Pentru acoperirea integrală a unui eventual prejudiciu suferit de către reclamanţi ,privaţi nelegal de proprietatea asupra imobilului preluat abuziv de stat,se impune obligarea Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata valorii d...

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr.1661/C/30.06.2009,pronunţată de Judecătoria Medgidia,în dosarul civil nr.5224/256/2008 instanţa a respins excepţia excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor C.Z,C.C., ca nefondată şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii C.Z., C.C. în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL MEDGIDIA PRIN PRIMAR şi PRIMĂRIA MUNICIPIULUI MEDGIDIA PRIN PRIMAR, judeţul Constanţa, având ca obiect „acţiune în revendicare”, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî în acest fel a reţinut instanţa de fond,în esenţă,că titlul reclamanţilor – sentinţa civilă nr.2790/17.10.1996 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul civil nr.7400/1995 – impune obligarea pârâtei din dosarul menţionat, Primăria Mun. Medgidia, de a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 600 mp teren situat în Medgidia, strada Republicii nr.27, judeţul Constanţa.

Instanţa a apreciat că reclamanţii au dedus judecăţii un drept real ,care cade sub incidenţa art.1 din Protocolul nr.1 al C.E.D.O., însă instanţa totodată constată că prin sentinţa civilă nr.2790/1996 a Judecătoriei Medgidia, acest imobil nu a fost identificat în mod corespunzător, nefiind delimitate vecinătăţile acestuia, fapt absolut necesar în identificarea oricărui bun  imobil.

La dosar reclamanţii au depus un raport de expertiză extrajudiciară topografică, filele 69-73 din dosar, efectuată în anul 2005, care s-a efectuat în baza unui plan de situaţie din anul 1958 şi a unui extras din planul topografic al oraşului Medgidia din anul 1961, aceste înscrisuri reflectând realitatea de fapt ce exista la vremea aceea, fără a ţine cont de multiplele modificări care au avut loc după adoptarea legii cadastrului şi publicităţii imobiliare – respectiv Legea nr. 7/1996,fără a depune însă înscrisuri din care să rezulte amplasamentul actual al imobilului revendicat, cu atât mai mult cu cât în prezent există o altă sistematizare a întregului municipiu.

Împotriva acestei sentinţe,în termen legal,au declarat  recurs reclamanţii,criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Arată recurenţii că la dosarul cauzei sunt depuse înscrisuri din care să rezulte amplasamentul terenului,acestea fiind şi documentele care,de altfel au stat la baza pronunţării sentinţei civile nr.2790/1996 a Judecătoriei Medgidia,sentinţă ce reprezintă titlul reclamanţilor.

Prin întâmpinare intimatul-pârât Municipiul Medgidia prin primar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În şedinţa publică din data de 04.02.2010,în raport de valoarea obiectului litigiului ,instanţa a calificat drept apel calea de atac exercitată în cauză.

Analizând,în temeiul dispoziţiilor art.295 alin.1 c.pr.civ.stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii,de către prima instanţă,reţinem următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor a lăsa în deplină proprietate şi posesie imobilul teren,în suprafaţă de 600 mp.situat în Municipiul Medgidia,Str.Republicii,nr.27,jud.Constanţa.

În susţinerea cererii sale reclamanţii au învederat instanţei că sunt proprietarii acestei suprafeţe de teren,dreptul lor de proprietate fiind recunoscut prin sentinţa civilă nr.2790/1996 a Judecătoriei Constanţa ,definitivă şi irevocabilă.Această hotărâre se bucură de puterea lucrului judecat şi are caracter executoriu.

Acţiunea în revendicare este acea acţiunea reală şi petitorie prin care proprietarul,care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar,precum şi recunoaşterea dreptului său de proprietate.În cadrul acţiunii în revendicare,reclamantul este obligat să probeze un dublu aspect şi anume că este proprietarul bunului şi să identifice bunul cu privire la care afirmă un drept.

În referire la identificarea terenului ce face obiectul prezentului litigiu,reclamanţii îşi întemeiază dreptul de proprietate pe sentinţa civilă nr.2790/1996 a Judecătoriei Constanţa,în cuprinsul căreia s-a recunoscut calitatea lor de proprietari asupra terenului în suprafaţă de 600 mp.situat în Medgidia,Str.Republicii,nr.27,jud.Constanţa(fila 13 dosar de fond).În egală măsură,sesizate cu acţiunea lămurire a titlului executoriu,respectiv a sentinţei civile nr. 2790/1996 ,instanţele judecătoreşti,având la bază raportul de expertiză topografică efectuat de expertul Dumitrescu Florin au stabilit că imobilul este situat în Municipiul Medgidia,fosta Stradă I.V.Stalin,nr.27 şi că este delimitată în planul de situaţie prin dreptunghiul de culoare roşie A,B,C,D,cu laturile de 15,respectiv 40 m,fiind delimitate şi vecinătăţile,prin raportare la raportul de expertiză efectuat în cauză(sentinţa civilă nr.1506/27.06.2005,filele 65 şi urm.dosar de fond).Mai mult decât atât lucrarea a fost efectuată într-un proces în care intimaţii au avut calitatea de parte,astfel încât orice apărare pe care aceştia ar fi avut-o în referire la amplasamentul terenului a fost lămurită cu acea ocazie.

Prin urmare ,în mod eronat instanţa de fond,a apreciat că în lipsa elementelor de delimitare a terenului reclamanţii nu justifică nici măcar un drept de proprietate,cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În referire la acest din urmă aspect,deşi instanţa de judecată a respins acţiunea ca neîntemeiată,apreciem că aceasta nu a cercetat fondul,deoarece şi-a limitat considerentele la neidentificarea terenului în litigiu,fără să analizeze titlul de proprietate pe care reclamanţii l-au exhibat şi fără să pună în discuţie,din oficiu,în temeiul dispoziţiilor art.129 c.pr.civ.,necesitatea efectuării unei expertize tehnice imobiliare de identificare a terenului,dacă nu se socotea lămurită sun acest aspect.

Ori,noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă de judecată, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantei, această obligaţie presupune, totuşi, ca partea interesată să poată aştepta un răspuns specific şi explicit la mijloacele decisive pentru soluţionarea procedurii în cauză. (CEDO, Cauza Albina contra România, hotărârea din 28.04.2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu contra România, hotărârea din 8 iunie 2006).

Apreciem,în egală măsură cadrul procesual stabilit de către reclamanţi,prin cererea de chemare în judecată,ca insuficient lămurit de către instanţa de fond.Astfel,în măsura în care,din cuprinsul raportului de expertiză va rezulta că terenul sau o parte a acestuia nu mai poate fi restituit în natură,se va ridica problema persoanei obligată la despăgubiri pentru o atare situaţie,cadrul procesual fiind insuficient determinat sub acest aspect. Ori, pentru acoperirea integrală a unui eventual prejudiciu suferit de către reclamanţi ,privaţi nelegal de proprietatea asupra imobilului preluat abuziv de stat,se impune obligarea Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata valorii de circulaţie a terenului ce nu se poate restitui sau asupra întregii suprafeţe de teren ce se va stabili cu ocazia efectuării expertizei imobiliare,conform aprecierii ce va reveni instanţei de fond,obligaţie ce incumbă acestuia în virtutea faptului că Statul Român este răspunzător de prejudiciul creat prin privarea reclamanţilor de dreptul de proprietate asupra terenului şi o eventuală înstrăinare,dacă acesta va rezulta din raportul de expertiză sau situaţia juridică pe care pârâţii o vor depune.Se impune aşadar lămurirea cadrului procesual pasiv,reclamanţilor urmând a li se pune în vedere că au posibilitatea de a lărgi cadrul procesual prin introducerea în cauză,în calitate de pârât a Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.

În considerarea argumentelor de fapt şi de drept expuse,în temeiul dispoziţiilor art.297 alin.1 c.pr.civ.,apreciind că instanţa de fond nu a efectuat o veritabilă cercetare a fondului,precum şi că se impune complinirea cadrului procesual,instanţa,admiţând apelul,va desfiinţa sentinţa civilă apelată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

1

Domenii speta

Spete similare