Pensie intretinere

Prin decizia civilă nr. 535/19.07.2013, tribunalul a admis recursul declarat de recurentul-pârât CM, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi CAI şi GE; a modificat sentinţa atacată, în sensul că a majorat pensia de întreţinere de la 151 lei la 220 lei, începând cu data introducerii acţiunii – 19.07.2012, până la majoratul reclamantului.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 5565/740/2012 din 19 iulie 2012 la Judecătoria A,  reclamantul CAI, asistat de ocrotitorul legal GE, a chemat în judecată pe pârâtul CM, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună majorarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea minorului la care pârâtul a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 863/07.04.2010.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 863/07.04.2010 pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului pensie de întreţinere în cuantum de 151 lei.

Reclamantul a susţinut că la stabilirea pensiei de întreţinere au fost avute în vedere nevoile minorului şi posibilităţile materiale ale pârâtului care avea un venit mediu net pe ultimele 6 luni în cuantum de 911 lei. A mai învederat reclamantul că de la data stabilirii pensiei de întreţine şi până în prezent, nevoile sale au crescut, fiind elev şi având vârsta de 15 ani, crescând, totodată, şi posibilităţile materiale ale pârâtului. Totodată, pârâtul realizează un venit mai mare decât cel avut în vedere la stabilirea pensiei de întreţinere.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 44, art. 94 din C.fam.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele acte: certificat de naştere, C.I., sentinţa civilă nr. 863/07.04.2010.

În conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc.civ, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar, în temeiul art. 15 lit. c din Legea 146/1997 şi art. 1 alin. 2 din OG 32/1995.

La data de 22.08.2012, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.

În motivare, pârâtul a arătat că este salariat la SC KR SA, având funcţia de şofer. A mai menţionat pârâtul că în întreţinerea sa se mai află minorul CAY, născut la data de 15.09.2009, rezultat din actuala căsătorie cu numita CE, precum şi numita BAC, fiica actualei soţii, rezultată din prima căsătorie a acesteia, care nu realizează nici un venit, fiind elevă la Grupul Şcolar Agricol, şi care locuieşte împreună cu pârâtul şi cu actuala soţie.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

În conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc.civ, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În susţinerea întâmpinării, pârâtul a depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: fluturaşi de salariu, adeverinţă, act adiţional la contractul individual de muncă, declaraţie notarială, contract de închiriere, fişa suprafeţei locative, certificat de naştere, certificat de căsătorie.

Prin sentinţa civilă nr. 4887 din 1 octombrie 2012, Judecătoria A. a  admis acţiunea şi a  majorat la 257,5 lei lunar  pensia de întreţinere datorată de pârâtul  CM minorului  CAY.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul -  pârât CM, criticând-o ca netemeinică  şi  nelegală.

Prin  decizia civilă nr. 753 din 23 noiembrie 2012, tribunalul a admis recursul, a casat sentinţa cu  trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi  instanţe, pe motiv că prima instanţă nu a analizat caracterul veniturilor realizate de  recurentul-pârât, reţinând  în  cuantumul acestora şi  veniturile  nepermanente.

După casarea cu trimitere spre rejudecare, pârâtul a  depus la dosarul cauzei la data de 07.02.2013 o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum şi concluzii scrise.

Pârâtul a reluat argumentele expuse în întâmpinare, iar în plus, pârâtul a arătat că realizează un salariu de bază în sumă de 1138 lei la care se adaugă orele suplimentare efectuate. Totodată, a arătat că venitul din orele suplimentare nu poate fi luat în considerare, deoarece acesta variază de la o lună la alta, nefiind un venit constant.

Pârâtul a solicitat instanţei să ţină cont de faptul că în luna aprilie a beneficiat de prima de Paşti.

La termenul din data de 07.03.2013, instanţa în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind  utilă, pertinentă şi concludentă pentru justa soluţionare a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 2368 din 9 mai 2013, Judecătoria A. a admis  cererea având ca obiect majorare pensie de întreţinere formulată de către reclamantul CAI, asistat de ocrotitorul legal GE ambii cu domiciliul în A, în contradictoriu cu pârâtul CM domiciliat în A.

A majorat  cuantumului pensiei de întreţinere stabilite în sarcina pârâtului şi în favoarea reclamantului CAI, născut la data de ____, de la 151 lei lunar la 233,40 lei lunar începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 19.07.2012 până majoratul reclamantului.

A act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru  a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, faţă de  prevederile art. 516 alin. (1), 525 alin. (1) şi 531 alin. (1) Cod Civil Nou, minorul este îndreptăţit la plata  pensiei de întreţinere.

În ce priveşte starea de  nevoie a  reclamantului, a reţinut că acesta  nu  realizează  venituri că,  fiind în vârstă de 15 ani,  se află în plin proces de dezvoltare şi pregătire profesională, iar  cheltuielile determinate de  asigurarea unei  alimentaţii  corespunzătoare, a medicamentelor şi obiectelor de îmbrăcăminte sunt ridicate.

Referitor la  mijloacele pârâtului, faţă de adeverinţa emisă  de S.C. „KR” S.A, a dedus veniturile cu  caracter întâmplător, respectiv,  cele reprezentând sporul pentru  orele suplimentare, rezultând un venit net de 1400,40 lei.

 De asemenea, la stabilirea cuantumului  pensiei de întreţinere, potrivit art. 529 alin. (2) Cod Civil, a avut în vedere  împrejurarea că  pârâtul  mai are un copil rezultat din a doua căsătorie.

A înlăturat susţinerile pârâtului că la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere urmează a se mai pune în vedere şi faptul că în întreţinerea sa se află şi fiica actualei sale soţii.

Sub acest aspect a apreciat că numita BAC (fiica actualei soţii a pârâtului) nu este, în sensul Codului Civil, copil faţă de care să existe obligaţia legală de întreţinere din partea pârâtului, acesta neaflându-se în situaţia prevăzută de art. 517 alin. (1) Cod Civil.

În ce priveşte întreţinerea în timp a obligaţiei pârâtului de a contribui la creşterea copilului, potrivit art. 532 alin. (1) Cod Civil, a majorat pensia de întreţinere, începând cu data introducerii acţiunii: 19.07.2012 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs recurentul-pârât CM, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Printr-un prim motiv de recurs a susţinut că în mod eronat prima instanţă a reţinut că datorează întreţinere numai minorilor CAI şi CAY.

Sub acest aspect a susţinut că, în realitate, în întreţinerea sa se află şi soţia  - CE, care nu realizează venituri, precum şi fiica acesteia din prima căsătorie – minora BAM.

A arătat că, neavând în calcul aceste obligaţii de întreţinere, prima instanţă a ignorat dispoziţiile art. 519 Cod Civil.

Prin motivul doi de recurs este criticată sentinţa în sensul greşitei includeri în cuantumul veniturilor şi a celor cu caracter nepermanent, respectiv, a diurnei de deplasare.

În drept, recursul va fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă.

Intimatul-reclamant, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Recurentul-reclamant a depus concluzii scrise.

Tribunalul analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii, faţă de criticile  formulate, reţine următoarele:

În ce priveşte primul motiv de recurs, acesta este nefondat.

Astfel prin decizia civilă nr. 573/23.11.2012 dată în soluţionarea recursului declarat de recurentul-pârât împotriva sentinţei civile nr. 4887/ 1.10.2012 (pronunţată în prim ciclu procesual) tribunalul analizând critica reiterată în recursul de faţă, a stabilit că beneficiari ai obligaţiei de întreţinere sunt intimatul reclamant CAI şi celălalt copil al recurentului-pârât, minorul CAY.

Ca atare, problema de drept privitoare la persoanele cărora recurentul-reclamant le datorează întreţinere a intrat sub puterea lucrului judecat.

Drept consecinţă, critica potrivit căreia prima instanţă nu a reţinut că recurentul-pârât datorează întreţinere şi soţiei sale, respectiv copilului acesteia rezultat din căsătoria anterioară, este nefondată.

Recursul este însă întemeiat în ce priveşte al doilea motiv de recurs.

Astfel, la stabilirea cuantumului minorilor obligaţiei de întreţinere, potrivit art. 527 alin. (2) Cod Civil, se au în vedere cele cu caracter permanent nu şi veniturile întâmplătoare.

Or în mod greşit prima instanţă a avut în vedere şi veniturile reprezentând diurna încasată de recurentul-pârât în lunile februarie - martie 2013, reprezentând 346 lei, respectiv 678 lei venituri brute.

Înlăturând aceste sume care nu au caracter permanent, rezultă un venit mediu net lunar de 1297 lei , în funcţie de care urmează să se stabilească obligaţiile de întreţinere ale recurentului-pârât.

Ca atare, faţă de prevederile art. 529 alin. (2), raportat la art. 531 Cod Civil, se va majora pensia de întreţinere datorată de recurentul-pârât intimatului-reclamant, de la 151 lei la 220 lei lunar.

În consecinţă, potrivit art. 312 alin. (1) şi (3) raportat la art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, recursul a fost admis, sentinţa recurată fiind modificată în sensul considerentelor de mai sus.

Domenii speta

Spete similare