Competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei de încetare a contractului de muncă. Domiciliul reclamantului

Prin contestaţia promovată la Tribunalul Sibiu, contestatorul B. R.-M. a cerut, în contradictoriu cu intimata SC U. SRL, anularea Deciziei  nr. 1 din 30.05.2013, cu obligarea intimatei la desfacerea contractului de muncă conform ar.55 lit. b C. muncii şi suportarea cheltuielilor de judecată.

Intimata, prin întâmpinare s-a opus admiterii contestaţiei.

În ce priveşte competenţa de soluţionare a prezentei cauze:

Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii cererile referitoare la conflictele de munca se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul. Textul, prin termenii imperativi pe care îşi întrebuinţează, a instituit, în domeniul conflictelor de munca, un caz de competenţă teritorială exclusivă, şi nu alternativă, astfel încât părţile nu au posibilitatea de a stabili competenţa altei instanţe.

Alegerea instanţei revine reclamantului numai în cazurile de competenţă teritorială alternativă (art. 12 C. proc. civ.).

Noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând atât locuinţa statornică şi principală a reclamantului, cât adresa unde locuieşte efectiv. Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde îşi are locuinţa statornică sau principală. Din punct de vedere procesual, dispoziţiile art. 284 alin. 2 din Codul muncii trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăieşte şi munceşte deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu, aşa cum rezultă din conţinutul art. 85 şi urm. C. proc. civ., este acela ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului lor la apărare. Mai mult decât atât, normele din Codul muncii care reglementează competenţa teritorială, potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului, reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, derogare prin care se urmăreşte facilitarea accesului la justiţie al acestuia.

În termenii art.269 C. muncii şi art. 210 din Lg. nr.62/2011 a dialogului social: art. 210.

 Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de munca se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de munca reclamantul. Art. 269(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

În speţă, în cadrul contestaţiei cu care a investit instanţa, reclamantul a indicat  domiciliul său  din Galaţi, str. Română nr.8 bloc LC 4 ap.97(fila 1 doar), astfel că în termenii art. 284 C. muncii, competentă să soluţioneze contestaţia nu este această instanţă, ci este Tribunalul Galaţi.

Ca urmare, în termenii art. 107 şi urm. C. pr. civ.  şi 284 C. muncii, raportat la art. 129 şi urm. C.pr.civ., s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Domenii speta

Spete similare