Contestatie la executare

Decizie 578 din 06.09.2013


Prin sentinţa civilă nr. 3120/25.06.2013, Judecătoria Alexandria a respins contestaţia la executare şi cererea de ridicare a sechestrului asigurător formulată de SC I Est SRL, reţinându-se că este necesară menţinerea măsurilor asiguratorii luate de organele abilitate, întrucât în raport de prevederile art. 129 alin. 2 – 4 din OGR nr. 92/2003 şi art. 148 alin. 4 din ordonanţă, numai constituirea unei garanţii îl poate asigura pe creditor că datoriile îi vor fi plătite.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea invocând achitarea în mare parte a debitului ceea ce nu mai justifică sechestrul asigurător, activitatea profitabilă desfăşurată în ultimii 3 ani şi faptul că SC I SRL Zimnicea s-a obligat să plătească pentru debitor restul de plată datorat, riscul unei eventuale insolvabilităţi fiind rezolvat şi de scrisoarea de confort şi patronaj prin care aceeaşi firmă garantează costurile menţinerii condiţiilor de valabilitate ale licenţei de funcţionare a recurentei şi realizarea obiectului de activitate în bune condiţii.

Intimata DGFP a cerut respingerea recursului.

Prin decizia sus citată, Tribunalul Teleorman a respins recursul ca nefondat reţinând că prin actul adiţional întocmit sub nr. 3/13.03.2013 la contractul de finanţare nr. 119/17.07.2007, SC I SRL s-a obligat în calitate de finanţator şi de garant fidejusor să plătească pentru recurenta SC I Est SRL restul de plată datorat prin decizia de impunere ce a atras măsura asigurătorie a sechestrului, în cazul în care aceasta din urmă s-ar afla în imposibilitate de plată. Însă, acest contract nu face dovada unei garanţii îndestulătoare şi nici scrisoarea de confort şi patronaj nu are acest caracter, aceste înscrisuri nefiind opozabile intimatului-contestator.

Câtă vreme recurentul-debitor mai are încă un debit considerabil iar în cauză nu s-a depus o dovadă certă care să ateste faptul depunerii garanţiei (extras de cont sau alt înscris în original), înscrisurile invocate de acesta nu fac dovada unei garanţii îndestulătoare în sensul disp. art. 129 lin. 2 – 4 şi art. 148 alin. 4 din OGR nr. 92/2003, ele neproducând efecte juridice faţă de intimaţi.

S-au apreciat ca neavând relevanţă nici celelalte considerente pentru care recurentul apreciază că măsura asigurătorie a sechestrului nu se mai justifică