Drept civil. Partea Generală. Executare silită. Terţ dobânditor al bunului ce a format obiect al gajului. Efectele bunei sale credinţe

Drept civil. Partea Generală. Executare silită. Terţ dobânditor al bunului ce a format obiect al gajului. Efectele bunei sale credinţe

C.civ., art. 1899 alin. (2)

Sunt anulabile formele de executare silită efectuate împotriva terţului dobânditor de bună-credinţă a bunului cu care debitorul a garantat creditorului restituirea împrumutului acordat de acesta din urmă.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 294 din 19 martie 2008

Prin sentinţa civilă nr. 6191 din 3 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. 6138/55/2007 a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestator C.F. în contradictoriu cu intimaţii R.D. şi T.D.. În consecinţă, instanţa a anulat procesul-verbal încheiat la 01.06.2007 în dosarul execuţional nr. 222/2007 al Biroului Executor Judecătoresc H.V. cu privire la instituirea sechestrului definitiv asupra autoturismului AUDI A3 cu nr. de înmatriculare AR 60 şi a dispus restabilirea situaţiei anterioare încheierii acestui proces-verbal.

Pentru a dispune astfel instanţa a avut în vedere că, prin cererea adresată instanţei, contestatorul a solicitat anularea procesului - verbal sus-menţionat şi revenirea la situaţia anterioară încheierii lui, invocând dreptul său de proprietate asupra autoturismului în litigiu, buna sa credinţă la dobândirea acestuia şi calitatea sa de terţ în raporturile dintre vânzător şi creditorul acestuia.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 399, 401 pct. 2, 407, 400 C.proc.civ.

Din probatoriul administrat, instanţa a reţinut că intimatul creditor R.D. a împrumutat intimatului debitor T.D. suma de 20.000 Euro, împrumutul fiind garantat şi cu autoturismul în litigiu.

La 28.12.2006 intimatul T.D. vinde contestatorului autoturismul sus-indicat.

Cum împrumutul nu a fost restituit la termenul stabilit prin contractul autentic (14.05.2007) asupra autoturismului s-a instituit sechestrul definitiv.

Din verificările efectuate la Arhiva Electronică de Garanţii Reale  Mobiliare a rezultat că nu s-a găsit vreo înscriere cu privire la gajul instituit asupra autoturismului.

În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 1909, 972, C.civ., contestatorul este proprietar al  bunului mobil, a cărui rea-credinţă, la dobândirea acestuia, nu a fost probată.

Pe de altă parte, împotriva  contestatorului nu există un titlu executoriu în sensul art. 372 C.proc.civ., titlu în baza căruia să fie efectuată urmărirea silită.

În consecinţă, instanţa a apreciat ca nelegal procesul-verbal contestat şi a dispus conform celor mai sus-arătate.

Împotriva sentinţei a declarat apel intimatul creditor R.D., care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând greşita reţinere a bunei-credinţe a contestatorului şi inopozabilitatea transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului de la debitorul său la contestator.

Prin Decizia civilă nr. 434/A din 27 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Arad  apelul a fost admis iar sentinţa schimbată în sensul respingerii contestaţiei la executare promovată de contestator, cu consecinţa menţinerii formelor de executare.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, deşi garantase împrumutul şi cu autoturismul în litigiu, debitorul l-a înstrăinat către contestator, care nu poate invoca buna sa credinţă câtă vreme nu a depus minime diligenţe pentru a verifica dacă cumpără de la adevăratul proprietar şi nici nu a efectuat demersuri pentru radierea şi înmatricularea autoturismului gajat.

Împotriva deciziei a declarat recurs în termen contestatorul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de intimat.

În motivare a invocat neobservarea de către instanţa de apel a inopozabilităţii contractului de gaj în ceea ce-l priveşte, formalităţile de publicitate nefiind îndeplinite conform dispoziţiilor Legii nr. 99/1999.

A mai invocat greşita reţinere a relei sale credinţe în dobândirea dreptului de proprietate asupra  autoturismului, el fiind protejat de dispoziţiile art. 972 Cod civil, 1909 Cod civil, 1899 Cod civil.

În fine, a invocat faptul că neefectuarea formalităţilor pentru radierea şi înmatricularea autoturismului gajat nu este de natură a înlătura buna sa credinţă în momentul dobândirii acestuia.

În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi din oficiu, în baza art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, faţă de dispoziţiile art. 299 şi urm. Cod procedură civilă şi de dispoziţiile legale ce vor fi mai jos-arătate, instanţa a reţinut următoarele:

Prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 1348/2006 la B.N.P, creditorul R.D. a împrumutat debitorului T.D. suma de 20.000 euro, termenul până la care împrumutul trebuia restituit fiind 14.05.2007.

În baza aceluiaşi contract, debitorul a garantat restituirea împrumutului şi cu autoturismul Audi A 3, nr. înmatriculare AR 6O, obligându-se să nu-l înstrăineze până la restituirea integrală a împrumutului.

Ulterior, la 28.12.2006, debitorul înstrăinează autoturismul contestatorului contra sumei de 25.000 lei.

Cum debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată, creditorul a trecut la executarea garanţiilor, astfel că, prin procesul-verbal contestat în cauză, s-a instituit un sechestru definitiv asupra autoturismului aflat în posesia contestatorului.

Se observă că debitorul  a constituit în favoarea creditorului un gaj fără deposedare asupra unui bun pe care l-a înstrăinat ulterior unui terţ care a  şi intrat în posesia bunului.

Este adevărat că transmiterea dreptului de proprietate a fost  constatată printr-un înscris sub semnătură privată (un formular tip), dar acest aspect nu este de  natură a afecta valabilitatea vânzării faţă de dispoziţiile art. 1295 alin. (1) C.civ., potrivit cu care „vânzarea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra bunului şi asupra  preţului, deşi bunul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”. Or, în cauză, potrivit celor mai sus-arătate, preţul s-a achitat iar contestatorul a intrat în posesia autoturismului.

Pe de altă parte, prin contractul de gaj, debitorul garantează creditorului restituirea datoriei ( art. 1685 C.civ.).

Este adevărat că gajul, fiind un drept real,  conferă creditorului  un drept de urmărire, adică de a revendica bunul din mâna oricui s-ar găsi, însă actualul deţinător al bunului poate opune buna sa credinţă în dobândirea acestuia.

În cauza de faţă, contestatorul a cumpărat autoturismul la şapte luni după încheierea contractului de împrumut între cei doi intimaţi, intrând în posesia acestuia.

Pe de altă parte, din coroborarea dispoziţiilor art. 1, 3, 64 din Titlul VI din  Legea nr. 99/1999 rezultă că dreptul de urmărire îi este recunoscut titularul dreptului de gaj dacă a efectuat formalităţile prevăzute de lege în acest titlu al legii. Or, după  cum a reţinut şi prima instanţă din înscrisurile de la dosar, creditorul nu a procedat la înscrierea dreptului său de gaj în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare, pentru a-l face opozabil terţilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 1899 alin. (2) C.proc.civ. buna-credinţă se prezumă, cel ce invocă reaua-credinţă fiind ţinut să o dovedească.

Se observă că, în cauza de faţă, contestatorul a cumpărat autoturismul de la proprietarul acestuia, a plătit preţul şi a intrat în posesia bunului şi a actelor autoturismului în condiţiile în care, pe de o parte, creditorul nu a procedat la efectuarea formelor de publicitate şi, pe de altă parte, nu s-a dovedit că acesta (contestatorul) ar fi luat la cunoştinţă în vreo altă modalitate de existenţa gajului sau că ar fi încheiat actul de vânzare-cumpărare intenţionând să-l fraudeze pe creditorul gajist.

Faptul că actul nu a primit dată certă în sensul art. 1182 C.civ. nu este de natură să-i atragă ineficacitatea în raporturile cu creditorul-urmăritor, câtă vreme, aşa cum s-a arătat mai sus, contestatorul opune urmăritorului nu înscrisul ci buna sa credinţă existentă în momentul încheierii acestuia.

În fine, nu poate fi reţinut argumentul (avut în vedere de instanţa de apel), potrivit cu care contestatorul cumpărător nu a efectuat demersuri pentru  radierea şi reînmatricularea autoturismului gajat: aceste formalităţi sunt ulterioare încheierii vânzării şi neefectuarea lor nu răstoarnă prezumţia de bună-credinţă ce operează în favoarea cumpărătorului în momentul perfectării vânzării – cumpărării.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2), (3) C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. (9) C.proc.civ., instanţa a admis recursul declarat de contestator şi a modificat decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat  de creditor.

Domenii speta

Spete similare