Probele şi mijloacele de probă

Drept procesual penal. Partea generală. Probele şi mijloacele de probă

C.proc.pen., art. 66, art. 78 şi urm., art. 90-91

O.U.G. nr. 195/2002, art. 87 alin. (5)

Potrivit art. 66 C.proc.pen., inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia. Recunoaşterea inculpatului că s-a împotrivit recoltării probelor sanguine, nu este suficientă pentru a constitui temei şi probă pentru condamnarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de refuz la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în sânge.

Aceasta întrucât inculpatul nu a refuzat recoltarea oricărei probe biologice necesare pentru stabilirea alcoolemiei, iar organele medicale nu i-au adus la cunoştinţă posibilitatea de recoltare a altor probe biologice, care nu presupun înţeparea şi extracţia sanguină. Martorul, medic de gardă la prezentarea inculpatului pentru recoltarea probelor biologice, arată că inculpatul nu a solicitat recoltarea altor probe biologice, dar nici nu i s-a pus în vedere această posibilitate de către organele medicale sau organele de poliţie însoţitoare. Procesul-verbal, care atestă prezenţa inculpatului la unitatea spitalicească, conţine erori substanţiale cu privire la data şi ora încheierii sale, la numele inculpatului şi corecturile aduse ulterior procesului-verbal. Faţă de toate incertitudinile şi inadverenţele constatate, instanţa apreciază că această situaţie profită, în mod legal, inculpatului.

O.U.G. nr. 195/2002 nu sancţionează refuzul recoltării probelor biologice de sânge, ci refuzul recoltării oricărei probe prin care se poate stabili alcoolemia.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, decizia penală nr. 1001/R din 27 octombrie 2008 (judecător dr. Marian Bratiş)

Prin sentinţa penală nr. 132 din 16.01.2008, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 16087/325/2007, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. a fost achitat inculpatul P.A.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 27.10.2007, în jurul orelor 01,30, inculpatul P.A.D. a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare IF-3783/09/07 pe str. Revoluţiei din Timişoara, unde a fost oprit de către organele de poliţie pentru un control de rutină. Organele de poliţie au constatat faptul că inculpatul emana miros de alcool în aerul respirat, motiv pentru care l-au testat pe acesta, rezultând o valoare de 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care l-au condus pe acesta la Spitalul Clinic nr. 1 Judeţean Timişoara în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

În declaraţiile date, inculpatul a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice anterior conducerii pe drumurile publice a autovehiculului, iar la momentul când a fost testat cu aparatul etilotest, acesta a indicat o anumită valoare, recunoscând şi faptul că s-a deplasat cu organele de poliţie la unitatea sanitară în vederea recoltării probelor de sânge, unde a refuzat acest lucru, arătând că este de acord cu recoltarea altor probe biologice. Despre transportul inculpatului la spital şi discuţiile purtate până la pătrunderea în cabinetul medical, a relatat şi martora B.R., care a învederat instanţei că nu cunoaşte ce s-a discutat în interiorul cabinetului deoarece ea a rămas afară, în sala de aşteptare.

Despre întocmirea procesului-verbal, martorul M.I.C. a afirmat în declaraţia dată în faţa instanţei că a fost întocmit în momentul în care inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, lucru care este în contradicţie cu înscrierile din respectivul proces-verbal, unde se arată că acesta a fost întocmit la ora 13,15. Această eroare este încercată a fi îndreptată cu declaraţia martorului M.I.C., martor care a relatat instanţei că la data la care a primit citaţia a făcut demersurile necesare pentru a verifica motivul chemării sale în instanţă şi de asemenea a căutat în baza de date a spitalului, constatând că pentru data respectivă nu figurează numele exact al inculpatului, existând numele de „A.R.”. Acelaşi martor a declarat că şi în faza de urmărire penală, la solicitarea organelor de poliţie, a efectuat aceleaşi verificări şi a constatat că pentru ora ce i-a fost indicată de către organele de poliţie era trecută o persoană cu numele „A.R.”. De asemenea, martorul a arătat că în situaţia în care procesele-verbale întocmite cu ocazia prezentării unor persoane pentru recoltarea probelor biologice există inadvertenţe sau greşeli, acestea au fost refăcute pe respectivul proces-verbal, făcându-se menţiunile necesare în cuprinsul procesului-verbal şi semnându-se în dreptul corecturii.

Instanţa de fond a constatat că în procesul-verbal existent la dosarul de urmărire penală nu este făcută nicio modificare de genul celor mai sus arătate, ci s-a încercat completarea acestui proces-verbal cu o adresă ce nu poartă ştampila unităţii sanitare ci a martorului, precum şi cu declaraţia aceluiaşi martor care, prin natura profesiei pe care o are, astfel cum a declarat şi în faţa instanţei, este solicitat în mai multe rânduri de organele de poliţie pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la diferite persoane, făcând precizarea în instanţă că nu-şi mai aminteşte dacă inculpatul cu ocazia prezentării sale la spital a solicitat să-i fie recoltate alte tipuri de probe în afară de cele de sânge.

S-a reţinut că potrivit art. 66 C.proc.pen. învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia. Cum din probatoriul administrat în cauză nu rezultă în mod indubitabil că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, precum şi faptul că există un dubiu cu privire la data întocmirii procesului-verbal, precum şi un dubiu cu privire la refuzul recoltării probelor biologice, dubiu care profită inculpatului, instanţa de fond a apreciat că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Instanţa de fond a reţinut că nu se poate stabili existenţa elementului intenţie, respectiv faptul că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei în scopul sustragerii acestuia şi a stabilirii cu exactitate dacă la data depistării sale în trafic conducea autovehiculul având în sânge o alcoolemie peste limita legală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, criticând-o pentru netemeinice sub aspectul greşitei achitări a inculpatului, în sensul că există prezumţia de nevinovăţie care nu a fost răsturnată prin probele acuzării. Parchetul a apreciat că nu există nici un dubiu în favoarea inculpatului, atâta timp cât acesta a recunoscut şi regretat comiterea faptei pe tot parcursul procesului penal, fiind în prezenţa avocatului său ales la prezentarea materialului de urmărire penală, cât şi la judecător, singura apărare pe care a susţinut-o fiind pe fondul cauzei, aceea că „i-a fost frică de ace”. Pentru aceste considerente, parchetul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti temeinice şi legale.

Prin decizia penală nr.178/A din 26.05.2008, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 16087/325/2007, a fost respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, avându-se în vedere următoarele:

Din declaraţia inculpatului rezultă că acesta a participat la o petrecere, unde a consumat 2 pahare de vin şi la solicitarea de a fi testat cu aparatul alcooltest a fost cooperant şi a efectuat acest test, care a stabilit o valoare de 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat, şi a fost de acord să se prezinte la Spitalul Clinic nr. 1 pentru recoltarea de probe biologice pentru a se stabili dacă îmbibaţia alcoolică depăşeşte limitele legale. Inculpatul a comunicat poliţistului şi medicului frica sa de ace şi sânge şi că refuză să i se recolteze sânge, aspect recunoscut în timpul urmăririi penale şi în faţa instanţei.

Este obligaţia cadrelor medicale care efectuează recoltarea probelor, şi a celor de poliţie care solicită recoltarea, să aducă la cunoştinţa inculpatului posibilitatea de a se recolta probe de urină şi salivă, care nu presupun înţeparea, pentru stabilirea alcoolemiei, şi doar în situaţia în care se refuză şi recoltarea acestora, se poate reţine existenţa laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Fiind audiat în calitate de martor, medicul M.I.C., care a fost de gardă în data de 27.01.2007, a susţinut că nu îşi aminteşte dacă inculpatul a solicitat recoltarea altor probe decât sânge pentru stabilirea alcoolemiei, dar nu acesta trebuia să solicite, ci trebuia să i se comunice că este posibilă recoltarea altor probe, deoarece infracţiunea prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 republicată nu sancţionează doar refuzul la recoltarea probelor de sânge, ci refuzul la recoltarea tuturor probelor prin care se poate stabili alcoolemia.

S-a avut în vedere şi faptul că prima instanţă a stabilit corect că între probele administrate în cauză există o mulţime de inadvertenţe cu privire la numele inculpatului, data şi ora la care acesta s-a prezentat la spital, deşi ora este foarte importantă la tipul de probă ce urma a fi administrată, şi când se urmăreşte evoluţia în timp a eliminării cantităţii de alcool din organism.

În procesul penal, recunoaşterea inculpatului nu este suficientă pentru a constitui temei şi probă pentru condamnarea acestuia, astfel că s-a considerat a fi corectă interpretarea primei instanţe că nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie a inculpatului şi nici nu s-a făcut dovada refuzului inculpatului de a i se recolta probele biologice necesare stabilirii alcoolemiei, cu excepţia recoltării de sânge.

Împotriva deciziei penale nr. 178 din 26.05.2008 pronunţată de Tribunalul Timiş, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, criticând hotărârea pentru netemeinica achitare a inculpatului P.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările Parchetului, a celorlalte părţi, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că starea de fapt reţinută de instanţă este corectă, că din probatoriul administrat prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată cu probe concludente. Astfel, prima instanţă în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen., l-a achitat pe inculpatul P.A.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, soluţie menţinută şi de instanţa de apel, deoarece s-a constatat existenţa unor dubii cu privire la data întocmirii procesului-verbal, precum şi cu privire la refuzul recoltării probelor biologice.

În privinţa procesului-verbal, martorul M.I.C. – chemat să recolteze probe biologice, arată că în baza de date a spitalului nu figurează numele exact al inculpatului, existând numele „A.M.”.

Tot el arată că procesul-verbal a fost întocmit în momentul în care inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, lucru care este în contradicţie cu înscrierile din respectivul proces-verbal, unde se arată că acesta a fost întocmit la ora 13,05, iar această eroare nu a fost îndreptată conform uzanţelor, prin menţionarea pe procesul-verbal cu semnătură în dreptul corecturii.

Din procesul-verbal nu rezultă că i s-a pus în vedere inculpatului existenţa posibilităţii recoltării altor probe biologice decât recoltarea de sânge, care a fost refuzată într-adevăr de acesta. O.U.G. nr. 195/2002 nu sancţionează doar refuzul recoltării probelor de sânge, ci refuzul recoltării oricărei probe prin care se poate stabili alcoolemia.

În consecinţă, faţă de toate incertitudinile şi inadvertenţele intervenite pe parcursul depistării inculpatului, întocmirii procesului-verbal, recoltării probelor biologice, instanţa în mod corect a apreciat că această situaţie profită în mod legal inculpatului, şi în consecinţă a dispus achitarea acestuia.

Curtea a apreciat, faţă de probatoriul existent la dosar, că există suficiente dubii cu privire la stabilirea clară a modului de desfăşurare a faptelor, la incidenţa dispoziţiilor sancţionatorii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, motiv pentru care în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. a respins recursul Parchetului ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare