Încheiere de respingere a cererii de ajutor public judiciar. Căi de atac. Inadmisibilitatea apelului sau recursului

Decizie 1074 din 05.04.2012


Încheiere de respingere a cererii de ajutor public judiciar. Căi de atac. Inadmisibilitatea apelului sau recursului

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 – art. 15

Potrivit art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 „Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii”, iar conform alineatului (3) al aceluiaşi articol „Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă”.

Prin urmare, faţă de textul legal de mai sus, care este o normă specială în raport cu norma generală cuprinsă în art. 282 C. pr. civ., împotriva încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar se poate doar cerere de reexaminare, soluţia dată intrând în puterea lucrului judecat şi nemaiputând face obiectul căilor de atac prevăzute de legiuitor pentru hotărârea judecătorească însăşi.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 1074 din 5 aprilie 2012, G.O.

Prin Decizia civilă nr. 1058/14.12.2011, pronunţată în dosarul nr. 33962/325/2010, Tribunalul Timiş a respins apelul formulat de reclamanţii A.I.G. şi A.G.C. împotriva sentinţei civile nr. 21644/20.09.2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara.

Astfel, Tribunalul a menţinut şi confirmat hotărârea primei instanţe care a admis excepţia de netimbrare şi pe cale de consecinţă a anulat acţiunea formulată de reclamanţi.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că împotriva încheierii prin care a fost soluţionată cererea de ajutor public judiciar singura cale prevăzută de legea specială (art.15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008) este cererea de reexaminare, astfel încât soluţia dată nu mai poate face obiectul cenzurii în căile de atac prevăzute de legiuitor pentru hotărârea însăşi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, iar prin Decizia civilă nr. 1074 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul acestora pe baza considerentelor mai jos redate.

Analizând decizia dată în apel, Curtea a constatat că aceasta reflectă o interpretare corectă a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 8 şi art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi că reclamanţilor nu li s-a restrâns dreptul de acces la justiţie, în raport cu dispoziţiile art. 6 din CEDO.

În primul rând, Curtea a constatat că art. 6 din CEDO garantează tuturor cetăţenilor care fac parte din Consiliul Europei dreptul de acces la o instanţă independentă şi imparţială, dar aşa cum a reafirmat în multiple cazuri Curtea de la Strasbourg, acest drept la instanţă este condiţionat de plata unor taxe judiciare, în privinţa cărora statele membre au o anumită marjă de liberate decizională.

În acest context, legiuitorul român a adoptat iniţial Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare, acest act normativ reprezentând legea specială care determină precis taxele judiciare de timbru datorate pentru toate tipurile de acţiuni în justiţie şi care, totodată, nominalizează categoriile de acţiuni care sunt scutite de la plata unor astfel de taxe, în principiu datorită unor raţiuni de echitate socială.

În plus, Statul Român, pentru a facilita accesul la justiţie al cetăţenilor proprii, dar şi al celor din celelalte State Membre ale UE, a adoptat Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, care transpune în legislaţia internă Directiva CE nr. 8/2003 privind ajutorul public judiciar.

Prin urmare, din punct de vedere legislativ, România are asigurate toate instrumentele necesare pentru a facilita accesul la justiţie al cetăţenilor, iar prin raportarea acestor norme la situaţia concretă din speţă, Curtea a constatat că judecătoria a dispus anularea acţiunii reclamanţilor pentru netimbrare, subsecvent soluţionării cererii de ajutor public judiciar formulată de către reclamanţi în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 constatându-se în prealabil că, raportat la venitul mediu net pe membru de familie realizat, aceştia pot beneficia doar de un ajutor public judiciar în modalitatea eşalonării plăţii taxei judiciare de timbru în sumă totala de 7.060,2 lei în 20 de rate lunare egale

Încheierea judecătoriei, investita cu soluţionarea acţiunii, a fost atacată de reclamanţii – recurenţi cu o cerere de reexaminare, singura cale de atac prevăzuta de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, prin dispoziţiile art. 15 din actul normativ amintit, cerere care a fost judecată de un alt complet, astfel încât soluţia data în prima instanţa acestui incident procedural a intrat în puterea de lucru judecat, nemaiputând face obiectul cenzurii în căile de atac prevăzute de legiuitor pentru hotărârea judecătorească însăşi, prin derogare de la regula de procedura cuprinsă de art. 282 C. pr. civ., în respectarea principiului de drept potrivit căruia specialul deroga de la general (specialia generalibus derogant).

De aceea, Curtea a constatat că în mod corect tribunalul a apreciat că singura verificare posibil de efectuat în apel, sub aspectul legalităţii hotărârii de prima instanţă, este din perspectiva respectării exigentelor art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, republicata, respectiv a punerii în vedere în prealabil de către instanţa a cuantumului taxei judiciare de timbru de achitat.

Or, din chiar conţinutul încheierilor pronunţate de cele doua complete asupra cererii de ajutor public judiciar, rezultă în mod cert care era cuantumul primei rate de achitat, reclamanţii având cunoştinţă de acesta. Şi de aceea nu s-a putut reţine că accesul la justiţie garantat prin art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului a fost obstrucţionat, cu atât mai mult cu cât prin acţiunea domniilor lor, reclamanţii – recurenţi solicitau acordarea de către instanţă a unor sume considerabile, respectiv 58.898,40 EURO precum şi peste 5.000 lei.

Domenii speta