Reziliere contract

Prin decizia civilă nr. 43/07.02.2014, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant PG.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin acţiunea  înregistrată sub nr.1151/329/2012, din data de 26 aprilie 2012 pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele,  reclamantul PG a chemat în judecată pe pârâta SC OR SA,  solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună rezilierea contractului nr.27208309/15.04.2011 şi exonerarea sa de la plata oricăror obligaţii care decurg din acest contract, începând cu data de 22.11.2011.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 15.04.2011 a încheiat cu pârâta SC OR SA contractul nr.27208309, prin care aceasta s-a obligat să îi asigure accesul şi utilizarea pachetului „Home pack 10” ce conţinea acces la internet şi la serviciul de voce fixă (telefon fix), durata contractului a fost stabilită la 24 de luni, la un cost al abonamentului de 12,4 euro pe lună.

A mai arătat că încă de la momentul montării acestor dispozitive, au existat probleme de funcţionare, mai exact, telefonul fix nu funcţiona, iar serviciul de internet nu a oferit viteza indicată în contract şi, de asemenea, avea perioade în care acesta nu funcţiona.

Reclamantul a mai menţionat că, deşi a luat legătura, în repetate rânduri, cu reprezentanţii pârâtei, iar aceştia l-au asigurat că vor găsi soluţii tehnice pentru remedierea deficienţelor de utilizare a serviciilor oferite, acest lucru nu a fost realizat, serviciile prevăzute în contract fiind tot nefuncţionale.

În continuare, reclamantul a mai susţinut că la data de 22.11.2011, într-o discuţie telefonică pe care a avut-o cu reprezentanţii pârâtei, prin serviciul de relaţii cu clienţii, aceştia au recunoscut imposibilitatea oferirii serviciilor ce fac obiectul contractului, motiv pentru care au stabilit, de comun acord rezilierea contractului, începând cu acea dată.

Ulterior, însă, pârâta nu a respectat această înţelegere şi a continuat să emită facturi pentru serviciile neoferite şi neutilizate de el.

Mai mult, pe motivul că nu a achitat aceste servicii, pârâta, în mod abuziv, i-a restricţionat accesul la alte două numere de telefon distincte, care aveau achitate facturile corespunzătoare.

Având în vedere că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia principală din contract, legată de serviciile din pachetul „Home pack 10”, reclamantul a apreciat că se impune rezilierea contractului şi exonerarea sa de la plata oricăror obligaţii care decurg din acest contract, începând cu data de 22.11.2011.

A anexat acţiunii (în copie): contract nr.27208309/15.04.2011 şi chitanţe fiscale.

Pârâta a formulat întâmpinare (filele 25-27), prin care a solicitat respingerea acţiunii.

În motivarea cererii, pârâta a arătat că acţiunea este neîntemeiată, motivat de faptul că:

- rezilierea, ca sancţiune a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, operează numai pentru viitor iar instanţa de judecată nu poate dispune rezilierea retroactivă a unui contract care şi-a produs efectele mai bine de un an;

- ea, pârâta, a prestat serviciile asumate prin contractul şi actul adiţional din 15.04.2011 şi este îndreptăţită să primească contravaloarea acestora;

- reclamantul nu a făcut demersuri care să permită OR SA verificarea afirmaţiilor cu privire la nefuncţionarea serviciului.

Cu privire la restricţionarea accesului la serviciile prestate prin intermediul altor două numere de telefon, pârâta a susţinut că a fost îndrituită să dispună suspendarea serviciilor prestate în baza unui contract distinct către reclamant, în conformitate cu art.1.11 alin.(2) pct.(VI) din Termenii şi Condiţii generale pentru utilizarea abonamentului O.

Aceste prevederi contractuale, ce reprezintă înţelegerea părţilor, constituie o manifestare particulară a principiului de drept, „excepţio non adimplenti contractus” în temeiul căruia o parte care nu şi-a executat propriile obligaţii (în cazul concret obligaţia de plată din partea abonatului),  nu poate cere celeilalte părţi îndeplinirea obligaţiilor corelative (cea a operatorului de a presta serviciile de comunicaţii.

Potrivit prevederilor art.1.10 alin.2 din ,,Termenii şi condiţii generale pentru utilizarea serviciului O”, reclamanta nu exonerează clientul de la plata facturii contestate.

Cât priveşte funcţionarea serviciului de internet, pârâta a învederat instanţei că, în perioada 23.04.2011 – 23.01.2012, acest serviciu a fost utilizat de către reclamant, aproape în fiecare zi, aşa cum rezultă din detaliile de convorbiri aferente numărului 0374015178, alocat reclamantului, astfel că, atât timp cât reclamantul a utilizat acest serviciu, cererea de reziliere este vădit neîntemeiată iar ea, pârâta, este îndreptăţită să primească contravaloarea acestuia.

În drept,  şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.115 Cod procedură civilă şi art.1169 din vechiul Cod civil.

A anexat cererii detalii de convorbiri iar, la solicitarea instanţei, a comunicat „Termenii şi condiţii generale pentru utilizarea abonamentului O” şi facturi fiscale emise după data de 23 ianuarie 2012.

În şedinţa publică din data de 11 septembrie 2012, reclamantul, prin avocat, a arătat că a notificat, în scris, pârâtei că solicită rezilierea contractului pentru că aceasta nu respectă parametrii de calitate menţionaţi în contract iar, la data de 02 octombrie 2012, a depus o cerere precizatoare (fila 73), prin care a arătat că a încheiat cu pârâta şi două contracte pentru furnizarea serviciilor de telefonie mobilă.

Deşi contravaloarea serviciilor oferite pentru aceste două numere de telefon era achitată de el, la zi, pârâta a înţeles, în mod abuziv, să îi restricţioneze accesul la aceste două numere de telefon, invocând anumite neînţelegeri legate de derularea contractului a cărui rezoluţiune o solicită prin prezenta acţiune.

Pentru aceste motive, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a solicitat instanţei să  oblige pe pârâta SC OR SA să îi permită accesul la toate serviciile prevăzute pentru cele două numere de telefonie mobilă, prin sentinţa civilă nr.815/11.05.2012, rămasă irevocabilă, cererea sa a fost admisă.

Cât priveşte contractul a cărui rezoluţiune o solicită, reclamantul a precizat că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia principală din contract, legată de serviciile din pachetul „Home Pack 10” şi că nu a beneficiat de serviciile prevăzute în contract.

Din cauza restricţionării accesului la cele două numere de telefonie ce nu fac obiectul contractului a cărui reziliere o solicită, a fost nevoit să achite contravaloarea serviciilor de telefonie fixă şi internet, deşi aceste servicii nu îi mai erau furnizare de către pârâtă.

A anexat cererii (în copii certificate): sentinţa civilă nr.815/11 mai 2012, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele, adrese emise de O SA şi email-uri (în copii certificate).

În  dovedirea acţiunii, reclamantul a solicitat audierea martorului BV şi a  depus, la dosar, act adiţional de suplimentare servicii din 24.11.2011, încheiat de el cu R & R.

Prin sentinţa civilă nr. 1950  din 19.11.2012 a Judecătoriei Turnu Măgurele a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată.

Pentru a pronunţa această sentinţă,  prima instanţă a reţinut că  la data de 15.04.2011, între reclamant şi pârâta SC OR SA, s-a încheiat contractul nr.27208309/15.04.2011, prin care pârâta s-a obligat să asigure reclamantului utilizarea pachetului „Home Pack 10”, ce conţinea acces la serviciul de telefonie fixă şi de internet. Durata contractului a fost stabilită la 24 de luni.

Cât priveşte încetarea contractului prin reziliere, art.8 din contractul nr.27208309/15.04.2011, face trimiterea la dispoziţiile din „Termeni şi condiţii generale pentru utilizarea abonamentului O”.

Art.1.16 alin.2 din „Termeni şi condiţii generale pentru utilizarea abonamentului O” conţine dispoziţia potrivit căreia „clientul poate rezilia contractul, în cazul în care OR nu respectă parametrii de calitate menţionaţi la art.1.6.1 alin.7, printr-o notificare scrisă, transmisă OR, cu cel puţin 30 (treizeci) de zile calendaristice înainte de data rezilierii”.

Interpretarea contractului încheiat între părţi s-a făcut de instanţă, conform dispoziţiilor vechiului Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului.

S-a mai reţinut că art.1.16 alin.(2) reprezintă o clauză contractuală expresă, ce vizează rezilierea contractului încheiat între părţi, pentru nerespectarea parametrilor de calitate la care s-a obligat pârâta, respectiv această clauză este pact comisoriu de gradul 2.

O asemenea clauză este interpretată de literatura şi practica judecătorească, în sensul că rezoluţiunea (rezilierea) va opera pe baza declaraţiei unilaterale de rezoluţiune (reziliere) a părţii îndreptăţite să solicite acest lucru, instanţa sesizată putând să constate că deşi obligaţia nu a fost îndeplinită la termen, totuşi ea a fost executată înainte de a fi avut loc declaraţia de rezoluţiune.

În cauză, prin încheierea de şedinţă din data de 11 septembrie 2011, instanţa a pus în vedere reclamantului, prin avocat, să depună, la dosar, notificarea scrisă, transmisă pârâtei, potrivit căreia a înţeles să rezilieze contractul, conform clauzei prevăzută la art.1.16 alin.2, şi, deşi acesta s-a obligat în acest sens, nu a depus această dovadă.

În schimb, reclamantul a depus email-urile transmise pârâtei, prin care îşi exprima nemulţumirea cu privire la calitatea serviciilor furnizate de aceasta şi prin care  a solicitat să nu-i mai fie emise facturi pentru că „serviciile acestui abonament au fost închise”.

Şi din adresa din 22 martie 2012 emisă de SC OR SA (fila 76) către reclamant, depusă la dosar de acesta din urmă, reiese că: „nu există înregistrată nicio solicitare de reziliere a abonamentului pentru data menţionată anterior”, respectiv 22 noiembrie 2012.

În această situaţie, considerând că reclamantul nu a făcut dovada că a declarat rezilierea contractului, conform clauzei menţionate la art.1.16 alin.2, instanţa de fond a motivat că nu se poate constata rezilierea contractului dintre părţi.

Cât priveşte obligaţiile de plată ale reclamantului, conform facturilor emise de pârâtă după data de 22 noiembrie 2012, (reprezentând contravaloarea abonamentului lunar), contractul dintre părţi nefiind desfiinţat, s-a apreciat că instanţa nu-l poate exonera pe reclamant de obligaţia de plată, chiar dacă acesta nu mai beneficiază de serviciile pârâtei, contractul dintre părţi fiind suspendat pentru neplata abonamentului, aşa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, care a formulat critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care a solicitat modificarea hotărârii, în sensul, admiterii acţiunii formulate.

A motivat că deşi instanţa de fond a reţinut în mod corect că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de furnizare a serviciilor a serviciilor prevăzute,  a respins acţiunea pe motiv că lipseşte notificarea scrisă prin care a declarat rezilierea contractului.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a susţinut că din corespondenţa electronică purtată cu pârâta rezultă fără echivoc solicitarea sa de reziliere a contractului, cererea de reziliere nefiind necesar să îmbrace o anumită formă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 5.02.2013, intimata pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat, motivând că recurentul nu a făcut dovada susţinerilor referitoare la calitatea necorespunzătoare a serviciului prestat, iar în perioada 23.04.2011-23.01.2012 serviciile au fost utilizate de recurent aproape în fiecare zi, conform  înscrisurilor depuse (detaliilor de convorbiri).

În drept, au fost invocate dispoziţiilor art. 115 şi 312 C.proc. civ.

În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.

Prin încheierea din 1.02.2013 s-a dispus suspendarea judecăţii recursului, în baza art. 242 pct.2 C. proc. civ. pentru lipsa părţilor.

La data de 22.01.2014 recurentul a solicitat repunerea pe rol a cauzei, cerere admisă prin încheierea din 7.02.2014.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile şi apărările formulate, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.

Potrivit art.1.16 alin.2 din „Termeni şi condiţii generale pentru utilizarea abonamentului O” anexă la contractul de abonament „Clientul poate rezilia contractul, în cazul în care OR nu respectă parametrii de calitate menţionaţi la art.1.6.1 alin.7, printr-o notificare scrisă, transmisă OR, cu cel puţin 30 (treizeci) de zile calendaristice înainte de data rezilierii”.

În cauză, recurentul reclamant nu a făcut dovada notificării conform art. 1.16 din anexa la contract, respectiv printr-o notificare scrisă transmisă intimatei pârâte , cu cel puţin 30 (treizeci) de zile calendaristice înainte de data rezilierii”.

Corespondenţa electronică - email-urile transmise pârâtei, prin care reclamantul îşi exprima nemulţumirea cu privire la calitatea serviciilor furnizate de aceasta şi prin care  a solicitat să nu-i mai fie emise facturi, nu poate fi echivalată unei notificări care să aibă drept consecinţă rezilierea unilaterală a contractului, în lipsa unei manifestări exprese de voinţă sub acest aspect.

În consecinţă, se apreciază că, în mod just, prima instanţă a respins capătul de cerere privind constatarea rezilierii contractului intervenit între părţi.

De asemenea, constatând că nu a operat rezilierea contractului, nu s-a dispus nici exonerarea reclamantului de plata obligaţiilor ce decurg din contract, reprezentând c/v facturi şi faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare