Plangere impotriva ordonantei procurorului de netrimitere in judecata [ art 278 ind 1 cpp ] .Tortura , rele tratamente , abuz in serviciu , arestare nelegala . Desfiintarea in recurs a ordonantei procurorului de neincepere a urmaririi penale . Neefec...

Sentinţă penală 123 din 02.06.2010


Constată că  s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu plângerea formulată de inculpatul M W în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Aiud prin care acesta reclama săvârşirea de către ofiţerii din cadrul Poliţiei mun C şi anume S I, şi încă un poliţist pe care nu l-a putut identifica, săvârşirea infracţiunilor de tortură, rele tratamente şi abuz în serviciu, motivat de aceea că în noaptea de 10.04.2009 când a fost ridicat de acasă şi dus la sediul poliţiei a fost legat cu cătuşele şi bătut aşa încât a suferit leziuni la mâna şi piciorul stâng şi în zona toracelui.  A mai susţinut că a fost introdus doar a doua zi în incinta secţiei de poliţie, până atunci fiind legat cu cătuşe de o bancă în curtea Poliţiei mun C. La introducerea în celulă, ceilalţi deţinuţi au observat urmele de lovituri pe care le avea şi au sesizat medicul Arestului. A mai reclamat faptul că deşi a solicitat să fie dus imediat la Laboratorul de Medicină Legală acest lucru s-a întâmplat abia după 20 de zile, iar la prezentarea la medicul legist i s-a spus că vor fi conduşi în incintă doar cei care au plătit expertiza, el rămânând în maşină pentru că fiind în arest nu a avut cum să facă rost de bani.

Urmare a plângerii lui , procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu a efectuat cercetări : s-a procedat la audierea petentului, a colegilor lui de celulă -  martorii G N şi S V, au fost audiaţi aparţinătorii inculpatului – concubina SE şi fiul său M U, s-a depus de la arest fişa de medicală , şi au fost audiaţi cei doi poliţişti din cadrul Poliţiei mun C care în seara respectivă au procedat la ridicarea şi anchetarea petentului : S I şi Z A .

Urmare a acestor cercetări procurorul a dispus, în baza art. 228 alin. 4, art. 10 lit. a C.p.p. neînceperea urmăririi penale faţă de agenţii de poliţie S I şi Z A reţinând  următoarea stare de fapt : la data de 10.04.2009 numitul M U a sesizat Poliţia mun C cu privire la faptul că la aceeaşi dată, numita S M E, concubina tatălui său, i-a adus la cunoştinţă că acesta a întreţinut raporturi sexuale cu fratele său, minorul S P, în vârstă de 6 ani. Ca urmare a acestei sesizări, agenţii de poliţie S I si Z A s-au deplasat la domiciliul numitului M W unde l-au găsit pe acesta în avansată stare de ebrietate şi l-au condus la sediul Poliţiei.

Conform declaraţiei agentului de poliţie, S I, la sediul poliţiei s-au deplasat şi numiţii M U şi S E M care au fost audiaţi de unul dintre colegii săi cu privire la cele sesizate, timp în care M W a fost lăsat în curtea poliţiei, pe bancă, datorită stării în care se afla. Ulterior, împreună cu M U şi S E M s-a deplasat la Spitalul Clinic de urgenţă  unde a fost internat minorul S P. Întrucât cu numitul M U nu se putea discuta a hotărât ca acesta să fie audiat a doua zi, când, revenindu-şi din starea de ebrietate, acesta a declarat că nu îşi aminteşte ce a făcut în ziua anterioară şi nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care era acuzat, declaraţii făcute în prezenţa avocatului .

Procurorul coroborând probele a reţinut că la data la care agenţii de poliţie l-au luat de la domiciliu, petentul a avut un conflict cu fiul său M U pe fondul acuzaţiilor pe care acesta i le-au adus, ocazie cu care M U l-a lovit şi l-a trântit de zidul casei.  Procurorul a reţinut totuşi că, conform fişei medicale pentru deţinuţi întocmită la data de 11.04.2009, nu s-au evidenţiat urme tegumentare pe suprafaţa corporală toracică sau în alte zone corporale ale deţinutului M W, constatându-se totuşi la data de 17.04.2009 o fractură cu moderata deplasare a fragmentelor osoase pe linia axilară medie a arcului costal IX în stânga şi X în dreapta.

S-a concluzionat în sensul că lovirile constatate în actele medicale pot proveni din alte împrejurări decât arătate de petent şi faţă de faptul că aspectele din plângere nu au fost sesizate decât după 6 luni de la data de 11.04.2009, nu s-a reţinut în sarcina agenţilor de poliţie săvârşirea vreunei infracţiuni.

Împotriva acestei soluţii petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, plângere respinsă  cu motivarea că agenţii de poliţie au acţionat în „perimetrul impus de normativele în vigoare”.

Împotriva soluţiilor date de Parchet a formulat plângere, în baza art. 2781 C.p.p. petentul, solicitând desfiinţarea acestora şi trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de purtare abuzivă, arestare nelegală, supunere la rele tratamente şi tortură.  În motivarea plângerii petentul a reiterat starea de fapt anterior expusă, în plus, susţinând că din seara zilei de 10 aprilie 2009 până în data de 11.04.2009 a fost reţinut ilegal de Poliţia mun C neexistând nici un document ce să permită lipsirea lui de libertate, iar în plus incidentele avute cu M U nu au fost de natură să îi producă leziunile constatate.

În soluţionarea plângerii instanţa a considerat necesar acvirarea dosarului de fond  al Tribunalului Sibiu în care M W este cercetat în calitate de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit. b şi 3 C.p., la acest dosar aflându-se acvirat şi dosarul de arestare  al Tribunalului Sibiu.  Pentru motive care ţin de buna administrare a justiţie, faţă de faptul că dosarul de fond are termen în continuare şi în luna iunie, instanţa a dispus efectuarea unor copii de pe actele considerate relevante : declaraţiile intimaţilor date în faţa instanţei, declaraţiile date de petent în calitate de inculpat în cauză, declaraţiile date de M U în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, referatul prin care se solicită arestarea preventivă. Petentul M a solicitat efectuarea unei copii şi de pe ordonanţa de reţinere , care nu a fost găsită la dosarul de urmărire penală şi a fost apoi depusă de Parchet la termenul acordat pentru pronunţare.

Examinând toate probele cauzei instanţa a constatat că starea de fapt prezentată de petent este confirmată în parte de probele cauzei,  însă nu au fost efectuate suficiente cercetări existând suspiciuni că în cauză s-au săvârşit o parte din infracţiunile reclamate. Astfel, petentul a reclamat săvârşirea infracţiunii prev. de art. 267 C.p. ce constă în supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de reţinere sau deţinere. Prin urmare,s-a apreciat că trebuie să fie verificat dacă leziunile constatate în fişa medicală a petentului M ar fi putut fi produse prin actele de violenţă exercitate de MU aşa cum acesta l-a descris în declaraţiile date în faţa instanţei  şi în faţa procurorului în prezentul dosar de urmărire penală . Aceasta s-a impus a  fi facuta  prin audierea medicului arestului pentru a se verifica dacă la introducerea în arest petentul a reclamat leziunile suferite, prin audierea medicului penitenciarului şi prin efectuarea unei expertize medico-legale care să evidenţieze modalitatea de producere a leziunilor care apar în actul medical.

În altă ordine de idei, nu s-a făcut nici o verificare în ce priveşte susţinerea petentului că i s-a refuzat prezentarea la medicul legist timp de 20 de zile iar apoi când a fost adus la spital nu a fost lăsat să coboare din maşină motivat de aceea că nu avea bani pentru a plăti certificatul medico-legal . Şi aceasta întrucât infracţiunea prev. de art. 250 C.p. poate consta nu numai din acţiuni ci şi din inacţiuni în sensul că persoana deţinută este supusă unor suferinţe sau privaţiuni, că se recurge la înjosirea ei inclusiv prin neprezentarea în faţa medicului în situaţia în care el reclamă leziuni sau o stare de sănătate proastă. În acest context,  chiar dacă s-ar dovedi fără urmă de dubiu, , că leziunile nu s-ar datora celor doi agenţi de poliţie, în cauză au existat serioase suspiciuni în ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 267 C.p. pentru aceea că el nu a fost prezentat la timp  la medicul legist, ceea ce i-a provocat suferinţe inutile.

În ce priveşte infracţiunea de arestare nelegală prev. de art. 266 C.p. în cauză trebuiau făcute verificări asupra documentelor legale în baza cărei petentul M a stat din seara zilei de 10.04.2009 până în după-amiaza zilei de 11.04.2009 ora 16,00 când a fost introdus în arest, în curtea Poliţiei mun C. De altfel intimatul S I audiat în faţa instanţei de fond a recunoscut că inculpatul a rămas în curtea poliţiei din data de 10.04.2009 până în data de 11.04.2009 legat de bancă, „pentru că avea nevoie de aer să se trezească”. Deşi petentul invocase această infracţiune şi în faţa procurorului, nu s-au făcut verificări în sensul arătat pentru că astfel ar fi observat că nu există în dosarul de urmărire penală ordonanţa de reţinere. Deşi M a fost prezentat spre arestare la 12.04.2009 şi s-a consemnat în referatul procurorului că el a fost reţinut, ordonanţa nu se găsea la momentul acela în dosar, ea fiind prezentată doar instanţei de faţă. Reţinerea este nelegală fiind realizat elementul material al infracţiunii  şi atunci când măsura este luată în alte cazuri decât cele prevăzute de lege sau fără îndeplinirea formalităţilor impuse de lege, formalităţi care sunt cele prev. de Codul de procedură penală.

În situaţia în care petentul M a fost reţinut în sediul Poliţie mun C din 10.04.2009 până în 11.04.2009, în baza art. 31 alin 1 lit.b din Legea 218/2002 ar fi trebuit să se facă menţiune despre acest fapt întrucât perioada respectivă trebuia dedusă din durata reţinerii conform art. 144 alin 1 C.p.p. In cazul de faţă pentru că privarea de libertate pe cale administrativă a durat până a doua zi la ora 16 s-a apreciat că  ordonanţa de reţinere  din 11.04.2008 nu ar mai fi putut fi emisă pentru  24 de ore.

Chiar dacă obiectul plângerii formulate în baza art. 2781 C.p.p. nu este ordonanţa prim-procurorului nu s-a putut observa că aceasta nu este motivată şi în plus s-a remarcat faptul că după emiterea rezoluţiei din 5.02.2010, petentul prin avocat a formulat o cerere în probaţiune la care prim-procurorul  trebuia să facă referire în ordonanţa din 12.03.2010.

În concluzie,  plângerea formulată a fost întemeiată, ea  fiind admisă în baza art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p.,  ordonanţa procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 05.02.2010, menţinută prin ordonanţa prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 12.03.2010, a fost desfiinţată şi  cauza a fost trimisa la Parchet pentru  a se completa cercetările efectuate până la acest moment în sensul :

-  verificarii dacă privarea de libertate a inculpatului în perioada 10.04.2009 – 12.04.2009 (când s-a luat faţă de el măsura arestării preventive) respectă rigorile Codului de procedură penală;

-  audierii medicul arestului pentru a se verifica dacă petentul a reclamat la introducerea în arest vreo leziune şi dacă i s-a aplicat tratamentul medical ce se impunea;

-  verificarii dacă sunt reale susţinerile petentului că nu a fost prezentat la medicină legală decât după 20 de zile şi că acolo s-a refuzat expertizarea lui, urmând a fi audiaţi în acest sens toate persoanele ce pot avea cunoştinţă de împrejurarea respectivă;

- efectuarii unei  expertize medico-legale  pentru a se stabili dacă leziunile constate prin fişa medicală depusă la dosar  s-au putut produce la data de 10/11.04.2009 şi care a fost mecanismul de producere a lor; Urmarea a efectuării acestei probe sa se analizeze dacă actele de agresiune săvârşite asupra petentului de M U au putut cauza leziunile reclamate;

- faţă de faptul că petentul nu a dorit să dea declaraţii cu ocazia arestării şi nu a declarat în faţa judecătorului vreo agresiune  sa fie audiat în calitate de martor, avocatul ce a luat legătura cu el şi l-a reprezentat din oficiu în faţa Tribunalului Sibiu la 12.04.2009 şi anume av. E V.

Procurorul  sa se pronunţe şi pe infracţiunea de tortură ce a fost reclamată prin plângerea iniţială şi asupra căreia nu s-a dat nici o soluţie prin rezoluţia din 5.02.2010.