Contestaţie Legea 10/2001. Identitate între foştii proprietari tabulari şi persoanele îndreptăţite la restituire imobil

Constată că s-a înregistrat la această instanţă contestaţia formulată de către constatatorul B. N. şi B. I. în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Sibiu solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie anulată dispoziţia nr. 7485 emisă de intimat iar acesta să fie obligat la emiterea unei dispoziţii de restituire a imobilului înscris în CF Ş. nr. top 1/2/1/3 prin echivalent sau despăgubiri . Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei se arăta că actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi ale calităţii de persoană îndreptăţită au fost depuse la dosarul administrativ iar contestatorii sunt moştenitorii testamentari ai defunctei notificatoare H. I.

În drept Legea nr. 10/2001.

Intimatul Primarul Municipiului Sibiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

Proba dreptului real pretins nu s-a efectuat, căci la dosarul 1/2003 nu s-a anexat nici  un CF , ci numai un contract de vânzare cumpărare încheiat în formă olografă, la data de 12.10.1958. Din actele dosarului se reţine faptul că acest termen nu a fost evidenţiat în nicio carte funciară, astfel că, faţă de acest aspect învederează prevederile Decretului Lege 115/1938, potrivit cărora, în sistemul de carte funciară, înscrierea dreptului de proprietatea în C.F. are caracter constitutiv.

In ceea ce priveşte calitatea de persoane îndreptăţite, arată că nu s-a probat calitatea de persoane îndreptăţite pentru următoarele considerente:

- certificatul de naştere seria NE nr.198462 este emis pe numele S. I., pe când certificatul de căsătorie seria CJ nr.327262 sunt nominalizaţi ca soţi numitul H. I. iar ca soţie numita Să. I.

- cumpărătoare a cotei de 1 din imobilul înscris în CF 1 Sibiu, nr.top.1/2/1/3  este numita B.J., pe când certificatul de deces este emis pe numele H. I.

- procedura de schimbare a numelui este strict reglementat de O.G.nr.41/2003 care stabileşte potrivit art.1 „numele cuprinde numele de familie şi prenumele” art.2 arată că „numele de familie se dobândeşte prin efectul filiaţiei şi se schimbă de drept prin modificarea intervenită în statutul civil al persoanei fizice” iar „prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii,pe baza declaraţiei de naştere”

Cu privire la preluarea abuzivă,ca şi condiţie esenţială pentru a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul acestei legi de reparaţie ,invocă faptul că la dosarul nr. 1533/2003 nu s-a depus nici un înscris relevant în acest sens prin urmare proba preluării abuzive nu s-a efectuat în nici un mod în faţa Comisiei de Aplicare a Legii 10/2001.

În drept: art. 115-118, art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001, H.G. nr. 250/2007, O.G. nr. 41/2003, Legea nr. 7/1996, D-L nr. 115/1938, Decretul nr. 221/1950.

Din actele dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin dispoziţia nr. 7485 din 9.11.2011 emisă de Primarul Municipiului Sibiu, a fost respinsă cererea având ca obiect imobilul teren înscris în CF 1 Ş1 nr. top 1/2/1/3 formulată de H. I., întrucât aceasta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită, a preluării abuzive şi a dreptului real pretins în condiţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Imobilul înscris în CF 2/a Ş. nr. top 1/2/1/3 – loc de casă în suprafaţă de 559 m – a fost proprietatea numiţilor B. Gh. şi B. I. născută S.

Imobilul a fost preluat de către Statul Român cu titlu de expropriere în temeiul Decretului Consiliului de Stat nr. 88/1967 (filele 31 şi 59 dosar).

Din  cele ce preced rezultă că imobilul intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din acest act normativ şi ale art. 11.1. din Normele metodologice aprobate prin H.G nr. 250/2007.

Se impune a fi clarificată însă calitatea de persoane îndreptăţite a contestatorilor.

În acest sens se constată că pentru imobilul în litigiu a formulat notificare H. I., născută S. în anul 1923 în loc. S., judeţul Alba.

Intimatul a invocat faptul că aceasta nu ar fi una şi aceeaşi persoană cu B. I.,  fosta proprietară tabulară a imobilului însă din copiile actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei rezultă această identitate.

Astfel, S. I., născuta în anul 1923 în loc. S. judeţul Alba a fost căsătorită iniţial cu B. Gh. ( fila 35 dosar) aceştia dobândind împreună imobilul în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 12.10.1958 cu N. G. (fila 26 dosar).

Căsătoria încheiată cu B. Gh. a fost desfăcută prin Sent. Civ.  nr. 6274/29.11.1960 a Tribunalului Popular al Raionului Sibiu iar ulterior S. I. s-a căsătorit cu numitul H. I. (fila 36 dosar).

Aşa fiind, tribunalul constată că notificatoarea H. I. este una şi aceeaşi persoană cu fosta proprietară tabulară a imobilului B. I..

H. I. a decedat la data de 12.11.2004, contestatorii fiind moştenitorii testamentari ai acesteia ca legatari universali, conform testamentului autentificat sub  nr. 402 din 25.05.2000 de către B.N.P (fila 25 dosar), având aşadar conform prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 calitatea de persoane îndreptăţite.

Potrivit notei interne emise la 28.06.2011 de către Serviciul Public de Cadastru din cadrul Consiliului Local al Municipiului Sibiu, imobilul în litigiu este situat pe str. R. din Sibiu, ocupă parţial trotuarul, zona verde aferentă străzii şi o parte din carosabil şi este afectat de amenajări subterane de apă-canal.

Aşa fiind, înseamnă că imobilul nu poate fi restituit în natură urmând ca să beneficieze contestatorul de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

O ultimă chestiune care trebuie clarificată este însă aceea a cotei din imobil pentru care vor fi acordate despăgubirile întrucât la momentul preluării de către statul român soţii B. erau divorţaţi. Contestatorii nu au putut face dovada existenţei unei hotărâri de împărţire a bunurilor comune sau a unei convenţii de partaj între foştii soţi, situaţie în care, chiar dacă chitanţele depuse în copie la dosar fac referire la un imobil situat în prelungirea străzii Luptei, cât timp în CF nu s-a notat nimic,  nu se poate prezuma că imobilul a rămas în proprietatea exclusivă a autoarei contestatarilor  şi nu se poate dispune acordarea despăgubirilor decât pentru cota de 1 din imobil.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 contestaţia a fost admisă în parte, dispoziţia atacată a fost anulată iar intimatul a fost obligat la emiterea unei noi dispoziţii prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru cota de 1 din imobil.

Contestatorii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare