterior şi-a completat cererea, solicitând ca instanţa să stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăţi, capăt de cerere  pe care l-a timbrat  cu 19 lei taxă de timbru.

La termenul din 11.05.2009 pârâtul a arătat că înscrisul depus la dosar este o cerere reconvenţională prin care solicită ca reclamantul să demoleze o streaşină şi o magazie.

Prin sentinţa civilă nr.  317/04.04.2011 pronunţată de Judecătoria Buhuşi, în dosarul 182/199/2009 a fost admisă în parte acţiunea principală aşa cum a fost completată, a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtul P.V., a fost obligat pârâtul să lase  reclamantului în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 6,86 m.p. teren situat în Buhuşi, cu vecinii conform raportului de expertiză inginer C.P., s-a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăţi pe aliniamentul  punctelor 7-8, conform suplimentului la raportul de expertiză - inginer C.P. şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2188,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Conform sentinţei civile 834/18.11.2008 a Judecătoriei Buhuşi, reclamantul este proprietarul suprafeţei de  537 m.p. teren curţi construcţii (găsit la măsurători 490 m.p.) situat în Buhuşi.

La rândul său pârâtul  este proprietarul unei suprafeţe de 1536 m.p. teren curţi construcţii situat în Buhuşi, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 14/04.01.1996 de B.N.P. A.G..

Acţiunea în revendicare  întemeiată pe dispoziţiile art. 480 Cod civil, este acea acţiune a proprietarului neposesor, îndreptată împotriva posesorului neproprietar, prin care se solicită restituirea unui bun.

Raportul de expertiză ing. B.M. a concluzionat că deşi pârâtul stăpâneşte o suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare 14/1996, respectiv 1708 m.p. faţă de 1536 m.p., pârâtul nu ocupă teren din proprietatea reclamantului, întrucât terenul reclamantului este delimitat de terenul pârâtului prin gard din lemn cu fundaţie de beton iar acest gard este pe acelaşi aliniament cu gardul dintre proprietatea pârâtului şi cea a vecinului situat la est de proprietatea pârâtului.

Pe linia de hotar, nu sunt edificate construcţii, iar construcţiile edificate de părţi respectă distanţa legală faţă  de limita de proprietate.

Reclamantul a solicitat o contraexpertiză.Din concluziile raportului de expertiză ing. C.P., instanţa de fond a reţinut că pretenţia reclamantului este întemeiată în parte, astfel potrivit acestor concluzii, pârâtul stăpâneşte mai mult teren decât 1708 m.p. în loc de 1536 m.p.  din actul de vânzare-cumpărare cu 172 m.p. mai mult, care datorită gardului vechi cu P. D. nu se poate afirma de unde provine.Fundaţia gardului construit de pârât în curtea proprie are lăţimea totală inclusiv gardul de 25, 70 m şi nu 25,50 cât este în schiţa anexă contractului de vânzare cumpărare.Rezultă  aşadar, comparând cele două lăţimi, că pârâtul ocupă 6,86 m.p. din terenul reclamantului, însă aceasta  nu acoperă lipsa  de 47 m.p.  ai acestuia.A mai precizat expertul că,  „copertina” un perete vechi al construcţiei reclamantului este lângă gardul despărţitor şi se reazămă de acesta.

Instanţa a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză din care reiese că linia de hotar este situată la 0,20 m. spre vest (proprietatea pârâtului) gardul  pârâtului este construit  pe terenul său şi a fost refăcut de pârât din lemn pe fundaţie de  beton (dar nu sunt urme ale vechiului gard care era din plasă cu stâlpi din lemn).

Întrucât expertul nu a precizat pe terenul cui se află gardul, pe ce aliniament se află linia de hotar dintre proprietăţi şi dacă gardul este construit pe acelaşi aliniament, instanţa a solicitat expertului să precizeze aceste aspecte având în vedere obiecţiunile reclamantului.

Expertul a concluzionat că acest gard este amplasat pe terenul reclamantului, iar pârâtul deţine cu 0,20 m. atât la Est cât şi la Vest, conform schiţei  aliniamentul punctelor  7-8.

Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârât, instanţa reţine că acea „copertină” a reclamantului care se sprijinea de gardul pârâtului a fost demolată.

În ceea ce priveşte cealaltă construcţie, din relatările martorului P.C. şi concluziile expertizei, rezultă că reclamantul nu are construită lângă gard vreo anexă (magazie).

Împotriva sentinţei civile nr. 317/14.04.2011 pronunţată de Judecătoria Buhuşi, în dosarul 182/199/2009 a declarat apel, calificat ulterior de instanţă, la termenul din data de 22.02.2012, ca fiind recurs, pârâtul P.V. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei civile recurată şi respingerea acţiunii reclamantului pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar pe fond respingerea acţiunii.

În motivarea recursului se arată următoarele:

- sentinţa atacată este nelegală fiind pronunţată împotriva unei părţi care nu are calitate procesuală. Acţiunea în grăniţuire  este o acţiune  petitorie, reală, imobiliară.  Drept urmare, într-o astfel de acţiune calitatea procesuală nu poate aparţine decât titularilor dreptului de proprietate asupra imobilelor  cu privire la care  s-a solicitat a fi stabilită linia de hotar. Ori,  din actele de proprietate depuse la dosar rezultă că recurentul  chemat în judecată în calitate de pârât, nu este unic proprietar  al imobilului, acesta fiind bun comun în devălmăşie.

- prima instanţa nu prezintă motivele pentru care a înlăturat concluziile primei expertize (ing.B.), reţinând concluziile celei de-a doua expertize, concluzii de altfel echivoce,incerte. Soluţia instanţei de fond a plecat de la premiza greşita ca daca reclamantului îi lipseşte o suprafaţa de teren, iar pâratul foloseşte o suprafaţa mai mare decât în actul de proprietate acest excedent reprezintă terenul revendicat. Cu atât mai mult trebuia soluţionata aceasta chestiune, cu cat ambele expertize ajung practic la aceeaşi concluzie potrivit căreia gardul dintre proprietăţi  este pe acelaşi aliniament cu gardul dintre parat si vecinul de la est,fiind practic in prelungire pe acelaşi aliniament. Ambele expertize reţin că lăţimea proprietăţilor la strada este cea din actele de proprietate (respectiv contractul de vânzare cumpărare nr. 14/1996 pentru parat si sentinţa civila nr.834/2008 pentru reclamant) . Este stabilit cu certitudine ca pentru reclamant lăţimea proprietăţii la strada este de 14,70 m, astfel cum rezulta din sentinţa civila de partaj pronunţata in dos.275/1999/2007 al Judecătoriei Buhusi- schiţa la raportul de expertiza ing .D., situatie necontestata de acesta la data pronunţării; deşi expertul C. din prezenta cauza găseşte la măsurătoare aceasta lăţime, practic la insistenta instanţei, în mod arbitrar si nelegal apreciază ca deoarece reclamantul revendica la stradă  15 m.  lăţime, pârâtul ocupă din terenul reclamantului 6,86 mp, suprafaţă  care potrivit concluziei aceluiaşi expert nu recuperează întreaga suprafaţa lipsa a reclamantului.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct.9, art.3041, art. 312 alin.2 Cod de procedură civilă.

În susţinerea recursului s-a depus la dosar copie după schiţa-plan de amplasament, din dosarul nr. 275/199/2007 şi practică judiciară.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care arată că solicită respingerea recursului. În motivarea întâmpinare se arată că pârâtul a dobândit în 1996 conform contractului de vânzare-cumpărare 1536 mp, iar în momentul când intabulează( fila 16 ) la data de 1.04.2009 i se găseşte la măsurătoare 1550 mp. De la data intabulării 01.04.2009 când apare cu 1550 mp faţă de 1536  cât dobândise în momentul în care se face expertiza - expert B. - anul 2011 şi expertiza C. i se găseşte 1708 mp, deci mai mult cu 172 mp decât cumpărase. Faţă de concluziile raportului de expertiză B., însuşi pârâtul este de acord să se facă o nouă expertiză, precizând  prin  memoriul depus (fila 52) că el nu stăpâneşte mai mult de 2,50 m atât la stradă cât şi la Nordul proprietăţii sale. Prin expertiza C. se menţionează în mod expres că pârâtul are o lăţime de 25,70 mp şi nu 25,50 cât este prevăzut în schiţa anexă la contractul de vânzare-cumpărare. Pârâtul recurent solicită un supliment la raportul de expertiză C. pentru a se preciza expres dacă gardul construit de el este pe terenul lui sau al reclamantului. Instanţa în baza rolului activ îi admite suplimentul la raport, iar expertul C. arată în mod categoric că „întrucât recurentul nu a respectat lăţimea prevăzută în schiţa anexă la contractul de vânzare-cumpărare având 25,70 în loc de 25,50 a construit gardul pe terenul reclamantului. în acest fel i-a luat din proprietate 6,86 mp. Mai mult şi martorul audiat în faţa Judecătoriei Buhuşi arată aceiaşi situaţie.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs invocate, Tribunalul reţine următoarele:

Principiul disponibilităţii constituie un principiu specific procesului civil, Judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât în baza cererii părţii interesate şi numai în limitele sesizării. Reclamantul este cel care determină întinderea obiectului judecăţii şi persoana sau persoanele cu care se confruntă în instanţă.

În speţa de faţă recurentul – pârât este şi el parte în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14/04.01.1996 de B.N.P. A.G., iar reclamantul a înţeles să se judece numai cu  acest pârât.

La instanţa de fond, la termenul din data de 15.02.2010 pârâtul arată că este de acord cu efectuarea unei contraexpertize şi cu obiecţiunile formulate de reclamant, iar noua expertiză a răspuns şi la solicitările formulate de pârât la termenul din 05.07.2010.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin.5 Cod de procedură civilă, instanţa atunci când consideră că nu este lămurită poate pune în discuţia părţilor efectuarea oricăror probe pe care le consideră necesare, inclusiv efectuarea unui supliment la raportul de expertiză.

Conform  raportului de expertiză şi a suplimentului, efectuat la instanţa de fond de către expert C.P., rezultă că  gardul construit de pârât este amplasat pe terenul reclamantului, iar lăţimea terenului pârâtului este cu 0,20 m mai mare decât  în planul de situaţie anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr. 14/04.01.1996, iar lăţimea terenului reclamantului este cu 0,3 m mai mică decât schiţa anexă la certificatul nr. 13/1962 şi schiţa din dosarul nr. 275/199/2007-dosarul în care s-a pronunţat S.C. nr. 834/2008 pronunţată de Judecătoria Buhuşi, prin care s-a dispus ieşirea din indiviziune şi s-a atribuit lot intimatului – reclamant din prezenta cauză.  De altfel expertul a avut în vedere şi înscrisurile şi schiţele depuse de părţi la dosar. Cele arătate mai sus coroborate şi cu schiţele depuse în dosar( filele 4,37, 19 dosar fond)  duc la concluzia că recurentul - pârât, prin construirea noului gard, a ocupat din terenul intimatului -  reclamant suprafaţa de 6,86 mp.

De asemenea, se poate observă faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14/04.01.1996 de B.N.P. A.G.  recurentul-pârât a cumpărat suprafaţa de 1536 mp, în anul 2009 în care s-a întocmit documentaţia cadastrală pentru terenul recurentului-pârât se măsoară suprafaţa de 1550mp, iar expertul găseşte la măsurători în raportului de expertiză şi a suplimentului, efectuat la instanţa de fond suprafaţa de 1708 mp.

Faţă de cele reţinute mai sus Tribunalul, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin.1 cod de procedură civilă urmează să respingă recursul ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod de procedură civilă urmează să oblige recurentul-pârât să plătească  intimatului-reclamant suma de 700 lei  cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanţei nr. 89/2012 depusă la dosar.