Fond funciar

Prin decizia civilă nr. 57/14.02.2014, tribunalul a admis excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi a respins, recursul declarat de recurentul-reclamant NF, ca inadmisibil.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 740/329/2013 din 12 aprilie 2013 reclamantul NF,  a chemat în judecată pe pârâtele CLSM,  CJT, NF,  CI,  NR,  IE,  SA,  NG,  RM,  PF şi VG,  solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună completarea procesului verbal de punere în posesie nr. 1847 cu beneficiara VG; obligarea CLSM la întocmirea şi înaintarea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate, CJT pentru suprafaţa de 3,34 ha teren reconstituit prin anexa nr.3 poziţia 286 beneficiarilor NS, NP, RM, PF şi VG; obligarea CJT  la emiterea titlului de proprietate după primirea documentaţiei de la CL.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că:

În baza Legii nr.18/1991 s-a reconstituit moştenitorilor autorului NM dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 3,44 ha, conform Adeverinţei nr.698 din 28.01.1992 eliberată de CLS.

Beneficiarii reconstituirii sunt NS, NP, RM, PF şi VG, fiind înscrişi în anexa nr.3 poziţia 286, drept validat prin HCJ nr.361 din 28.08.1991.

Arată că a fost eliberat un proces verbal de punere în posesie nr.1847 pentru suprafaţa totală de 3,34 ha în care figurează ca proprietari doar NS, NP, RM, PF, beneficiara VG fiind omisă.

Mai arată că, beneficiarul NS a decedat iar moştenitorii acestuia sunt reclamantul şi pârâta CI, în calitate de copii, precum şi pârâta NF, soţie supravieţuitoare.

Menţionează că, beneficiarul NP a decedat iar moştenitorii acestuia sunt pârâţii IE, SA şi NG, în calitate de copii, precum şi pârâta NR, soţie supravieţuitoare.

În susţinerea acţiunii reclamanta a depus la dosar în copii xerox: adeverinţei nr.698 din 28.01.1992 eliberată de CLS, CI NF, proces verbal de punere în posesie nr.1847, certificat de naştere NF, certificat de naştere NI, certificat de căsătorie CI, CI CI, certificat de naştere şi certificat de deces NS, certificat de naştere NA, certificat de căsătorie SA, certificat de naştere NE, certificat de căsătorie IM, certificat de naştere NG, certificat de naştere şi certificat de deces NP, extras din registrul de naştere NM, certificat de căsătorie RF, certificat de căsătorie şi certificat de deces BC, certificat de naştere NF, certificat de căsătorie PF, certificat de naştere NG, certificat de căsătorie VN, CI VG, certificat de deces NM.

La 10 mai 2013, pârâta CLSM a formulat întâmpinare, prin care a arătat în esenţă că, NS în calitate de moştenitor al lui NM a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate înregistrată la nr.1175/16.03.1991 pentru suprafaţa totală de 3,71 ha.

La poziţia 286 anexa 3 este înscris autorul NM cu moştenitorii: NS, NP, UM şi PF.

S-a mai arătat în întâmpinare că nu a fost înregistrată nici o cerere pentru stabilirea dreptului de proprietate pentru completarea poziţiei nr.286 a anexei 3 în vederea înscriserii moştenitoarei VG.

La 16.09.2013, reclamantul a depus o cerere la dosar, prin care a învederat instanţei că, defuncţii NS, NP şi pârâtele RM, PF şi VG sunt fraţi, toţi aceştia fiind fii şi fiicele defunctului NM.

A arătat că defunctul NP a decedat la 26.05.1997 iar moştenitori ai defunctului au rămas pârâţii NG, IE şi SA, în calitate de fii.

A mai arătat că, defunctul NS a decedat la 29.11.1997 iar moştenitori legali ai defunctului au rămas reclamantul şi pârâta CI, în calitate de fii.

A anexat cererii în copii xerox certificate ale actelor de stare civilă pentru părţile din proces prin care a făcut dovada filiaţiei faţă de autorul lor comun defunctul NM, mai sus menţionate.

La termenul din 20 septembrie 2013, instanţa a pus în discuţie excepţia  lipsei de interes a acţiunii reclamantului, pentru capătul de cerere referitor la completarea procesului verbal de punere în posesie nr.1847 cu beneficiara VG, acţiunea fiind introdusă de NF iar reclamantul, prin avocat HVL, a arătat că este că este în interesul său şi al lui VG ca să fie emis un titlu de proprietate valid, corect, întrucât pe adeverinţa nr.698 din 28.01.1992, aflată la dosar la fila 6 este trecută şi numele VG iar pe procesul verbal de punere în posesie nu este trecut numele acesteia, iar VG este fiica lui NM.

A solicitat respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 885/27/09/2013 Judecătoria Turnu – Măgurele a admis  excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamantului NF,  pentru capătul de cerere privind completarea procesului verbal de punere în posesie nr. 1847 cu beneficiara VG în contradictoriu cu pârâţii,  a respins  capătul de cerere privind completarea procesului verbal depunere în posesie nr.1847 cu beneficiara VG, pentru lipsa de interes a reclamantului în promovarea unei astfel de cereri; a respins  ca nefondat capătul de cerere privind obligarea CLSM la întocmirea şi înaintarea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate, CJT formulat de reclamant împotriva pârâţilor CLSM, CJT, NF, CI, NR, IE, SA, NG, RM, PF şi VG ; a respins  ca nefondat capătul de cerere privind obligarea CJT  la emiterea titlului de proprietate formulat de reclamant împotriva pârâţilor.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în privinţa excepţiei lipsei de interes a acţiunii reclamantului că, pentru a justifica sesizarea instanţei de judecată interesul reclamantului trebuie să fie legitim adică să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege; să fie personal şi direct, să fie născut şi actual.

În speţă, solicitarea reclamantului de a se completa procesul verbal de punere în posesie nr.1847 cu beneficiara VG, nu îi aduce acestuia un folos practic în sensul că, folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare trebuie să aparţină celui care recurge la acţiune.

În speţă, cerinţa de mai sus exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei anumite persoane să apere interesul altei persoane, adică nu este îngăduit reclamantului a apăra interesul lui VG (VG dacă avea interesul de a fi trecută în procesul verbal de punere în posesie nr.1847, trebuia să promoveze personal o acţiune pentru completarea procesului verbal de punere în posesie cu numele ei).

De asemenea, interesul reclamantului nu îndeplineşte nici cerinţa de a fi născut şi actual în sensul că interesul reclamantului trebuie să existe în momentul în care este formulată cererea, rolul judecătorului fiind acela de a rezolva litigii deja născute.

Deşi reclamantul, prin apărător, a arătat că, interesul reclamantului în promovarea unei astfel de acţiuni ar fi ca să se emită un titlu de proprietate valid, corect, în speţă, nu s-a făcut dovada că s-a refuzat emiterea unui titlu de proprietate, interesul reclamantului nefiind actual în sensul că reclamantul trebuia să facă dovada că dacă nu ar recurge la promovarea acţiunii care să aibă ca obiect completarea procesului verbal de punere în posesie nr.1847 cu beneficiara VG, în momentul actual, reclamantul s-ar expune la un prejudiciu, lucru care de asemenea nu a fost dovedit de reclamant, neexistând nici o probă care să dovedească că reclamantul s-a adresat CLSM, pentru a-i solicita întocmirea şi înaintarea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate, CJT pentru suprafaţa de 3,34 ha teren reconstituit prin anexa nr.3 poziţia 286 beneficiarilor NS, NP, RM, PF şi VG (şi nici a refuzului sau a imposibilităţii acestei comisii de a răspunde solicitării reclamantului din cauza faptului că procesul verbal de punere în posesie nu a fost completat cu numele VG).

Cu referire la fondul cauzei a reţinut că , nu există nici o probă că reclamantul s-a adresat CJT, pentru a-i solicita  emiterea titlului de proprietate după primirea documentaţiei de la CL (şi nici a refuzului sau a imposibilităţii acestei comisii de a răspunde solicitării reclamantului din cauza faptului că procesul verbal de punere în posesie nu a fost completat cu numele VG).

Faţă de toate aceste considerente şi cum interesul reclamantului de a solicita completarea procesului verbal depunere în posesie nr.1847 cu beneficiara VG, nu este personal şi direct, născut şi actual, a  admis  excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamantului NF pentru capătul de cerere  privind completarea procesului verbal depunere în posesie nr.1847 cu beneficiara VG în contradictoriu cu pârâţii, a respins  capătul de cerere privind completarea procesului verbal depunere în posesie nr.1847 cu beneficiara VG, pentru lipsa de interes a reclamantului în promovarea unei astfel de cereri.

Împotriva acestei sentinţe,  a declarat recurs recurentul – reclamant NF, acesta criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea caii de atac  a arătat că,  instanţa de fond în mod greşit a apreciat cererea formulată ca lipsită de interes, de vreme ce interesul său este evident, anume acela de a obţine un titlu de proprietate care să fie emis conform prevederilor legale.

La termenul de judecata din data de 14/02/2014, Tribunalul, a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate de recurentul – reclamant în raport de dispoziţiile art. 457alin.3 CPC pe care a admis-o pentru considerentele ce succed:

Dispoziţiile art. 7 alin 1 din legea nr. 76/24/05/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 134/2010 privind CPC prevăd: dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a CPC, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Dispoziţiile art. 457 privitoare la legalitatea căii de atac stabilesc la alin. 1 că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei,  iar la alin. 2  că menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

În considerarea textelor de lege menţionate, se reţine că o cale de atac neprevăzută de lege atrage inadmisibilitatea ei, instanţa ierarhic superioară respingând ca inadmisibil apelul sau recursul.

Potrivit jurisprudenţei anterioare, instanţa proceda la calificarea corectă a căii de atac în temeiul art. 84 CPC, la soluţionarea incidentului procedural al legalei compuneri a completului de judecată, potrivit art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară, iar după aceea proceda la soluţionarea respectivei căi de atac de către un complet în compunerea prevăzută de lege.

Opţiunea actuală a legiuitorului nu mai permite o astfel de abordare aşa încât, ori de câte ori, instanţa, învestită cu un apel care, potrivit legii, este suprimat – hotărârea fiind supusă numai recursului – sau cu un recurs neprevăzut de lege – hotărârea fiind susceptibilă de apel sau numai de apel, ori dimpotrivă, acea hotărâre nu este supusă nici uneia dintre aceste căi de atac – va proceda la punerea în dezbatere a calificării corecte a căii de atac, conform art. 152 CPC, şi la invocarea excepţiei inadmisibilităţii căii de atac greşit formulate de parte care a urmat menţiunea eronată din dispozitiv, iar nu calea legală de atac, aceasta urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Prin introducerea acestei norme s-a urmărit a se da expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă, instanţa învestită cu soluţionarea ei nemaifiind îndreptăţită să o convertească într-o cale de atac admisibilă, prevăzută de lege, fără însă, ca drepturile părţilor să fie în vreun fel prejudiciate, ci dimpotrivă, conferind acestora răgazul de a-şi adapta conduita procesuală la dispoziţiile legii.

Potrivit consideraţiilor teoretice deja expuse, Tribunalul constatând că prima instanţă a indicat o cale de atac neprevăzută de lege, în baza dispoziţiilor textelor de lege menţionate, a admis excepţia inadmisibilităţii căii de atac greşit formulate de parte, care a urmat menţiunea eronată din dispozitiv şi a respins, ca inadmisibil recursul declarat.

Domenii speta

Spete similare