Anulare act control taxe şi impozite – Deductibilitate tva Potrivit dispoziţiilor art. 145 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal „(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea ...

Anulare act control taxe şi impozite – Deductibilitate TVA

Potrivit dispoziţiilor art. 145 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal  „(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:  a) operaţiuni taxabile …”

Constată că prin sentinţa civilă nr. 3367/CA/29.06.2011 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. B I S.R.L. în contradictoriu cu pârâta DGFPB şi în consecinţă s-a dispus anularea parţială a deciziei de impunere nr. 1118 /30.10. 2009, a Raportului de inspecţie fiscală nr.7893/30.10.2009  încheiat de pârâta DGFPB –Activitatea de inspecţie fiscală şi a deciziei nr.748/15.10.2010 emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov privind soluţionarea contestaţiei şi s-a constatat dreptul la deducerea TVA în sumă de:  -11.524,93  lei aferentă facturilor de achiziţii materiale de construcţie în perioada octombrie – decembrie 2007; -53.545,37 lei aferentă facturii nr.64537/27 01 2008 ; -1615 lei aferentă facturii nr.865/8 07 2008; -86.303,47 lei aferentă facturii nr.4255665/15 03 2009 şi s-a dispus restituirea către reclamantă a acestor sume. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.204,51 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a respins restul pretenţiilor formulate.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin decizia DGFPB  nr. 748/15.02.2010 a fost respinsă că neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta SC B I SRL cu privire la TVA stabilită ca nedeductibilă în valoare totală de 141.469 lei înscrisă în facturile  nr. 6453746/27.01.2008 în valoare de 335.363,11 lei din care TVA în valoare de 53.545,37 lei, nr.865/08.07.2008 în valoare totală de 10.115 lei din care TVA în valoare de 1.615 lei emise de SC CA T SRL şi factura nr.4255665/15.03.2008 în valoare totală de 540.563,57 lei din care TVA în valoare de 86.308,47 lei, emisă de SC P A SRL, reprezentând contravaloare achiziţii imobile, în conformitate cu prevederile Titlului VI, art.141 alin.(2) lit. f) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal coroborat cu prevederile pct.40 din H.G. nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit de către expert G I E TVA în sumă de -11.524,93 lei aferentă facturilor de achiziţii materiale de construcţie în perioada octombrie –decembrie 2007, este deductibil deoarece pentru acesta a fost colectat TVA - ul prin factura nr. 4/31 12 2007, iar TVA–ul în sumă de 4442 lei aferent perioadei iulie 2007- sept.2007 este nedeductibil deoarece nu există o justificare clară a proiectului pentru care s-a făcut investiţia şi datorită faptului că societatea a obţinut abia în 17.10.2008 certificatul de urbanism.

Cu privire la obiectivul 2 se concluzionează că nedepunerea notificărilor la organul fiscal nu condiţionează agentul economic la anularea dreptului de deducere a TVA, iar reclamanta a făcut dovada notificărilor depuse de furnizor la autoritatea fiscală potrivit documentelor justificative anexate (anexele 18,19,20) şi ca urmare  TVA –ul aferent facturii nr.64537/27.01.2008 de 53.545,37 lei, TVA aferent facturii nr.865/8.07.2008 de 1615 lei şi aferent facturii nr.4255665/15.03.2009 de 86.303,47 lei au fost deductibile. S-au avut în vedere prevederile art.141 al.2 lit.f din legea 571 /2003.

Referitor la obiectivul 1 s-a avut în vedere existenţa contractului de construcţie nr.2 /30.09.2007 încheiat între reclamantă şi SC CA T SRL precum şi dispoziţiile art.21 al 4 lit. m.

Faţă de considerentele menţionate, reţinând că sunt îndeplinite cerinţele prevederilor  art. 145,146 din legea 571/2003, s-a admis în parte cererea reclamantei şi s-a dispus anularea parţială a deciziei de impunere nr. 1118 /30.10. 2009, a Raportului de inspecţie fiscală  nr.7893/30.10.2009 încheiat de pârâta DGFPB –Activitatea de inspecţie fiscală şi a deciziei  nr.748/15.10.2010 emisă de pârâta DGFPB privind soluţionarea contestaţiei, constatându-se dreptul la deducerea TVA în sumă de:

 -11.524,93  lei aferentă facturilor de achiziţii materiale de construcţie în perioada octombrie –decembrie 2007,

-53.545,37 lei aferentă facturii nr. 64537/27 01 2008 ;

-1615 lei aferentă facturii nr. 865/8 07 2008;

-86.303,47 lei aferentă facturii nr. 4255665/15 03 2009 şi  ca o consecinţă  a dispus restituirea către reclamantă a acestor sume.

S-a făcut şi aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă privind plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta DGFPB criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în temeiul art. 304 pct. 9 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că:

TVA în valoare de 15.967 lei aferentă facturilor de achiziţie materiale de construcţie din perioada 01.07.2007-31.12.2007 a fost respinsă la deductibilitate în conformitate cu prevederile art.145 alin.(2) lit.a) coroborat cu prevederile art.11 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece societatea nu justifică utilizarea acestor bunuri în folosul operaţiunilor sale taxabile.

Cu privire la susţinerile contestatoarei că materialele achiziţionate au fost puse în  operă şi facturate cu factura nr.4/31.12.2007, organele de inspecţie fiscală menţionează că afirmaţiile contestatoarei nu sunt reale deoarece contestatoarea a emis factura nr.4/31.12.2007 către SC CA T SRL reprezentând prestări construcţii montaj pentru care a prezentat situaţia de lucrări din care rezultă că au fost utilizate materii prime în valoare de 64.342 lei şi manopera în valoare de 643 lei.

Pentru cauza în speţă apreciază că sunt aplicabile prevederile art.145 alin.(2) şi art.146 alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal şi prevederile art.11 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

Recurenta susţine că instanţa nu a apreciat legal şi corect această stare de fapt, de asemenea nu a efectuat nici încadrarea în drept potrivit acestei stări dedusă judecăţii.

În ceea ce priveşte TVA în valoare de 53.546 lei, TVA în valoare de 86.308 lei şi TVA  în valoare de 1.615 lei, aferentă facturilor de achiziţionare a unor imobile, cauză supusă soluţionării DGFPB prin Biroul de Soluţionare a Contestaţiilor, recurenta apreciază că SC B  I  SRL nu poate beneficia de exercitarea dreptului de deducerea TVA în valoare totală de 141.469 lei aferentă facturilor de achiziţii unor construcţii în anul 2008, în condiţiile în care vânzătorii nu au depus la organele fiscale teritoriale notificarea din care să rezulte că au optat pentru taxarea operaţiunilor de vânzare a imobilelor, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Potrivit Contractului din 15.03.2008, încheiat între SC P A SRL în calitate de vânzătoare şi SC B I SRL în calitate de cumpărătoare, SC B I SRL a achiziţionat imobilul "infrastructură hotel S+P+M+E", reprezentând fundaţie-construcţie nouă, nefinalizată, situată în „F”.

Urmare a verificării, organele de inspecţie fiscală din cadrul DGFPB au respins la deductibilitate TVA în valoare de 53.546 lei, TVA în valoare de 86.308 lei şi TVA în valoare de 1.615 lei, înscrisă în facturile de achiziţionare a imobilelor mai sus enumerate şi înregistrate în evidentele contabile ale societăţii, deoarece societatea nu a prezentat notificările, înregistrate de societăţile vânzătoare la organele fiscale teritoriale, din care să rezulte că acestea au optat pentru taxarea operaţiunilor privind vânzarea de imobile. Potrivit prevederile art.141 alin.(2) lit.f) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, livrarea către orice persoană a unei construcţii, a unei părţi a acesteia şi a terenului pe care este construită precum şi orice alt teren, reprezintă operaţiune scutită de taxa pe valoarea adăugată în condiţiile în care societatea vânzătoare nu a notificat organele fiscale cu privire la taxarea acestei operaţiuni.

Pentru cauza în speţă consideră că sunt aplicabile prevederile art.141 alin (2) lit.f) şi art.141 alin.(3) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu prevederile pct.38 din Hotărârea de Guvern nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate, recurenta reţine faptul că vânzarea de către orice persoana a unei construcţii, a unei părţi a acesteia şi a terenului pe care este construită precum şi orice alt teren, reprezintă operaţiune scutită de taxa pe valoarea adăugată, cu excepţiile prevăzute de lege. În cazul în care se doreşte taxarea acestei operaţiuni vânzătorul trebuie să depună o notificare la organul fiscal teritorial iar taxarea operaţiunii se aplică de la data înscrisă în notificare.

Analizând Notificările privind taxarea operaţiunilor prevăzute la art.141 alin.(2) lit.f) din Codul fiscal, emise de SC CA  T SRL şi SC P A SRL, prezentate în original de către contestatoare la dosarul contestaţiei, recurenta subliniază următoarele aspecte: notificările prezentate nu au înscrise data de la care societăţile ar fi optat pentru taxarea operaţiunii de vânzare imobile; notificările prezentate în cauză nu au fost înregistrate la organul fiscal teritorial în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea societăţile vânzătoare.

În cauză, în speţă, beneficiarul SC B I SRL ar fi putut să solicite SC CA T SRL şi SC P A SRL, în condiţiile legii, stornarea facturilor cu taxa pe valoarea adăugată şi emiterea unor facturi fără taxa pe valoarea adăugata însă din informaţiile postate de Registrul Comerţului rezultă că SC CA T SRL este radiată, iar SC P A SRL se află în lichidare judiciară.

Din documentele existente la dosarul contestaţiei, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.1627/14.08.2002, rezultă că imobilul în cauză a fost achiziţionat de către SC CA SRL de la SC C SRL, astfel că imobilul înscris în factura nr.6453746/27.01.2008 nu poate fi considerat ca reprezentând o construcţie nouă.

Se citează articolul 65 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003, republicată, privind Codul de procedura fiscală. Critică şi raportul de expertiză întocmit în cauză pe care-l consideră părtinitor şi de asemenea cheltuielile de judecată mari acordate.

Intimata SC B I SRL a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului. Arată că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a răspuns tuturor problemelor ridicate de către organul fiscal. Nu s-a solicitat o contraexpertiză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa civilă nr. 3367/CA/29.06.2011 raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este nefondat.

Prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 7893 încheiat la data de 29.10.2009 s-a reţinut că societatea comercială SC B I SRL conduce corect contabilitatea şi deţine registrele contabile obligatorii.

Referitor la taxa pe valoarea adăugată s-a considerat că suma de 4442 lei aferentă unor facturi privind achiziţii de materiale de construcţii în perioada iulie – septembrie 2007 nu poate fi dedusă şi de asemenea suma de 11.525 lei aferentă unor materiale de construcţii din 1.10.2007 – 31.12.2007. De asemenea, s-au respins la deducere contravaloarea TVA din facturi fiscale aferente nor tranzacţii imobiliare din 2008 şi 2009 în sumă de 53.545,37 lei; 1615 lei şi respectiv 86.303,47 lei. S-a stabilit că contribuabilul nu are drept de rambursare pentru suma de 163.976 lei şi s-au calculat la această sumă şi majorări de întârziere. S-a emis şi decizia de impunere nr. 1118/30.10.2009.

Reclamanta SC B I SRL a contestat aceste acte administrativ fiscale. Prin Decizia nr. 748/15.02.2010 Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a respins ca neîntemeiată contestaţia. Prin aceasta s-au reţinut argumentele de fapt şi de drept invocate de pârâta DGFPB  prin întâmpinare şi reiterate prin prezentul recurs.

Tribunalul a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice contabile. La această  expertiză s-au efectuat obiecţiuni de către pârâta recurentă la care expertul a răspuns punctual.

Potrivit dispoziţiilor art. 145 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal  „(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:

a) operaţiuni taxabile;

b) operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România;

c) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 143, 144 şi 144^1;

d) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 - 5 şi lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara Comunităţii sau în cazul în care aceste operaţiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara Comunităţii, precum şi în cazul operaţiunilor efectuate de intermediari care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când aceştia intervin în derularea unor astfel de operaţiuni;

e) operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) şi la art. 129 alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.

Conform art. 146 din acelaşi act normativ „(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155;

b) pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (2) - (6), să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la art. 155^1 alin. (1);

c) pentru taxa achitată pentru importul de bunuri, altele decât cele prevăzute la lit. d), să deţină declaraţia vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale, care să menţioneze persoana impozabilă ca importator al bunurilor din punctul de vedere al taxei, precum şi documente care să ateste plata taxei de către importator sau de către altă persoană în contul său. Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA, pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale de import, trebuie să deţină o declaraţie de import pentru TVA şi accize;

d) pentru taxa datorată pentru importul de bunuri efectuat conform art. 157 alin. (4) şi (5), să deţină declaraţia vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale, care să menţioneze persoana impozabilă ca importator al bunurilor în scopuri de taxă, precum şi suma taxei datorate. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să înscrie taxa pe valoarea adăugată ca taxă colectată în decontul aferent perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea;

e) pentru taxa aferentă unei achiziţii intracomunitare de bunuri, să deţină o factură sau documentul prevăzut la art. 155^1 alin. (1);

f) pentru taxa aferentă unei operaţiuni asimilate cu o achiziţie intracomunitară de bunuri, prevăzută la art. 130^1 alin. (2) lit. a), să deţină documentul prevăzut la art. 155 alin. (4), emis în statul membru din care bunurile au fost transportate ori expediate, sau documentul prevăzut la art. 155^1 alin. (1).

(2) Prin norme se vor preciza cazurile în care documentele sau obligaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se vor prezenta sau îndeplini pentru a justifica dreptul de deducere a taxei.

 Curtea va analiza din nou întrunirea cerinţelor legii în cazul de speţă.

Cu privire la deductibilitatea TVA aferentă facturilor de achiziţii materiale de construcţii în perioada iulie – decembrie s-a reţinut de către expert că: TVA în sumă de 11.524,93 lei aferent achiziţiilor din perioada octombrie 2007- decembrie 2007 este deductibil deoarece pentru acesta a fost colectat TVA-ul prin factura nr. 4/31.12.2007, iar pentru TVA în sumă de 4.442 lei aferent perioadei iulie 2007-septembrie 2007 este nedeductibil deoarece nu există o justificare clară a proiectului pentru care s-a făcut investiţia şi datorită faptului că societatea a obţinut abia 17.10.2008 Certificatul de urbanism.

Organul fiscal nu a putut combate cu probe concrete această apreciere. S-a făcut dovada cu factură cu privire la plata TVA aferentă achiziţiei de materiale de construcţii ce s-au utilizat la o investiţie în curs de realizare în perioada respectivă.

Nedepunerea notificărilor la organul fiscal de către vânzător nu conduce la anularea dreptului de deducere a TVA pentru cumpărător. Pârâta S.C. B I S.R.L. a făcut dovada notificărilor depuse de furnizor la Autorităţile fiscale prin documente justificative (chitanţă, confirmare de primire, număr de înregistrare cu data) (anexele la raportul de expertiză 18, 19, 20). TVA-ul aferent facturilor nr. 64537/27.01.2008 cu TVA  în valoare de 53.545,27 lei, factura fiscală nr.865/08.07.2008 cu TVA în valoare de 1.615 lei şi factura fiscală nr. 4255665/15.03.2009 cu TVA în valoare de 86.303,47 sunt în consecinţă deductibile.

Conform contractului de prestări servicii FN încheiat între S.C. P A S.R.L. în calitate de prestator şi S.C. CA T S.R.L. în calitate de achizitor de personal la obiectul contractului art. 2.1 „ Obiectul contractului este reprezentat de furnizarea de către Prestator către Achizitor a personalului necesar desfăşurării activităţii proprii a achizitorului, în speţă personalul de serviciu pentru funcţionarea restaurantului P din Făgăraş şi personalul pentru executarea lucrărilor de construcţii în regie proprie a achizitorului…” rezultă faptul că societatea CA T S.R.L.  a încheiat cu o altă societate contract de prestări servicii - achizitor de personal deci concluziile recurentei că societatea nu a avut personal angajat, nu a avut nicio firmă contractantă pentru prestări servicii nu sunt corecte. S-a prezentat şi situaţia de lucrări pentru comanda nr. 44/01.12.2007 aferentă facturii fiscale nr. 4/31.12.2007 care are înscrisă denumirea lucrării efectuate şi anume” Modernizare Restaurant P din F” respectiv a devizelor de lucrări numerotate de la nr. 1 la nr.9 anexate facturii nr. 4/31.12.2007.

Stabilirea dreptului la deductibilitate TVA pentru următoarele facturi fiscale: factura fiscală nr. 64537/27.01.2008, cu TVA în valoare de 53.545,37 lei, factura fiscală  nr. 865/08.07.2008 cu TVA în valoare de 1615 lei şi factura fiscală nr. 4255665/15.03.2009 cu TVA în valoare de 86.303,47 lei.

Reclamantul a prezentat dovada depunerii notificărilor la organul fiscal atât prin copie după notificarea depusă de acesta sub nr. 18130/24.03.2008 cât şi a copiei după confirmarea de primire ştampilată de ANAF Sector 2 Bucureşti precum şi datorită notei explicative trimisă de expert în scris reclamantei cu privire la notificarea trimisă prin poştă cu confirmare de primire: „ Vă rog să daţi o declaraţie pe propria răspundere că S.C. CA T S.R.L. a trimis notificările prin poştă cu confirmare de primire şi că chitanţa numărul 00006350/24.07.2008 însoţită de confirmarea de primire cu ştampila ANAF Sector 2 aparţin celor două notificări aferente facturilor 6453746/27.01.2008 şi 865/08.07.2008” – răspunsul reclamantei fiind „ Declarăm pe proprie răspundere că S.C. CA T S.R.L.  a trimis notificare (prin poştă) aferente facturilor fiscale nr. 6453746/27.01.2008 şi  nr. 865/08.07.2008 conform chitanţei nr. 00006350/24.07.2008  şi a confirmării de primire cu ştampila Administraţia Finanţelor Publice  Sector 2 Bucureşti”.

În data de 14.01.2011 expertul contabil a înaintat către DGFPB - AFPF o adresă înregistrată sub nr. 09/12.01.2011 prin care a solicitat să-i comunice ce înregistrări au fost efectuate sub nr. 1813 din data de 24.03.2008 din registrul de intrări ieşiri emitent S.C. P AS.R.L. Nu s-a răspuns la cererea expertului.

În data de 05.01.2011 expertul a trimis către DGFPB – Activitatea de Inspecţie Fiscală o notă explicativă înregistrată sub nr. 08/05.01.2011 referitoare la exprimarea punctului de vedere în scris cu privire la: „Explicaţii la neluarea în considerare a notificărilor privind opţiunea de taxare a operaţiunilor prevăzute de art. 141 alin.(2) lit.f) din Codul Fiscal emise de S.C. P A S.R.L. şi de S.C. CA T S.R.L., având în vedere faptul că, societăţile au depus, conform celor înscrise în contestaţie, documentele justificative” Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi-a susţinut punctul de vedere exprimat şi prin întâmpinarea depusă la fondul pricinii şi reiterat şi prin prezentul recurs.

Conform art. 141 alin (2) lit.(f) din Legea nr. 571/2003:

F) livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi, de părţi de construcţii sau de terenuri construibile. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:

1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat , pe care se pot executa construcţii, conform legislaţiei în vigoare;

2. Construcţie înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;

3. Livrarea unei construcţii noi sau a unei părţi din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcţiei sau a unei părţi a acesteia, după caz, în urma transformării;

4. O construcţie nouă cuprinde şi orice construcţie transformată astfel încât structură, natura ori destinaţia sa au fost modificate sau, în absenţa acestor modificări, dacă costul transformărilor, exclusiv taxa, se ridică la minimul 50% din valoarea de piaţă a construcţiei, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării.

(3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la alin.(2) lit.e) şi f), în condiţiile stabilite prin norme.”

Punctul 38 din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2004 prevede că: „8. (1) În sensul art. 141 alin.(3) din Codul Fiscal şi fără să contravină prevederilor art. 161 din Codul Fiscal, orice persoană impozabilă stabilită în România poate opta pentru taxarea oricăreia dintre operaţiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin.(2) lit.e din Codul Fiscal, în ceea ce priveşte un bun imobil sau o parte a acestuia.

(2) În aplicarea alin. (1), un bun imobil reprezintă o construcţie care are înţelesul prevăzut la art. 141 alin.(2) lit.f) pct.2 din Codul fiscal şi orice teren.

(3) Opţiunea prevăzută la alin. (1) se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice şi se va exercita de la data înscrisă în notificare. O copie de pe notificare va fi transmisă clientului. Depunerea cu întârziere a notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul de taxare şi nici dreptul de deducere exercitat de beneficiar în condiţiile art. 145-147? din Codul fiscal. Dreptul de deducere la beneficiar ia naştere şi poate fi exercitat la data la care intervine exigibilitatea taxei, şi nu de la data primirii copiei de pe notificarea transmisă de vânzător. În situaţia în care opţiunea se exercită numai pentru o parte din bunul imobil, această parte din bunul imobil care se intenţionează a fi utilizată pentru operaţiuni taxabile se va comunica în notificarea transmisă organului fiscal.”

S-a optat pentru taxarea operaţiunii de vânzare cumpărare imobil şi s-a încasat de la cumpărător TVA conform facturilor depuse la dosar. Aceste aspecte de fapt nu sunt contestate. Cu privire la depunerea cu întârziere a notificărilor, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor legale citate anterior dreptul de deducere la beneficiar ia naştere şi poate fi exercitat la data la care intervine exigibilitatea taxei, şi nu de la data primirii copiei de pe notificarea transmisă de vânzător. Faptul că între timp vânzătorul a intrat în procedura insolvenţei nu justifică respingerea la deducerea TVA ului pentru cumpărător. Organul fiscal se înscrie cu aceste sume la masa credală în situaţia în care nu s-au virat sumele colectate cu acest titlu la buget.

Curtea constată că nu există elemente noi neavute în vedere de către expert în vederea efectuării expertizei contabile.

Cele constatate de expertul contabil au suport probator şi în înscrisurile depuse la dosar, dar şi în procesul verbal de inspecţie fiscală.

Critica privind raportul de expertiză întocmit în cauză este neîntemeiată. Expertul a răspuns pertinent tuturor obiecţiunilor recurentei pârâte.

Cheltuielile de judecată mari acordate se datorează cuantumului ridicat al onorariului de expert, justificat prin complexitatea lucrării efectuate, dar şi numeroaselor obiecţiuni formulate. Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin 2 Cod procedură civilă, cheltuielile cu plata experţilor nu pot fi micşorate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat şi să menţină sentinţa civilă cu completarea motivării din prezenta decizie.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă cu aplicarea alin. 3 din acest articol va obliga recurenta la plata unor cheltuieli parţiale de judecată.

Decizia 2580/R23.05.2012/MC

Domenii speta

Spete similare