Drept de uzufruct. Dreptul uzufructuarului de a se folosi de bunul ce face obiect al uzufructului

Drepturi reale. Drept de uzufruct. Dreptul uzufructuarului de a se folosi de bunul ce face obiect al uzufructului

C.civ., art. 517, art. 521

Uzufructuarul are dreptul de a se folosi de bunul ce face obiect al uzufructului fără ca nudul proprietar să-l poată împiedica în normala folosinţă a bunului.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 517 din 16 mai 2008

Prin decizia civilă nr.1060/14.12.2007 pronunţată în dosar nr.4955/30/2006 Tribunalul Timiş a admis apelul declanşat de reclamantul I.C. contra sentinţei civile nr. 2740/6.10.2006, dată de Judecătoria Lugoj, în contradictoriu cu pârâta intimată I.M. şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a admis demersul judiciar iniţiat de reclamant şi, în consecinţă, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul identificat cu  nr.109, în C.F. nr. 265 T.

Tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr.2740/6.10.2006 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosar nr.917/206, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul I.C. împotriva pârâtei I.M., pentru evacuare.

S-a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu sarcina  întreţinerii, autentificat sub  nr. 3406/20.12.1996, în baza căruia s-a întabulat nuda proprietate a pârâtei şi uzufructul viager în favoarea reclamantului, în C.F. 267 T.

Prima instanţă a reţinut că reclamantul beneficiază doar de un dezmembrământ al dreptului de proprietate, respectiv uzufructul viager, neputând fi considerat proprietar exclusiv al imobilului, cât timp nuda proprietate aparţine pârâtei, iar contractul de vânzare-cumpărare cu sarcina întreţinerii se derulează între părţi, în cauză nefăcându-se dovada că ar fi încetat efectele acestuia.

S-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 517 – 535 C.civ. şi,  nefiind îndeplinite cerinţele legale pentru evacuare, acţiunea formulată de reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reclamantul a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 2740/6.10.2006 a Judecătoriei Lugoj solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei civile apelate, în sensul admiterii acţiunii.

Tribunalul a admis apelul şi a dispus în sensul celor mai sus menţionate, cu motivarea că, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu sarcina întreţinerii autentificat sub nr. 3406/20.12.2006, reclamantul a înstrăinat pârâtei nuda proprietate a imobilului din litigiu, cu rezerva uzufructului viager instituit în favoarea reclamantului.

Ca atare, s-a reţinut că pârâta a devenit nudă proprietară asupra imobilului, situaţie în care are numai dispoziţia juridică asupra acestuia şi pe care o poate exercita fără a aduce atingere dreptului de uzufruct.

În termen împotriva deciziei civile nr.1060/14.12.2007, a declarat recurs pârâta I.M., care a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamant.

În motivare a arătat că cele două instanţe nu au reţinut un element esenţial şi anume faptul că părţile sunt rude de gradul 1, respectiv tată şi fiică şi că pârâta a crescut, a locuit şi are gospodărie în imobilul din litigiu.

A locuit şi înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu sarcina întreţinerii în acelaşi imobil, astfel că, apreciază pârâta, sunt aplicabile principiile relocaţiunii prevăzute de art. 1452 C.civ.

Examinând decizia civilă recurată în raport de dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, ale art. 517 – 135 C.civ., ale art. 1411 – 1452 C.civ., Curtea a constat că recursul este neîntemeiat.

Astfel, între părţi s-a încheiat la data de 20.12.1996 contractul de vânzare-cumpărare cu sarcina întreţinerii, autentificat sub nr.3406/20.12.1996, prin care reclamantul a vândut pârâtei imobilul situat în sat T., respectiv nuda proprietate, păstrându-şi dreptul de uzufruct asupra imobilului în schimbul întreţinerii şi îngrijirii la care s-a obligat debitoarea în favoarea vânzătorului şi a soţiei sale.

S-a menţionat în cuprinsul contractului că pârâta va intra în proprietatea imobilului începând cu data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu sarcina întreţinerii (20.12.1996).

În mod corect a reţinut tribunalul că prin încheierea contractului mai sus menţionat pârâta are doar atributul de dispoziţie juridică cu privire la imobil şi pe care îl poate exercita liber, fără a aduce atingere dreptului de uzufruct instituit în favoarea reclamantului.

Cu referire la recursul declarat de pârâtă, trebuie menţionat că, în raport de clauzele contractului, aceasta, în calitate de întreţinătoare, a dobândit nuda proprietate a imobilului, a intrat în posesia de drept a acestuia la data autentificării actului, iar în posesia de fapt va intra doar după încetarea din viaţă a întreţinutului / uzufructuarului - reclamantul I.C.

Având, astfel, doar nuda proprietate, pârâta nu poate, invocând dispoziţiile art. 1452 C.civ. privind tacita relocaţiune, nefiind încheiat vreun contract în acest sens între părţi – să pretindă că deţine în fapt imobilul; pârâta rămânând doar cu nuda proprietate, nu poate aduce atingere dreptului de uzufruct în conţinutul căruia sunt incluse şi posesia şi folosinţa asupra imobilului, exercitate de reclamantul uzufructuar.

Având calitatea de tolerată în imobil, pârâta, la cererea creditorului întreţinerii, poate fi evacuată, astfel că în mod corect, tribunalul schimbând sentinţa civilă atacată a dispus evacuarea pârâtei din imobilul din litigiu.

Faţă de considerentele arătate, Curtea, în baza  art. 312 C.proc.civ. a respins recursul declarat de pârâtă.

Domenii speta

Spete similare