Pretentii

Prin decizia civilă nr. 605/13.09.2013, tribunalul a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. CV S.A.-prin mandatar CRCMS SRL,a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei următoarele sume: 2977,29 lei reprezentând c/v energie electrică neachitată, 1008,26 lei cu titlu de penalităţi de întârziere aferente sumei neachitate, 254,73 lei taxa de debranşare şi 77,08 penalităţi de întârziere aferente taxei de debranşare.

A obligat intimatul la plata sumei de 178,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentă.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin acţiunea înregistrată sub nr. 1241/339/2013 din 19.02.2013 pe rolul Judecătoriei Zimnicea,  reclamanta SC CV SA Craiova a chemat în judecată pe pârâtul DD,  solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 2977,39 lei-contravaloarea facturilor neachitate, 1008,36 lei - penalităţi calculate pentru fiecare zi de întârziere, 254,73 lei-taxa de debranşare, 77,08 lei - penalităţi la taxa de debranşare si cheltuieli de judecata in valoare de 359,40 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de furnizare a energiei electrice pentru care s-a atribuit codul de abonat 91163175, s-au emis facturile cuprinse in fisa contabila ataşată plângerii in valoare totala de 4317,56 lei.

A mai arătat că potrivit condiţiilor generale ale contractului reglementat prin act normativ, însuşite de pârât, SC CV SA avea obligaţia sa furnizeze servicii de energie electrica, iar pârâtul  sa achite contravaloarea energiei electrice in baza facturilor emise  in termen de maxim 10 zile calendaristice de la înregistrarea facturilor la consumator, aceasta fiind data scadentei facturilor.

Reclamanta a menţionat că intre părţi este încheiat un contract de adeziune, având in vedere ca prin Decizia nr. 57/1999 a ANRE cu modificările si completările ulterioare, au fost aprobate contractele cadru pentru consumatorii de energie electrică, începerea derulării relaţiilor contractuale s-a realizat la data la care pârâtul a început sa consume energie electrica, însuşindu-şi obligaţiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice.

În continuare, reclamanta a susţinut că în dovedirea contractului încheiat cu pârâtul, stă si faptul că acesta a efectuat o serie de plaţi către societate aşa cum rezulta si din situaţia financiara a debitorului. Facturile restante, neachitate de către pârât  sunt cele detaliate in desfăşurătorul ataşat acţiunii. Pentru serviciile prestate si neachitate la termen, s-au calculat penalităţi conform contractului, respectiv art. 14 alin .l din Contractul Cadru de Furnizare a energiei electrice, iar tariful aplicat este reglementat de către ANRE  publicat in Monitorul Oficial ori de cate ori acesta suferă modificări. Debitorul nu poate invoca motivul ca nu a primit factura si nu poate fi exonerat de la plata sumei indicate de către SC CV S.A deoarece toate temenele contractuale se calculează de la data emiterii facturii, deci exista o obligaţie de diligenta din partea consumatorului iar la cererea acestuia i se putea pune la dispoziţie o copie a facturii.

Întrucât pârâtul nu a înţeles să achite debitul, reclamanta a  solicitat admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata, in sensul obligării pârâtului la plata  debitului compus din: suma de 2977,39 lei reprezentând contravaloarea facturilor de energie electrice neachitate; suma de 1008,36 reprezentând penalităţi calculate pentru fiecare zi de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor în vigoare; suma de 254,73 lei, reprezentând taxa de debranşare/rebranşare, suma de 77,08 reprezentând penalităţi calculate la taxa de debranşare/rebranşare egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor în vigoare, cheltuieli de judecata ocazionate cu recuperarea debitului in valoare de 105 lei, contravaloare taxa de timbru, timbru judiciar, eventual anunţ mica publicitate, INEP, plata onorariu expert.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus copie de pe facturile neachitate de debitor, procura, contract nr.1611-022593/2004 si fisa contului la data de 15.01.2013.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.112 si urm. din C.pr.civ., art.1516 si urm. din N.C.civ., art.1521 C.civ., Legea nr.13/2007,  Decizia ANRE nr.57/1999..

Pârâtul nu a depus întâmpinare şi nici  nu s-a prezentat pentru a formula eventuale apărări.

Prin sentinţa civilă nr. 1350 din 17 mai 2013, Judecătoria Zimnicea a respins ca nefondată acţiunea formulată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut  că intre reclamantă si pârât s-a încheiat contractul nr.1611-022593/2004 având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum si reglementarea raporturilor dintre furnizor si consumator privind furnizarea, condiţiile de consum, facturarea si plata energiei electrice, una dintre obligaţiile furnizorului prevăzute la art.6 lit. c din contract fiind aceea ca furnizorul sa factureze consumatorului energia electrica furnizata cu tariful ales de acesta dintre tarifele legale in vigoare”.

În ceea ce priveşte tipul de tarif convenit de cele doua părţi, s-a reţinut că părţile au stabilit ca începând cu data de 08.07.1999 calculul contravalorii energiei electrice consumate sa se efectueze la tariful „standard” ales de consumator dintre tarifele legale in vigoare.

Faţă de aceste aspecte, instanţa de fond a  apreciat că in cauză contractul încheiat  nu poate produce efecte juridice, întrucât nu  este încheiat in conformitate cu dispoziţiile legale, respectiv cu disp. art. 948 din Codicele civil care stabileşte că una dintre condiţiile de validitate a unei convenţii este aceea  privind existenta unui obiect determinat sau determinabil.

În prezenta cauză s-a considerat că obligaţia furnizorului de a respecta tipul de tarif ales de consumator nu are o existenta certă, simpla specificare a tarifului „standard” ales de consumator, in condiţiile in care intre cele doua părţi s-a încheiat un contract de adeziune, nu este de natură a crea convingerea ca pârâtul are cunoştinţă de cuantumul obligaţiei de plată a debitului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, care a formulat critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii.

A motivat că în mod nelegal instanţa de fond a respins acţiunea formulată,deşi din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâtul are obligaţia de achita c/v facturilor emise întrucât i s-a furnizat energie electrică pentru imobilul în care locuieşte.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a mai arătat că în mod greşit s-a reţinut că nu produce efecte juridice contractul de furnizare încheiat de părţi, semnat şi acceptat de către acestea, pentru energia electrică livrată consumatorilor, aplicându-se preţuri negociate sau tarife reglementate în funcţie de categoria acestora, eligibili sau captivi, şi de opţiunile fiecărui consumator.

Sub acest aspect, recurenta a mai menţionat că tariful pe cale l-a ales pârâtul este determinabil, având în vedere că pe facturile emise este trecut atât tariful standard, cât şi cantitatea de energie consumată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.

În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.

Intimatul nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat pentru a formula eventuale apărări.

Verificând legalitatea sentinţei atacate în raport de criticile formulate, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.

Între reclamantă si pârât s-a încheiat contractul nr.1611-022593/2004 având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum si reglementarea raporturilor dintre furnizor si consumator privind furnizarea, condiţiile de consum, facturarea si plata energiei electrice.

Reclamanta a furnizat pentru imobilul în care locuieşte pârâtul energie electrică, emiţând facturi fiscale, pe care beneficiarul nu le-a achitat integral, înregistrând un debit de 2977,39 lei, la care s-au calculat penalităţi de întârziere în sumă de 1008,36 lei - penalităţi calculate pentru fiecare zi de întârziere, egale cu dobânda datorată pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare .

De asemenea, reclamanta a procedat la debranşarea imobilului, ca urmare a neachitării la termen a facturilor emise, motiv pentru care a solicitat şi obligarea pârâtului la plata taxei de debranşare şi la penalităţi de întârziere aferente acesteia.

Pârâtul nu a contestat existenţa debitului şi nici tariful aplicabil, instanţa de fond reţinând în mod greşit că obiectul contractului nu este determinat, astfel că acesta nu ar produce efecte juridice.

Contractul încheiat de părţi a produs efecte juridice câtă vreme reclamanta a furnizat energie electrică pentru imobilul pârâtului, acesta a făcut plăţi parţiale, acceptând tariful standard pentru care a optat.

În raport de cele expuse, se constată că în mod nelegal instanţa de fond a respins acţiunea formulată, înscrisurile depuse de reclamantă făcând dovada pretenţiilor acesteia.

Ca urmare, în baza art. 312 alin.2 C. proc. civ., recursul a fost admis, s-a modificat sentinţa atacată, în sensul că s-a admis acţiunea formulată, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 2977,39 lei-contravaloarea facturilor neachitate, 1008,36 lei - penalităţi calculate pentru fiecare zi de întârziere, 254,73 lei-taxa de debranşare, 77,08 lei - penalităţi la taxa de debranşare.

În baza art. 274 C. proc.civ. intimatul pârât a fost obligat la plata sumei de 178,5 lei cheltuieli de judecată către recurentă.

Domenii speta

Spete similare