CIVIL.Stabilire paternitate. Concludenţa expertizei adn

 Stabilire paternitate. Concludenţa expertizei ADN

Prin sentinţa civilă nr. ..../2013 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. ........./2012 s-a admis acţiunea formulată  de  reclamantul  - prin reprezentant legal, în  contradictoriu  cu pârâtul ..........

S-a stabilit  că pârâtul........., este  tatăl  minorului............, născut  la  10.05.2012 , având  ca mamă pe reclamanta  .........

S-a dispus efectuarea  menţiunilor  corespunzătoare în  registrul de  naşteri aflat la  Primăria  Buzău .

S-a stabilit  locuinţa minorului  la domiciliul mamei reclamante şi  s-a încuviinţat ca, autoritatea  părintească, să  fie exercitată  în comun  de ambii  părinţi.

A fost obligat pârâtul  să  plătească  reclamantei ,  în favoarea minorului, o pensie  de întreţinere  ce reprezintă 25% din salariul minim net pe economia naţională, care în prezent este de 600 lei, respectiv 150 lei lunar, cu începere de la data introducerii acţiunii , 14.06.2012 si până  la  împlinirea majoratului, dacă nu intervin alte modificări.

S-a luat act că reclamanta nu solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată avansate.

....................................................................................

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul ...........Printr-un memoriu separat pârâtul a criticat sentinţa pentru nelegalitate, susţinând că faţă de concluziile raportului medico-legal, care a stabilit că probabilitatea de paternitate este de 99,99 %  a solicitat  efectuarea unui nou raport de expertiză, cerere pe care instanţa a respins-o apreciind că nu se impune în raport de procentul menţionat mai sus.

A mai arătat apelantul că în momentul în care s-au prelevat probele nu au fost respectate procedurile legale, fapt pentru care a apreciat că rezultatul menţionat nu reflectă realitatea. În susţinerea punctului său de vedere, apelantul a invocat dispoziţiile HG nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OG nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală.

Conform acestor prevederi, apelantul a susţinut că pot fi examinate din nou persoanele , urmând ca ulterior concluziile să fie supuse avizării Comisie superioare medico legale.

Apelantul a solicitat suplimentarea efectuării unei noi expertize de specialitate care să determine situaţia reală, solicitând ca probele să fie prelevate în dublu exemplar, iar un exemplar al probelor să fie înaintat unui laborator din afara ţării.

În motivarea apelului , pârâtul a mai arătat că după pronunţarea sentinţei a efectuat un raport de testare genetică pentru stabilirea profilului genetic la un laborator acreditat din Braşov şi în urma discuţiilor purtate cu personalul medical de specialitate, a rezultat că este aproape imposibil să reiasă un procent de 99,99 % privind probabilitatea de paternitate.

Apelul este nefondat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că începând cu luna martie 2011 între reclamantă şi pârât s-a desfăşurat o relaţie de prietenie, iar în luna august a aceluiaşi an părţile au fost împreună în concediu la mare, perioadă în care acestea au întreţinut şi relaţii intime.

Deşi pârâtul a solicitat şi a fost încuviinţată prob testimonială pentru a combate afirmaţiile reclamantei, acesta a renunţat la administrarea dovezii testimoniale, conform încheierii de şedinţă din 13.03.2013.

De asemenea a renunţat la interogatoriul reclamantei şi a fost de acord cu efectuarea examenului ADN, sens în care s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici”  Bucureşti.

Din Raportul de expertiză medico legală rezultă că s-a procedat la un examen ADN , fiind prelevate câte trei tampoane bucale reprezentând probe de salivă de pe faţa internă a obrazului de la reclamantă, de la minor şi de la pârât. Probele au fost prelevate în tub închis care au fost depuse într-un plic semnat şi sigilat prin lipire în prezenţa tuturor părţilor în vederea arhivării pe o perioadă de 5 ani.

Au fost supuse analizei genetice câte o probă recoltată de la fiecare dintre cele trei persoane, iar restul probelor au fost conservate în laborator, conform recomandărilor metodologice privitoare la conservarea probelor biologice.

Deşi pârâtul invocă, prin motivele de apel, că nu au fost respectate procedurile legale cu privire la prelevarea probelor, fapt ce ar fi denaturat rezultatul examenului, acesta nu menţionează dispoziţiile procedurale ori metodologice care au fost încălcate.

Din raportul medico legal rezultă că probele au fost recoltate în triplu exemplar de la fiecare persoană, fiind depuse în plic semnat şi sigilat în prezenţa tuturor părţilor, în vederea arhivării pe o perioadă de 5 ani potrivit Hotărârii CSML nr. 4/2010.

De asemenea, pârâtul a invocat încălcarea prevederilor HG nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OG nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea Institutului de Medicină Legală , dar nu s-a referit în concret la dispoziţiile legale care ar fi fost nesocotite.

Potrivit art. 15  lit. f din Regulamentul aprobat prin HG nr.774/2000 institutele de medicină legală sunt abilitate să efectueze expertiza filiaţiei , expertiza perioadei de concepţie, a potenţei şi a capacităţii de procreare , expertiza comparativă antropometrică în diagnosticul filiaţiei, expertiza filiaţiei prin metode serologice, HLA, sau ADN.

A susţinut apelantul că potrivit dispoziţiilor invocate , pot fi examinate din nou persoanele urmând ca ulterior concluziile raportului să fie supuse avizării Comisiei superioare medicale.

În faţa primei instanţe de judecată, după ce a luat cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză, pârâtul a solicitat efectuarea unei noi expertize motivat de faptul că proba recoltată nu a fost sigilată în prezenţa sa.

Prima instanţă a respins solicitarea , concluzionând că au fost respectat dispoziţiile legale în materie.

Într-adevăr Tribunalul reţine că probele de salivă de la părinţi şi minor au fost recoltate de pe faţa internă a obrazului, pe suport de vată de vată de bumbac steril, în tub închis, fiind depuse într-un plic semnat şi sigilat prin lipire în prezenţa tuturor părţilor în vederea arhivării pe o perioadă de 5 ani.

Nu rezultă că pârâtul ar fi formulat vreo obiecţie în momentul recoltării probelor biologice, în sensul nerespectării metodologiei aprobate.

Testele ADN de paternitate permit examinarea directă a materialului genetic moştenit de o persoană de la părinţii săi biologici. Fiecare individ uman moşteneşte material genetic în proporţii perfect egale de la părinţii săi. Comparând profilul ADN al unui copil cu profilul ADN al mamei se poate identifica cu precizie că o proporţie de 50% din caracteristicile genetice sunt moştenite de la mama biologică, iar restul caracteristicilor ADN din profilul copilului provin de la tatăl biologic.

În situaţia în care un bărbat este testat în calitate de prezumtiv tată biologic şi caracteristicile din profilul său ADN nu corespund cu caracteristicile paternale din profilul ADN al copilului , respectivul bărbat este exclus în mod neîndoielnic de la paternitate, concluzia de excludere fiind de 100%.

Atunci când caracteristicile din profilul ADN al prezumtivului tată biologic corespund cu caracteristicile paternale din profilul ADN al copilului, respectivul bărbat poate fi tatăl biologic. Concluzia de paternitate se formulează întotdeauna prin calcularea unei probabilităţi de paternitate, care nu este exclus să atingă valori de peste 99,99 %.

Evaluând caracteristicile genetice ale pârâtului şi caracteristicile paternale din profilul ADN al minorului, raportul întocmit de IMML Bucureşti  evidenţiază faptul că toate caracteristicile de origine paternă din componenţa profilului minorului se regăsesc în profilul prezumtivului tată biologic, iar probabilitatea de paternitate este de 99,9999921 %.

Concluziile raportului medico legal se coroborează cu susţinerile reclamantei precum şi cu declaraţia martorei audiate la prima instanţă din care rezultă că părţile au întreţinut relaţii de prietenie începând cu luna martie 2011, iar în luna august a aceluiaşi an au fost împreună în concediu la mare, perioadă în care au avut şi raporturi intime.

Minorul s-a născut la data de 10.05.2012, ceea ce reprezintă dovada faptului că relaţiile intime din luna august 2011 dintre părinţii biologici au avut loc în perioada legală de concepţie a copilului.

Împrejurarea că pârâtul a efectuat după pronunţarea sentinţei o analiză pentru stabilirea profilului genetic la un alt laborator nu este prin ea însăşi elocventă  în ceea ce priveşte cererea privind efectuarea unei noi expertize medico legale, eventual de către un laborator din afara ţării.

Pentru ca o analiză de stabilirea a profilului genetic să fie relevantă este necesar ca testarea să fie efectuată la standarde corespunzătoare, ori Institutul de Medicină Legală este autorizat şi îndeplineşte condiţiile prevăzute în aceste standarde.

Pe de altă parte, pentru a fi deplin edificatoare analiza genetică presupune stabilirea profilului ADN al copilului şi al ambilor părinţi. Paternitatea poate fi stabilită şi pentru cazul în care mama lipseşte, testându-se copilul şi prezumtivul tată biologic, dar probabilitatea de paternitate este mai scăzută în asemenea cazuri.

În aceste condiţii analiza profilului genetic efectuată numai de către apelant nu este relevantă pentru cauză şi de asemenea nu are niciun fundament ştiinţific susţinerea acestuia că din discuţiile cu personalul medical de la laboratorul unde a efectuat această analiză ar fi imposibil să rezulte un procent de 99,99 % privind probabilitatea de paternitate.

Raportat la considerentele mai sus expuse tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare