Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângere împotriva actelor procurorului

Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângere împotriva actelor procurorului

C. proc. pen., art. 2781, art. 1, art. 2

C. pen., art. 215

Legea nr. 59/1934, art. 84

I.C.C.J. – Secţiile Unite, decizia nr. 27 din 2 iunie 2008

Procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. ia sfârşit odată cu pronunţarea soluţiei prevăzute de art. 2781 alin. (8) lit. c) şi alin. (9) C. proc. pen., când instanţa de judecaăt, admiţând plângerea îndreptată împotriva rezoluţiei sau ordonanţei de nterimitere în judecată, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare în fond. Din acest moment dreptul părţii de a-şi retrage plângerea nu mai poate fi exercitat, întrucât principiul disponibilităţii părţii asupra continuării sau retragerii plângerii astfel promovate este înlocuit de principiile legalităţii şi oficialităţii procesului penal, în conformitate cu scopul procesului penal şi natura infracţiunilor ce fac obiectul cauzei.

(Decizia penală nr. 205 din 25 februarie 2010, Secţia penală, dr. M.B.)

Prin sentinţa penală nr. 36/18.06.2009, pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă în dosar nr. 468.1/261/2008, în baza art. 215 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) Cod penal şi art. 76 alin. (1) lit. c) Cod penal, a fost condamnat inculpatul Z.G. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune; în baza art. 84 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) Cod penal şi art. 76 alin. (1) lit. e) Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 (două) luni închisoare; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare; s-au aplicat prevederile art. 71 Cod penal, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal; în baza art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal, în temeiul art. 71 alin. (5) Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, s-a luat act de renunţarea la cererea de constituire ca parte civilă.

Prima instanţă a reţinut că în perioada februarie-iulie 2007, inculpatul, în calitate de administrator al părţii responsabile civilmente S.C. L.A. SRL, a achiziţionat mai multe produse petroliere de la partea civilă, pentru plata acestora emiţând trei file CEC, respectiv fila CEC BG 308 nr. 00264431/26.07.2007, în valoare de 10.000 lei, fila CEC BG 308 nr. 00264432/06.08.2007, în valoare de 12.213 lei şi fila CEC BG 308 nr. 00264433/16.08.2007, în valoare de 5.000 lei, file CEC ce au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil.

Prima instanţă a constatat că la data de 26.08.2007 - la care a fost emisă fila CEC BG 308 nr. 00264431, inculpatul avea în contul bancar suma de 12,96 lei, situaţie cunoscută de inculpat, întrucât la data de 11 iulie 2007 a retras din cont suma de 1.800 lei, iar societăţii S.C. D. SRL i-a fost plătită suma de 3.020 lei; lunar, inculpatului îi era comunicat un extras de cont bancar, având posibilitatea de a lua cunoştinţă de situaţia sa financiară.

Conform somaţiei nr. 51.4/7878/30.07.2007, emisă de BANC POST Centrală, în perioada 30.07.2007-30.07.2008, inculpatul se afla în interdicţie bancară, ca urmare a refuzării la plată a filei CEC emisă la data de 26.07.2007; deşi această somaţie i-a fost comunicată inculpatului, totuşi acesta la data de 06 şi 16.08.2007 a mai emis două file CEC, menţionate anterior.

Împotriva hotărârii judecătoreşti a declarat apel inculpatul Z.G., criticând sentinţa ca fiind netemeinică şi nelegală. Părţile nu au administrat probe în cuprinsul căii de atac, iar apelul nu a fost motivat pe fond, ci doar la termenul de judecată din 30 noiembrie 2009 a fost depusă la dosar declaraţia administratorului părţii vătămate S.C. V.O. SRL – O.M., autentificată la Notarul Public, declaraţie prin care administratorul intimatei părţi vătămate S.C. V.O. S.R.L. O. a arătat că înţelege să-şi retragă plângerea formulată împotriva ordonanţei procurorului prin care i-a fost aplicată o amendă administrativă apelantului inculpat.

Tribunalul Caraş-Severin prin decizia penală nr. 129 din 30.11.2009, pronunţată în dosar nr. 468.1/261/2008, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, a respins apelul formulat de apelantul-inculpat  Z.G., împotriva sentinţei penale nr. 36/18.06.2009, pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă.

Verificând sentinţa primei instanţe în raport de apelul formulat în cauză, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, conform art. 371, art. 378 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat.

Judecătoria Moldova Nouă, după cum s-a arătat în detaliu mai sus, a făcut o analiză completă şi temeinică a stării de fapt existentă în cauză, urmărind prin coroborarea tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal, pe de o parte aflarea adevărului, iar pe de alta lămurirea cauzei sub toate aspectele, după cum impun dispoziţiile art. 62 Cod procedură penală. Fără a mai reveni asupra raţionamentului instanţei de fond, pe care instanţa de apel şi-l însuşeşte, tribunalul s-a limitat să constate că ulterior stabilirii stării de fapt, a fost făcută o corectă individualizare juridică a infracţiunilor existente, fiind stabilite de asemenea în mod optim pedepsele necesare pentru atingerea scopului preventiv educativ, aplicându-se de asemenea dispoziţiile regulamentare care stipulează contopirea necesară în cazul pluralităţii de infracţiuni.

În altă ordine de idei, sunt nefondate şi chiar inadmisibile atât cerinţele apărătorului inculpatului apelant, cât şi cele ale procurorului de şedinţă, privind consecinţele retragerii plângerii împotriva soluţiei procurorului efectuată de reprezentantul părţii vătămate, pe de o parte pentru că această plângere în nici un caz nu poate fi echivalată cu o plângere prealabilă, iar pe de altă parte cu atât mai puţin ar putea primi semnificaţia retragerii unei căi de atac.

În acest sens, instanţa de control judiciar a notat pe de o parte faptul că instituţia plângerii prealabile este reglementată în Capitolul VIII din Secţiunea VII Titlul I Cod procedură penală (art. 279-2862), în vreme ce instituţia plângerii împotriva rezoluţiei procurorului este reglementată de un capitol anterior din aceeaşi secţiune şi acelaşi titlu, respectiv Capitolul VII (art. 275-2781 C. proc. pen.). Cele două instituţii sunt complet distincte, fiind de notat în plus aspectul esenţial că în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (4) Cod penal şi respectiv art. 84 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 59/1934 acţiunea penală nu se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar retragerea plângerii sau împăcarea părţilor nu au drept consecinţe înlăturarea răspunderii penale. Pe de altă parte, instituţia retragerii unei căi de atac – în speţă apelul – este reglementată de art. 369 Cod procedură penală, în acest text de lege fiind menţionat în detaliu momentul până la care se poate îndeplini acest act de dispoziţie, cei care pot proceda la respectivul act, formalitatea prin care se poate efectua operaţiunea juridică respectivă şi alte chestiuni procedurale obligatorii. Ori, în cauză, nu este îndeplinită nici una dintre respectivele cerinţe, mai mult, reprezentantul apelantului declarând expres că nu doreşte să-şi retragă calea de atac formulată.

Împotriva deciziei penale nr. 129 din 30.11.2009 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. 468/261/2008 a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timişoara la data de 5.01.2010.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul solicită ca instanţa să ia act de retragerea plângerii formulate împotriva rezoluţiei procurorului, la dosar aflându-se procura specială prin care reprezentantul legal al părţii vătămate avea împuternicire expresă pentru retragerea plângerii, că instanţa a făcut o eroare de interpretare în sensul că infracţiunile prevăzute la art. 215 C. pen. se pun în mişcare din oficiu, iar împăcarea părţilor nu are efect încetarea procesului penal, dar obiectul procesului îl constituie plângerea împotriva rezoluţiei procurorului în procedura prevăzută de art. 278 alin. (1) C. proc. pen, făcându-se abstracţie de decizia dată în recursul în interesul legii nr. 27/2008.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum şi din oficiu conform art. 385/6 C. proc. pen., instanţa de recurs a apreciat că decizia penală recurată este legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile speţei de faţă.

Prin încheierea de şedinţă din 13.11.2008 Judecătoria Moldova Nouă a admis plângerea formulată de partea vătămată SC V.O. SRL O., a desfiinţat ordonanţa de scoatere de sub urmărire din data de 15.04.2008 dată în dosarul nr.458/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă şi a reţinut cauza spre soluţionare. Prin urmare, potrivit art. 278/1 alin. (9) C. proc. pen., încheierea prin care instanţa de judecată a admis plângerea devine actul de sesizare al instanţei. Din acest moment procesual, procesul penal nu se mai află în procedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen, intervenind principiul oficialităţii procesului penal care obligă instanţa de judecată la administrarea probelor atât în apărarea cât şi în acuzarea inculpatului care devine subiect activ al infracţiunii. Procedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen a luat sfârşit prin pronunţarea uneia dintre soluţiile prevăzute de art. 278/1 alin. (8) C. proc. pen., ceea ce s-a întâmplat prin admiterea plângerii şi desfiinţarea ordonanţei atacate, procesul penal urmând de aici regulile de la judecata în primă instanţă. Dreptul părţii de a-şi retrage plângerea formulată în condiţiile art. 278/1 C. proc. pen subzistă, prin urmare, până la data de 13.11.2008, moment de la care titularul acţiunii penale a devenit statul. Raportându-ne la infracţiunile pentru care s-au desfăşurat cercetări penale în cauză-art. 215 C.pen. şi art. 84 din Legea nr. 59/1934 se observă că este vorba despre infracţiuni pentru care urmărirea penală se exercită din oficiu, iar retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor nu este de natură să producă efecte juridice. Evident că decizia instanţei supreme nr. 27 din 2 iunie 2008 recunoaşte posibilitatea retragerii plângerii formulate în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., situaţie în care instanţa de judecată va lua act de această manifestare de voinţă, dar această retragere poate produce efecte juridice până în momentul în care instanţa de judecată s-a pronunţat prin încheierea penală prin care a admis plângerea în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., moment de la care voinţa părţii este lipsită de efecte juridice. A aprecia altfel înseamnă a transforma instituţia reglementată de art. 278/1 C. proc. pen într-o modalitatea exclusivă de a da satisfacţie intereselor materiale ale părţii vătămate, care după atingerea scopului urmărit-repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită să poată pune capăt procesului penal ce vizează o infracţiune urmărită din oficiu de către organele de urmărire penală, ceea ce este inadmisibil şi contrar scopului procesului penal care are ca obiectiv, potrivit art. 1 C. proc. pen., constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni. Represiunea penală nu se poate reduce la recuperarea prejudiciului cauzat părţii vătămate prin săvârşirea unei infracţiuni, procesul penal urmând a contribui la apărarea ordinii juridice încălcate prin comiterea faptei şi asigurarea prevenţiei speciale prin aplicarea unei pedepse inculpatului raportat la gradul de pericol social al faptei comise şi cu luarea în considerare şi a celorlalte criterii generale prevăzute de art. 72 C.pen.

Astfel, fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, a respins recursul declarat de inculpatul Z.G. împotriva deciziei penale nr.129/30.11.2009 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.

Domenii speta

Spete similare