Oug 10/2013. Prematuritatea cererii de plata a compensatiilor stabilite in baza Legii 9/1998

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr. ....../3/2012, la data de 18.07.2012, reclamantele BV, IML şi  PIC au solicitat, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, obligarea acesteia la plata compensaţiilor acordate prin Hotărârea nr. ../20.03.2006, validată prin Decizia nr. ......./24.04.2009, actualizate în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum, începând cu data de 20.03.2006 şi până la data plăţii.

În motivarea cererii, reclamantele au arătate că prin Hotărârea nr. ../20.03.2006, validată prin Decizia nr. ......./24.04.2009, pârâta a dispus plata compensaţiilor în cuantum de 315.246,35 de lei, în favoarea reclamantelor. Deşi acestea s-au adresat pârâtei pentru efectuarea plăţii, aceasta nu le-a soluţionat cererea, iar lipsa unui răspuns din partea acesteia, după trecerea termenului prevăzut de lege duce la deprecierea reală a compensaţiilor stabilite, ca urmare a devalorizării monedei naţionale.

În drept, acţiunea se întemeiază pe Legea nr. 9/1998, Legea nr. 554/2004 şi art. 112 C.pr.civ.

A depus la dosar în copie xerox, hotărârea nr. ../20.03.2006, decizia nr. ......./24.04.2009 emisă de pârâtă, certificat de calitate de moştenitor nr. .../10.07.2012, certificat de des, confirmare de primire a cererii pentru efectuarea plăţii, declaraţie în nume propriu a defunctului BM şi a numitei BD.

Din oficiu, la termenul de judecată din data de 12.10.2012, Tribunalul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, în raport de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 9/1998, care atribuie secţiei de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază solicitantul competenţa de soluţionare a cauzei, ca atare competenţa teritorială în soluţionarea cauzei fiind reglementată expres de norma specială şi are caracter exclusiv, nefiind supusă dispoziţiilor cadru în materia contenciosului administrativ – Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. 3.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. .../12.10.2012 Tribunalul Bucureşti – Secţia CAF a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. ........./3/2012, cu termen de judecată la data de 06 februarie 2013.

Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Arată că, în temeiul art. 6 alin. 7 din O.U.G, nr. 25/2007, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a emis Decizia nr. ......./24.04.2009, prin care s-a validat Hotărârea nr. 1/2006 emisă de Instituţia Prefectului Jud. Dolj, acordându-se compensaţii băneşti în cuantum de 63.415,21 de lei.

Aşa cum este precizat şi în Comunicarea care însoţeşte Decizia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, suma acordată cu titlu de compensaţie urmează să fie eşalonată în conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007. Având în vedere dispoziţiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 potrivit cărora "compensaţiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat" (...), rezultă că plata despăgubirilor este condiţionată de existenţa în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinaţie.

Potrivit art. 38 alin. (5) şi (6) din H.G. 753/1998 astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1277/2007, compensaţiile băneşti se achită astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depăşeşte 50.000 lei; b) eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an şi 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei şi 100.000 lei; c) eşalonat în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an şi 60% în anul următor, dacă cuantumul compensaţiilor depăşeşte 100.001 lei.

În al doilea rând, din raţiuni financiare creanţele asupra statului pot fi limitate sau eşalonate la plată şi nu pot fi plătite decât în condiţiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudenţa CEDO.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor BV, PIC  şi IML de actualizare a cuantumului compensaţiilor acordate, invocă prevederile art. 5 din H.G. nr. 286/2004 potrivit cărora „compensaţiile se achită beneficiarilor eşalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul care se face plata şi 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensaţiei, achitată în anul următor, se actualizează în condiţiile Legii nr. 9/1998."

Astfel, suma va fi actualizată conform dispoziţiilor art. 5 din H.G. 286/2004 coroborate cu prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 în raport cu indicele de creştere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Naţional de Statistică, faţă de luna decembrie a anului anterior. A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală. Arată că Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii, cetăţenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, astfel cum arată şi titlu ei, este o lege de reparaţie specială, ale cărei dispoziţii sunt de strictă interpretare.

În cu pretenţiile reclamantei privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata cheltuielior de judecată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

Există două raporturi conexe: raportul juridic civil dintre părţile contractului de asistenţă juridică (client/avocat) şi raportul juridic de drept procesual civil dintre părţi. Art. 274, alin.(3) din C. proc. civ. reglementează posibilitatea diminuării cheltuielilor, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Cu toate acestea, raportul juridic dintre avocat şi clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanţei se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată şi nu a onorariul propriu-zis. Contractul de asistenţă juridică se menţine în integralitate, clientul plătind avocatului onorariul convenit. Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanţă.

Este incontestabil faptul că o asemenea prerogativă a instanţei este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli, urmează a fi suportat de partea adversă, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească, prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil

În realizarea funcţiilor sale, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor gestionează, coordonează şi controlează procesul de restituire a proprietăţilor şi de acordare a despăgubirilor pentru proprietăţile preluate în mod abuziv de către regimul comunist.

în reprezentarea intereselor Statului Român şi pentru gestionarea eficientă, corectă şi responsabilă a banului public, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său şi implicit al Statului Român.

Având în vedere practica constantă de executare silită pe calea popririi şi existenţa numărului foarte mare de popriri dispuse, consecinţa inevitabilă este blocarea conturilor Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, fapt ce pune instituţia în imposibilitatea de a plăti voluntar sumele de bani stabilite prin titluri executorii.

Din acest motiv, până la această dată, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a fost în imposibilitatea de a pune în executare Sentinţa civilă nr. ......... din 05.12.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. ........../3/2012.

Din acest motiv, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor se află în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligaţiile de plată stabilite în sarcina sa.

Referitor la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanţa europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situaţiei în care se regăseşte subscrisa) nu angajează responsabilitatea internaţională a statelor contractante dacă acestea adoptă măsuri de natură să remedieze asemenea situaţie.

Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, se regăsesc şi se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de faţă parte.

În aceste condiţii se impune a se constata că, în absenţa disponibilităţilor băneşti ale statului, raportat la dificultăţile prin care trece economia ţării, s-ar stabili, în momentul de faţă, în sarcina ANRP o obligaţie imposibil de realizat şi care este în natură să afecteze principiul egalităţii de tratament, recunoscut atât în plan intern cât şi în plan european.

În al doilea rând, din raţiuni financiare creanţele asupra statului pot fi limitate sau eşalonate la plată şi nu pot fi plătite decât în condiţiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudenţa C.E.D.O.

La data de 03 aprilie 2013 instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor, cauza fiind repusă pe rol la cererea reclamantelor, stabilindu-se termen de judecată la data de 15 mai 2013.

Instanţa, din oficiu, a invocat excepţia prematurităţii acţiunii.

Analizând  cauza dedusă judecăţii şi întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine că prin Hotărârea nr. ../20.03.2006, emisă de către Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Dolj, s-a propus acordarea compensaţiilor băneşti domnilor BM şi BD, moştenitori ai defunctului B D. I, valoarea totală a compensaţiilor stabilită în Raportul comisiei tehnice de evaluare şi consemnată în procesul-verbal al şedinţei Comisiei Judeţene fiind de 63.415,21 de lei.

Prin decizia nr. ......./24.04.2009, emisă de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea  Proprietăţilor, s-a dispus validarea Hotărârii nr. ../20.03.2006, dispunându-se plata compensaţiilor, eşalonate conform dispoziţiilor art. 38 alin. 5 lit. h) din HG nr. 753/1998.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, reclamantele BV, IML şi PIC, în calitate de moştenitoare ale defunctului BM, au formulat cerere pentru efectuarea plăţii la data de 09.06.2009.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu disp. art. 137 alin 1 Cod de procedură civilă, excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, instanţa urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

Conform art. 1 alin. 1 din OUG nr. 10/2013, publicată în M. OF. nr. 114 din 28.02.2013, începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranşe anuale egale, eşalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. 2 din acelaşi act normativ, prevederile alin. 1 se aplică în mod corespunzător şi titlurilor de plată emise şi neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, plata tranşelor urmând a se face începând cu 1 ianuarie 2014.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj reclamantele au solicitat să fie obligată pârâta să efectueze plata compensaţiilor băneşti ce li se cuvin în baza Legii 9/1998, conform prevederilor art. 38 alin. 5 din HG 753/1998 care prevede că plata compensaţiilor se face eşalonat în două tranşe, pe parcursul a doi ani consecutivi astfel: 40% în primul an şi 60% în anul următor.

Or, prin art. V lit. c) din OUG nr. 10/2013 au fost abrogate disp. art. 38 alin. (5) şi (6) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, aprobate prin HG nr. 753/1998, astfel încât, în prezent, plata despăgubirilor solicitate de către reclamante se face eşalonat, potrivit disp. art. 1 alin. 2 din OUG nr. 10/2013, începând cu data de 1 ianuarie 2014.

Faţă de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa urmează să admită excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi, în consecinţă, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele BV, IML şi PIC, ca prematură.

Domenii speta

Spete similare