Sancţiune neexecutare hotărâre judecătorească. Conform prevederilor art. 24 alin 2 din Legea nr. 554/2004 „În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de ...

Sancţiune neexecutare hotărâre judecătorească.

Conform prevederilor art. 24 alin 2 din Legea nr. 554/2004 „În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1106/5.05.2011 pronunţată de Tribunalul Covasna s-a respins cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul R A în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. SG, având ca obiect amendarea conducătorului autorităţii publice şi despăgubiri.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr.385/R/7.05.2010, a Curţii de Apel Braşov în urma admiterii recursului declarat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 200/4.03.2010 a acestei instanţe s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul R A în contradictoriu cu Municipiul  S G prin primar şi în consecinţă Primarul municipiului S G a fost obligat să soluţioneze reclamantului petiţia înregistrată sub nr.26467/29.06.2009. De asemenea pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale.

Dispoziţiile deciziei Curţii de Apel Braşov arătate au fost puse în executare, astfel ;

La data de 7.07.2010 i s-a achitat reclamantului 3.000 lei în contul deschis la C.E.C.

Prin Hotărârea nr.1/2010 pronunţată la 19.08.2010 de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a dispus soluţionarea cu prioritate a cererilor depuse în baza Legii nr.18/1991, Legii nr.169/1997, Legii nr.1/2000 a fondului funciar şi suspendarea rezolvării solicitărilor de constituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, în temeiul unor legi speciale.

Această hotărâre este în vigoare şi îşi produce efectele în continuare.

Printre alte petiţii a căror soluţionare a fost suspendată prin hotărârea arătată se regăseşte şi petiţia nr.26467/29.06.2006 la  care reclamantul face referire în cererea sa.

Prin urmare, pârâtul de faţă ( în speţă,  primarul  municipiului S G) nu are vreo culpă relativ la soluţionarea petiţiei nr. 26467/29.06.2009 în maniera mai sus prezentată.

Prin hotărârea Curţii de Apel Braşov, reclamantului i s-au acordat daune morale de 3.000 lei pentru refuzul autorităţii de a-i soluţiona petiţia la care acesta face referire în prezenta cerere.

Faţă de cele ce preced, solicitările reclamantului prin prezenta acţiune nu sunt justificate, drept care, acţiunea de faţă a fost respinsă ca neîntemeiată. Apreciind ca nefiind întrunite cerinţele prev. de art. l şi 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, s-a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul R A criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs arată că invocă excepţia de nelegalitate a hotărârii nr. 1/23.08.2010 şi expune considerentele pentru care o consideră neconformă cu legea. Pe fond arată că autoritatea administrativă a stat patru luni în pasivitate fără să execute hotărârea judecătorească, deci se impune a fi sancţionată.

Intimatul Primarul Municipiului S G nu a depus la dosar întâmpinare.

Prin încheierea şedinţei publice din 28.06.2011 a fost sesizată instanţa de contencios administrativ competentă cu excepţia de nelegalitate invocată în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 2505/17.11.2011 Tribunalul Covasna a respins excepţia. Decizia nr. 679/R/16.02.2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal a menţinut soluţia prin respingerea recursului declarat de către reclamantul R. S-a arătat că  obiectul excepţiei de nelegalitate pe care recurentul R A a invocat-o cu ocazia soluţionării recursului declarat de acesta împotriva sentinţei civile nr. 1106/5.05.2011 a Tribunalului Covasna, îl constituie o hotărâre a Municipiului S G – Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, care a fost anulată prin sentinţa civilă nr.982/22.04.2011 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1707/R/2011 a Curţii de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pe calea excepţiei de nelegalitate poate fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forţă juridică superioară numai a unui act administrativ apt să producă efectele juridice de sine stătătoare.

Ca urmare, în măsura în care hotărârea atacată cu excepţia de nelegalitate, nu-şi mai poate produce efectele urmare a anulării ei de către instanţa de judecată, nu poate forma obiectul unei excepţii de nelegalitate.

În aceste condiţii, excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul R A nu are obiect.

După soluţionarea irevocabilă a excepţiei  de nelegalitate invocată s-a repus cauza pe rol şi s-a rămas în pronunţare asupra recursului declarat.

Analizând actele  şi lucrările dosarului, sentinţa civilă nr. 1106/5.05.2011 raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul reclamantului este parţial fondat.

 Prin Decizia nr. 385/R/7 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost obligat Primarul municipiului SG să soluţioneze reclamantului R A petiţia înregistrată sub nr. 26467/29.06.2009 şi să-i plătească suma de 3000 lei cu titlu de daune morale.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.”

Deci hotărârea irevocabilă menţionată anterior trebuia să fie executată cel mai târziu în data de 6 iunie 2010.

 Reclamantului i s-a achitat suma de 3000 lei stabilită ca daune morale în 7.07.2010 şi s-a emis Hotărârea nr. 1/2010 în data de 19.08.2010 prin care s-a dispus suspendarea rezolvării solicitărilor de constituire a dreptului de proprietate asupra terenuri în temeiul unor legi speciale, cererea reclamantului încadrându-se în această categorie.

Ulterior prin hotărâre judecătorească actul administrativ menţionat anterior a fost anulat. 

În data de 3.04.2012 s-a depus la dosar Hotărârea nr. 1/30.03.2012 emisă de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor SG prin care s-a soluţionat şi cererea reclamantului R A de stabilirea dreptului de proprietate asupra unui hectar teren în baza Legii 341/2001 în sensul respingerii acesteia.

Prin acţiunea, obiect a dosarului de faţă, reclamantul R a solicitat amendarea Primarului municipiului S G pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti, Decizia nr. 385/R/7 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi despăgubiri de 80.000 lei. Nu a motivat în nici un fel cuantumul despăgubirilor cerute şi nici nu a precizat tipul acestora – materiale sau morale.

Conform prevederilor art. 24 alin 2 din Legea nr. 554/2004 „În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”

Pârâtul nu şi-a îndeplinit în termen obligaţiile stabilite, a plătit daunele morale în 7.07.2010 întârziind executarea pe perioada 7.06.2010 (ultima zi de executare am arătat că era 6.06.2010) – 6.07.2010 (la această dată s-a început executarea prin plata daunelor morale şi trimiterea petiţiei reclamantului la comisie).

Pentru această întârziere se vor aplica dispoziţiile legale anterior citate.

În privinţa despăgubirilor, Curtea reţine că reclamantul nu a arătat în ce constau acestea şi nici nu a produs probe din care să rezulte existenţa unui prejudiciu şi cuantumul acestuia. Dacă se va dovedi că hotărârea de respingere a cererii sale de atribuire teren este nelegală, doar atunci se pot cuantifica pierderile suferite de reclamant inclusiv prin emiterea actului administrativ cu întârziere.

Solicitările recurentului reclamant de atribuire teren nu pot fi soluţionate în acest cadru procesual. Prin Decizia nr. 385/R/7 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost obligat Primarul municipiului S G să soluţioneze reclamantului R A petiţia înregistrată sub nr. 26467/29.06.2009 şi să-i plătească suma de 3000 lei cu titlu de daune morale, iar reclamantul în acest dosar a cerut aplicarea de sancţiuni pentru nerespectarea acestei hotărâri.

 Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să admită recursul reclamantului şi va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul R A în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului S G şi în consecinţă va aplica pârâtului o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pe perioada 7.06.2010 – 6.07.2010 şi va respinge restul pretenţiilor reclamantului.

Decizia nr. 1782/R/10.04.2012/MC

Domenii speta

Spete similare