Prestaţie tabulară

Constată că prin sentinţa civilă nr. 2108/2012 a Judecătoriei Sibiu s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul S. T. în contradictoriu cu pârâţii S. D. şi S. M.; s-au respins cererile de intervenţie formulate de Consiliul Judeţean Sibiu şi Complexul Muzeal Naţional „Astra” – Sibiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că din  evidenţa de carte funciară rezulta că proprietari tabulari ai imobilelor în litigiu sunt pârâţii S. D. şi S. M.  cu titlu de cumpărare, conform încheierii de carte funciară nr. 5214/1938.  Se constată că nu s-a contestat valabilitatea înscrierii care a stat la baza intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietatea al  pârâţilor  S. iar, potrivit dispoziţiilor Decretului Lege 115/1938, intabularea în cartea funciară este  constitutivă  de drepturi.

Cu privire la posesia invocata a fi exercitată atât de reclamant cât şi de autorul său, instanţa constată că,  din probele administrate nu a rezultat împrejurarea predării de către vânzători a posesiei celor trei loturi despre care se face vorbire în acţiune, declaraţiile autentificate depuse la dosar, neavând forţa probatorie în prezenta cauză.  Potrivit art. 1169 C civil cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească. Împrejurarea nedovedirii posesiei coroborată cu caracterul patrimonial al ac?iunii reclamantului şi a termenului general de prescrip?ie de 3 ani pentru acţiunea de obligare  rezultând din contract  atrag ca şi consecinţă  prescriptibilitatea acţiunii.

Cu privire la fondul cauzei , din actele depuse la dosar instanţa nu a putut stabili cu certitudine că înscrisul sub semnătura privata depus , intitulat chitanţă , a fost scris şi semnat de proprietarii tabulari. Se constată că  înscrisul nu are dată certă,  iar reclamantul nu a solicitat  administrarea unui probatoriu  care să poată fi coroborat cu înscrisul depus la dosar şi să tindă la dovedirea acordului de voinţă al părţilor semnatare ale  chitanţei, în sensul perfectării pe viitor a unui contract de vânzare cumpărare.

Reclamantul nu a dovedit că este titularul  unui drept de creanţă născut ca urmare a încheierii unui antecontract  de vânzare-cumpărare, în urma căruia să poată obţine concursul instanţei de judecată pentru executarea în natură a obligaţiei asumate de promitentul vânzător - aceea de a transfera proprietatea la un moment ulterior, în mod valabil.

Ca atare, având în vedere prevederile art. 1169 raportat la art. 969 şi art. 948 şi următoarele din C civil  instanţa a constatat că ac?iunea formulată  de reclamant nu este fondată, motiv pentru care a fost respinsă.

Deşi invoca un drept de proprietate, intervenienţii în interes propriu nu  au depus la dosar actul care stă la baza dobândirii dreptului de proprietate al autorului lor - Statul Român -  toate actele depuse la dosar vizează aprobarea transmiterii bunurilor din domeniul public al Statului în domeniul public al judeţului. Atâta timp cât din actele depuse la dosar , nu rezulta apartenen?a celor trei imobile la Domeniul Public al Statului  şi nu se contestă valabilitatea înscrierii în cartea funciară al dreptului de proprietate al pârâţilor,  Protocolul de predare a imobilelor din patrimoniul Statului în patrimoniul Consiliului Judeţean,  în baza Hotărârilor de Guvern următoare, nu poate sta la baza constatării dreptului de proprietate al Consiliului Judeţean.

Din punct de vedere procedural,  pentru a se constata dreptul de proprietate al Consiliului Judeţean este necesar şi obligatoriu ( faţă de evidenta de carte funciară), a se verifica dreptul de proprietate al Statului Român, de la care intervenientul  in interes propriu a primit imobilul, fiind necesară contradictorialitatea cu Statul Român, parte în raportul juridic invocat de Consiliul Judeţean.  În prezenta cauză, Statul român – prin Ministerul Finanţelor sau Municipiul Sibiu prin Primar nu are calitatea de parte. În plus, intervenienţii formulează acţiune în constatare , deşi au la dispozi?ie acţiunea în realizare, iar potrivit art. 111 C. p. c. „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primita dacă partea poate cere realizarea dreptului”.

În baza considerentelor de fapt şi de drept mai sus expuse, instanţa a respins atât acţiunea principală  formulata de reclamantul S. T. cât şi cererile de intervenţie formulate de Consiliul Judeţean Sibiu şi  Complexul Naţional Muzeal „ASTRA”.

 Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantul  S. T. şi intervenienţii Consiliul Judeţean Sibiu şi Complexul Naţional Muzeal „Astra” Sibiu.

 Recurentul S. T. a solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii, aşa cum a fost precizată, cu motivarea că temeiul juridic al precizării de acţiune îl constituie disp. art. 969 c. civ. rap. la art. 5 al.2 din L. 247/2005, care permite valorificarea pe cale judecătorească a unui antecontract de vânzare-cumpărare nefinalizat prin încheierea unui act autentic, apoi el nu a afirmat niciodată că actul sub semnătură privată ar fi fost scris, datat şi semnat de promitenţii vânzători, singura cerinţă impusă de lege este aceea ca voinţa părţilor să fi fost consemnată într-un înscris.  Actul sub semnătură privată depus la dosar este încheiat la 29.07.1996. Acesta atestă trei aspecte certe: voinţa părţilor de a vinde şi de a cumpăra, identificarea certă a obiectului vânzării şi a preţului.

Intervenienţii au solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererilor lor de intervenţie în interes propriu, cu motivarea că s-a dovedit cu cele două expertize că cele trei parcele în litigiu sunt amplasate sub luciul de apă din Muzeul în aer liber aparţinând C.N.M. Astra Sibiu şi nu în afara incintei muzeului. De peste 40 de ani Muzeul în aer liber Astra Sibiu a folosit neîntrerupt, efectiv, netulburat, posesia asupra lacului şi a terenurilor în cauză. Se susţine că este admisibilă acţiunea în constatare conf. art. 111 c. pr. civ. ori de câte ori proprietarul bunului se află în posesia acestuia şi are nevoie să i se recunoască şi să i se consolideze dreptul în cazul în care este contestat. Condiţia pentru admiterea acestui petit este justificarea interesului, motivul pentru care au solicitat doar constatarea dreptului şi nu realizarea acestuia fiind acela că nu erau îndrituiţi să formuleze o astfel de acţiune.

 În ce priveşte recursul reclamantului reţinem următoarele.

 Toate argumentele aduse de recurent în recurs sunt adevărate, însă nu sunt aplicabile în cauza de faţă. Înscrisul sub semnătură privată se referă la terenuri identificate greşit. Aşa cum rezultă din expertiză, acestea se găsesc sub luciul de apă din Muzeul în aer liber ASTRA Sibiu, nicidecum în afara perimetrului acestuia.

Nu a contestat nimeni actul sub semnătură privată pentru că proprietarii tabulari nu au fost găsiţi la domiciliile cunoscute, de unde au fost citaţi, dar nici nu a fost confirmat. Instanţa de fond a reţinut că înscrisul nu poartă o dată certă în sensul prevăzut de lege, al art. 1182 c. civ., şi nu se referă la faptul că nu poartă data încheierii lui. Câtă vreme există dubii cu privire la veridicitatea actului, câtă vreme există persoane care pretind că sunt proprietari ai acestor terenuri, nu se poate afirma că înscrisul nu este contestat. De aceea, instanţa de fond în mod corect a analizat condiţiile de valabilitate a actului, dacă acesta poate sau nu să producă efecte juridice, care să conducă la o hotărâre care să ţină loc de contract. Dubiul este cu atât mai mare cu cât cu privire la alte două terenuri alăturate, pe care reclamantul a încercat să le obţină pe calea uzucapiunii, acesta a fost condamnat irevocabil pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 lit. b din L. 78/2000. În dosarul penal s-a reţinut că acele terenuri, ca şi cele solicitate în dosarul de faţă,  sunt situate în incinta muzeului, parte aflându-se sub luciul de apă.

Este adevărat că potrivit art. 5 al. 2 din titlul X din L. 247/2005 ca de altfel, şi anterior acestei reglementări, dacă s-a încheiat un antecontract iar una dintre părţi refuză ulterior să încheie act autentic, partea care şi-a îndeplinit obligaţia poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract. Este adevărat, de asemenea, că actul sub semnătură privată este datat şi semnat şi că nu a contestat nimeni nici semnătura, nici data, însă aceste terenuri faptic nu se mai aflau în posesia proprietarilor tabulari de multă vreme, dinaintea datei încheierii antecontractului. Aceasta rezultă din actele dosarului(f. 120 şi urm), potrivit cărora amenajarea muzeului a început în anul 1963, când au fost preluate de stat toate terenurile din jurul celor trei în litigiu, iar deasupra acestora s-a creat  lacul de agrement din Muzeul Astra.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut în mod corect că reclamantul nu a făcut dovada preluării posesiei terenurilor, ori acţiunea în prestaţie tabulară este prescriptibilă în trei ani.

Faţă de aceste împrejurări instanţa constată că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

În ce priveşte cererile de intervenţie, şi acestea au fost corect respinse. Terenurile nu sunt întabulate în favoarea Statului Român, astfel că toate celelalte acte, hotărâri de guvern,  protocol de predare-primire şi altele, care atestă apartenenţa la domeniul public, nu sunt acte doveditoare ale dreptului de proprietate al Statului. Este evident că odată cu preluarea celorlalte terenuri, limitrofe celor trei,  şi acestea au fost faptic preluate la stat şi, probabil, s-a omis întabularea dreptului de proprietate al acestuia, însă pentru reglementarea situaţiei juridice şi întabularea dreptului de proprietate al statului este necesar, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, formularea unei acţiuni în realizarea dreptului, nu una în constatare a faptului că terenurile aparţin domeniului public al judeţului Sibiu, cum greşit au solicitat intervenienţii. Mai înainte de a se constata că aparţin domeniului public, trebuie să se constate că sunt în proprietatea statului. Intervenienţii nu au formulat cererea în contradictoriu cu Statul Român şi să dovedească modalitatea de trecere în proprietatea acestuia.

Ca urmare, în mod corect instanţa de fond a respins şi cererile de intervenţie.

În consecinţă, potrivit art. 312 c. pr. civ. instanţa va respinge recursurile şi va menţine sentinţa atacată.

Domenii speta

Spete similare