Taxă de poluare prevăzută de o.u.g. nr. 50/2008. Refuzul prefectului de înmatriculare a unui autovehicul

Taxă de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008. Refuzul prefectului de înmatriculare a unui autovehicul

- Legea nr. 554/2004 – art. 1 alin. (1)

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008

Este vătămător în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, refuzul prefectului de a înmatricula un autovehicul atâta timp cât taxa prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 este discriminatorie.

Decizia civilă nr. 396 din 21 februarie 2012,

Secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 915/05.04.2011 pronunţată în dosarul nr.773/108/2011 Tribunalul Arad a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T.D. contra pârâtei Instituţia Prefectului Judeţului Arad - Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere şi Înmatriculări Auto pentru refuz soluţionare cerere, fără cheltuieli de judecată.

Recursul declarat de reclamant a fost admis de Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 396/21.02.2012 pronunţată în dosarul nr. 773/108/2011, dispunându-se modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtului să procedeze la înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Opel, tip Astra F Caravan, an de fabricaţie 1994, […] fără plata taxei de poluare.

În motivare, Curtea a reţinut că, prezentul litigiu are ca obiect cererea reclamantului T.D. de obligare a Serviciului Înmatriculări Autovehicule din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Timiş la înmatricularea în circulaţie a unui autovehicul marca Opel tip Astra F Caravan, an fabricaţie 1994, cu număr de identificare […], proprietate a reclamantului, înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 08.03.1994, fără plata taxei de poluare.

Motivele acţiunii reclamantului au constat, în esenţă, în încălcarea dispoziţiilor art. 25 şi 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană prin instituirea taxei de poluare la înmatricularea autovehiculelor pentru prima dată în România.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, reţinând că taxa de poluare instituită prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2008 nu încalcă dispoziţiile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană).

În analizarea legalităţii soluţiei pronunţe de instanţa de fond, Curtea consideră necesară expunerea dispoziţiilor art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (fostul art. 90 TCE), precum şi a jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.

Pentru expunerea conţinutului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 208/2008, nr. 218/2008, nr. 7/2009 şi nr. 117/2009, Curtea face trimitere la considerentele Hotărârii pronunţate de Curtea Europeană de Justiţie la data de 7 iulie 2011 în cauza C263/10 (Iulian Nisipeanu împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj, Administraţiei Finanţelor Publice Târgu Cărbuneşti şi Administraţiei Fondului pentru Mediu) (indicată în continuare ca ”Hotărârea Nisipeanu”) – hotărâre al cărei dispozitiv a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C, nr. 269/10.09.2011.

Astfel, Curtea Europeană de Justiţie a expus reglementarea respectivă în paragrafele 6-14 din Hotărârea Nisipeanu.

De asemenea, reglementarea iniţială a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 a fost expusă în considerentele nr. 6-18 ale Hotărârii pronunţate de Curtea Europeană de Justiţie la data de 7.04.2011 în cauza C-402/09 (Tatu), având ca obiect cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România) (indicată în continuare ca ”Hotărârea Tatu”).

În acest context, Curtea observă că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008, în varianta ulterioară datei de 31.12.2009, respectiv reglementarea în varianta stabilită conform O.U.G. nr. 7/2009.

Conform art. 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare.

De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.

Cea mai importantă hotărâre a Curţii Europene de Justiţie în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 – o constituie Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (Tatu), având ca obiect cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura Ioan Tatu împotriva Statului român prin Ministerul Finanţelor şi Economiei, Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Sibiu, Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu, Administraţiei Fondului pentru Mediu, Ministerului Mediului.

În considerentele Hotărârii Tatu (paragrafele 53-61), Curtea Europeană de Justiţie a arătat că:

„53. Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul şi de obiectivul său dacă statelor membre lear fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piaţa naţională şi introduse pe această piaţă înainte de intrarea în vigoare a taxelor menţionate. O astfel de situaţie ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicţiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE şi 34 TFUE.

54. În ceea ce priveşte taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2002, Cura Anlagen, C451/99, Rec., p. I3193, punctul 40, Hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Danemarca, C464/02, Rec., p. I7929, punctul 74, şi Hotărârea din 1 iunie 2006, De Danske Bilimport?rer, C98/05, Rec., p. I4945, punctul 28).

55. În această privinţă, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piaţa unui stat membru sunt „produse naţionale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piaţa vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de acelaşi tip, cu aceleaşi caracteristici şi aceeaşi uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piaţa statului membru menţionat şi cele cumpărate, în scopul importării şi punerii în circulaţie în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente (a se vedea în special Hotărârile citate anterior Comisia/Danemarca, punctul 17, precum şi Kalinchev, punctele 32 şi 40).

56. Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 10 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor şi să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naţionale şi descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

57. În acţiunea principală, în pofida prezenţei necontestate a unor date statistice care demonstrează o scădere foarte considerabilă a înmatriculărilor de vehicule de ocazie importate în România de la intrarea în vigoare a O.UG. nr. 50/2008, guvernul român a subliniat în faţa Curţii că obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecţiei mediului.

58. Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curţii rezultă fără echivoc că reglementarea menţionată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate şi caracterizate printro vechime şi o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ţine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piaţă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiţii, O.UG. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

59. În această privinţă, trebuie precizat, în lumina principiilor amintite la punctele 50-53 din prezenta hotărâre, că, deşi statele membre păstrează, în materie fiscală, competenţe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuşi să respecte interdicţia prevăzută la articolul 110 TFUE.

60. În plus, trebuie să se constate, astfel cum a subliniat în mod corect domnul Tatu, că obiectivul protecţiei mediului menţionat de guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulaţia în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 şi Euro 2 şi care au o capacitate cilindrică mare, şi, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanţarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet şi mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulaţie în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piaţa naţională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulaţie a vehiculelor de ocazie importate şi ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plăteşte.

61. Având în vedere toate cele de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională”. (...)

În consecinţă, Curtea consideră că incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE şi taxa de poluare din prezentul litigiu se impune a fi analizată şi prin prisma hotărârii Curţii Europene de Justiţie din cauza Tatu, menţionată anterior – hotărâre în care s-a reţinut incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE şi reglementarea română a taxei de poluare conform O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea sa iniţială.

În condiţiile anterior expuse, Curtea nu poate decât să constată că reglementarea română analizată în hotărârea Tatu este aplicabilă şi în prezenta cauză şi că reclamantului i s-a impus – ca o condiţie de înmatriculare în circulaţie a autovehiculului – plata taxei de poluare contestată în temeiul acestei reglementări.

În consecinţă, constatările Curţii Europene de Justiţie din cauza Tatu sunt deplin aplicabile în cauză şi ele conduc la constarea încălcării art. 110 TFUE prin instituirea respectivei taxe în sarcina reclamantului.

În concluzie, în condiţiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele second hand de pe piaţa internă, Curtea reţine caracterul întemeiat al acţiunii reclamantului şi încălcarea art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Reţinând incompatibilitatea taxei de poluare instituite în sarcina reclamantului cu dispoziţiile art. 110 TFUE, Curtea a admis recursul formulat de reclamant, a modificat sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta să procedeze la înmatricularea în circulaţie a autoturismului marca Opel, tip Astra F Caravan, fabricat în 1994, […], fără plata taxei de poluare.

Domenii speta

Spete similare