Decizie de debit emisă ca urmare a recalculării pensiei printr-o decizie de pensie ce nu a fot contestată la Comisia de Contestaţii

La data de 21 08 2012, G.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Dolj, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se anuleze deciziile nr. 206023/27 07 2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale şi anularea deciziei nr. 206023/27 07 2012 privind recalcularea pensiei din sistemul public.

In motivare, arată că i-a fost întocmit un dosar de pensie de invaliditate. La stabilirea pensiei s-au avut în vedere punctajele anulare realizate şi numărul punctajelor suplimentare grupei de muncă, având în vedere că a fost încadrat  şi în grupa I de muncă şi în grupa a II-a de muncă.

Consideră că prin această decizie s-a făcut o calculare greşită a punctajului de pensie având în vedere faptul că are un stagiu complet de cotizare, eronat fiindu-i micşorată şi pensia.

Nu poate crede că datorează vreo sumă de bani pârâtei pentru anul 2009 – 2012, deoarece nu a încasat necuvenit drepturi băneşti.

In dovedirea acţiunii, a solicitat efectuarea unei expertize contabile care în funcţie de actele deţinute de către pârâtă să stabilească dacă datorează vreo sumă pârâtei şi care este punctajul care trebuie avut în vedere la stabilirea pensiei.

Acţiunea a fost întemeiată pe disp. art. 172-173 din OUG 93/2003 şi art. 253-154 din Lg. Nr. 263/2010.

A depus la dosar în copie : deciziile contestate.

La data de 16 10 2012, Casa Judeţeană de Pensii Dolj a formulat şi depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de decizia nr. 206023/27 07 2012, privind recalcularea drepturilor de pensie.

Pe fondul cauzei se arată că la  cererea înregistrată sub nr. 9416/05 03 2003 sub incidenta Legea nr.  19/2000, prin care contestatorul a solicitat adăugare vechime, s-a emis decizia nr. 206023/29 09 2003. Conform OUG nr. 4/2005 şi a HG 1550/2004, contestatorul a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie, însă punctajul mediu anual,s-a stabilit în mod eronat prin împărţirea numărului total de puncte, la 30 de ani, când în mod eronat,conform HG 1550/2004 art. 17 stagiul de cotizare era de 35 de ani.

Pentru perioada de 20 de ani şu 4 luni vechime reţinută în grupa a II de muncă,contestatorul a beneficiat de majorarea punctului de pensie, conf. OUG 100/2008, şi a art. 169 din Lg 263/2010.

La data de 12 03 2012,contestatorul a înregistrat o cerere prin care a solicitat pârâtei trecerea pensiei de invaliditate, la categoria de pensie pentru limită de vârstă.

Odată cu această recalculare s-a constatat faptul că în mod greşit în anul 2005,punctajul mediu anual a fost stabilit prin utilizarea stagiului de cotizare de 30 de ani, când în mod corect, stagiul de cotizare trebuia să fie de 35 de ani. De asemenea s-a mai constatat că contestatorul a beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă pentru o perioadă de 20 de ani şi 4 luni, beneficiind de majorarea punctului de pensie, conform OUG 100/2008 şi a art. 169 din Lg. 263/2010.

La data de 12 03 2012,contestatorul a înregistrat cerere privind trecerea pensiei de invaliditate la categoria de pensie pentru limită de vârstă.

Odată cu această recalculare,unitatea pârâtă a constatat faptul că în mod greşit în anul 2005,punctajul mediu anual a fost stabilit prin utilizarea stagiului de cotizare de 30 de ani, când în mod corect, stagiul de cotizare utilizat trebuia să fie de 35 de ani. De asemenea s-a mai constatat că contestatorul a beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă, conform adeverinţei nr. 308/06 02 2002, în procent de 70% faţă de 100% cum in mod eronat –a luat în calcul, în deciziile anterioare.

Astfel, s-a procedat la revizuirea drepturilor de pensie, fiind enmisă decizia de revizuire nr. 206023/27 07 2012,privind stabilirea punctului mediu de la nivelul anului 2005,prin împărţirea totalului punctajelor medii anuale la 35 de ani,conform HG 1550/29 09 2004, art. 17.

Ultima decizie prin care s-a revizuit punctajul total care include punctajul mediu anual şi punctajele stabilite conform OUG 100/2008 şi art. 169 din Lg 263/2010, a fost emisă în baza Lg 263/2010 şi această decizie trebuia contestată la Comisia Centrală de Contestaţii.

Cum contestatorul nu face dovada că a parcurs procedura prealabilă,prevăzută de acest act normativ, acţiunea este inadmisibilă.

Faţă de decizia nr. 206023/27 07 2012,privind constituirea debitului în sumă de 4575 lei solicită respingerea contestaţiei,deoarece suma de 4575 lei reprezintă diferenţa dintre pensia încasată şi cea stabilită prin decizia de recalculare a drepturilor, pentru perioada ultimilor trei ani de la data constatării.

Prin sentinţa nr. 446/23.01.2013 instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată privind decizia de recalculare nr. 206023/27 07 2012 şi a respins contestaţia atât împotriva deciziei de recalculare nr. 206023/27 07 2012, cât şi împotriva deciziei de debit nr. 206023/27 07 2012  reţinând că :

Contestatorul  a beneficiat de o pensie de invaliditate stabilită în  condiţiile Legii nr. 3/1977, ulterior beneficiind şi de recalcularea pensiei în condiţiile Legii nr. 19/2000, prin aplicarea dispoziţiilor din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.  4/2005 şi Hotărârea Guvernului nr.  1550/2004. La data recalculării s-a reţinut în mod greşit un stagiu de cotizare 30 ani în loc de 35 ani, stabilit conform anexei 3 la Legea nr. 19/2000.

La data de 12.03.2012 contestatorul a formulat cerere de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, dată la care intimata a constatat eroarea privind stagiul de cotizare şi a procedat la recalcularea pensiei prin folosirea stagiului real de 35 ani, ceea ce a condus la diminuarea cuantumului pensiei.

Ca urmare, a fost emisă decizia de revizuire nr. 206023/27.07.2012, contestată în cauză, precum şi decizia de recuperare a debitului rezultat din recalculare – având acelaşi număr şi aceiaşi dată, contestată de asemenea. 

Contestatorul nu s-a adresat Comisiei de Contestaţii cu o contestaţie împotriva deciziei de revizuire menţionată anterior, până la data formulării prezentei contestaţii.

În ceea ce priveşte decizia de revizuire, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii, asupra căreia instanţa reţine următoarele :

 Potrivit art. 149 alin. 1 din aceiaşi lege „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.

(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional”.

În art. 151 se prevede că (1) „hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se comunică persoanelor în cauză şi caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare.

(2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare”.

Din textele enunţate rezultă  că în instanţă nu pot fi contestate deciziile  emise de casele de pensii sectoriale, ci numai deciziile comisiilor de contestaţii, care funcţionează în cadrul CNPP .

Contestatorul nu a atacat, până la data formulării prezentei contestaţii,  decizia emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi, în condiţiile în care nu a fost emisă o hotărâre de către comisia de contestaţii, instanţa nu poate examina decizia de pensie fără a încălca dispoziţiile menţionate anterior. 

Pentru aceste considerente, instanţa constată întemeiată excepţia invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, urmând să constate inadmisibilă cererea  reclamantului privind anularea deciziei de revizuire emisă de aceasta şi reevaluarea drepturilor sale de pensie, cu consecinţa respingerii primului capăt de cerere.

În condiţiile art. 151 alin 3 din Legea nr. 263/2010, decizia de revizuire a determinat recuperarea sumelor încasate necuvenit de către contestator, în temeiul art. 179 şi urm din aceiaşi lege, în materia asigurărilor sociale fiind  instituită obligaţia de recuperare a sumelor provenite din pensii încasate necuvenit în ultimii 3 ani, indiferent dacă acest lucru s-a produs din culpa beneficiarului sau a casei de pensii. 

Existând o decizie care stabileşte o pensie mai mică decât cea încasată de contestator în perioada 01.08.2009-31.07.2012 şi anume decizia nr. 206203/17.07.2012 pentru care nu se face dovada anulării în condiţiile procedurii prevăzute de art. 149 şi urm din Legea nr. 263/2010, instanţa constată neîntemeiată contestaţia formulată împotriva deciziei de debit nr. 206203/17.07.2012, urmând să respingă şi acest capăt de cerere.

Domenii speta

Spete similare