Nepronunţarea primei instanţe asupra tuturor faptelor cu care a fost sesizată.

Nepronunţarea primei instanţe asupra tuturor faptelor cu care a fost sesizată.

Incorecta reformare a soluţiei în apel urmată de soluţionarea cauzei în fond. Obstrucţionarea dreptului inculpatului de a parcurge relativ la acuzaţiile ce i se aduc a ambelor căi de atac ordinare.

Prin sentinţa penală nr.1112/2009 Judecătoria Braşov, pornind de la concursul neechivoc al inculpaţilor, de la aspectul că ei au cooperat, acţionat concomitent în scopul atingerii aceleiaşi finalităţi, de la împrejurarea că există coautorat şi atunci când unii dintre participanţi au contribuit direct numai la realizarea actelor de violenţă sau ameninţare, iar alţii numai la sustragerea bunurilor, câtă vreme prin săvârşirea oricăreia dintre aceste activităţi se realizează, în parte, latura obiectivă a infracţiunii, a dispus următoarele:

In baza art 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor:

- pentru inculpatul C.P. din art 26 rap la art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a Cod penal cu aplicarea art 37 lit b Cod penal si art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a Cod penal cu aplicarea art 37 lit b Cod penal în art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a Cod penal  cu aplicarea art 37 lit b Cod penal – 3 fapte;

- pentru inculpatul S.C. din art 211 alin 1, alin 2 lit c alin 2/1 lit a Cod penal cu art 37 lit a Cod penal – 2 fapte în art 211 alin 1, alin 2 lit c alin 2/1 lit a Cod penal cu art 37 lit a Cod penal  – 3 fapte.

I. In baza art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a Cod penal cu art 37 lit b Cod penal a condamnat pe inculpatul C.P., cu date personale, in prezent deţinut în Penitenciarul Codlea, la o pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, fata de partea vătămata M.A.

In baza art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a Cod penal cu art 37 lit b Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, fata de partea vătămata S.R.

In baza art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a Cod penal cu art 37 lit b Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, fata de partea vătămata A.D.

In baza art 33 lit a, art 34 lit b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.

In baza art 357 alin 3 Cod procedură penală a interzis inculpatului drepturile prev de art 64 lit a teza a II a, b Cod penal  pe durata prev de art 71 Cod penal.

In baza art 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicata reţinerea si arestul preventiv din 16.10.2008 la zi.

In baza art 350 alin 1 Cod procedură penală a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.P..

II. In baza art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a Cod penal cu art 37 lit a Cod penal a condamnat pe S.C., cu date personale, recidivist, in prezent deţinut în Penitenciarul Codlea, la o pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, fata de partea vătămata M.A.

În baza art. 61 Cod penal a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 284/10.07.2003 a Tribunalului Braşov, definitiva prin decizia penala nr 4987/05.11.2003 a ICCJ şi în consecinţă a contopit restul rămas neexecutat de 1051 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa de 7 ani închisoare.

In baza art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a Cod penal cu art 37 lit a Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru savarsirea infracţiunii de tâlhărie, fata de partea vătămata S.R.

În baza art. 61 Cod penal a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 284/10.07.2003 a Tribunalului Braşov, definitiva prin decizia penala nr 4987/05.11.2003 a ICCJ şi în consecinţă a  contopit restul rămas neexecutat de 1051 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa de 7 ani închisoare.

In baza art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a Cod penal cu art 37 lit a Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru savarsirea infracţiunii de tâlhărie, fata de partea vătămata A.D.

În baza art. 61 Cod penal a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 284/10.07.2003 a Tribunalului Braşov, definitiva prin decizia penala nr 4987/05.11.2003 a ICCJ şi în consecinţă a contopit restul rămas neexecutat de 1051 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa de 7 ani închisoare.

In baza art 33 lit a, art 34 lit b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.

In baza art 357 alin 3 Cod procedură penală a interzis inculpatului drepturile prev de art 64 lit a teza a II a, b Cod penal pe durata prev de art 71 Cod penal

In baza art 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicata reţinerea si arestul preventiv din 26.09.2008 la zi.

In baza art 350 alin 1 Cod procedură penală a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.C..

In baza art 346 Cpp a respins acţiunea civila formulata de partea civila S.R. si a constatat ca partile vatamate M.A. si A.D. nu s-au constituit parti civile.

La pronunţarea acestei soluţii s-a luat în calcul următoarea stare de fapt :

În data de 25.09.2008, după un consum prealabil de băuturi alcoollice, coinculpatul S.C. şi C.P., aflându-se pe str.Lungă din mun.Braşov, în apropierea staţiei de autobuz „Livada Poştei", s-au apropiat de partea vătămată M.A., acesta fiind insotit de prietenul CV, ambii elevi în clasa a Xl-a la Colegiul Naţional de Informatică Grigore Moisil; ce doi inculpati  le-au cerut să facă schimb de telefoane mobile si pentru ca aceştia au refuzat, inculpatul S.C. a insistat sa li se arate telefoanele, inculpat care i-a si smuls telefonul din mana; la insistentele sale in sensul restituirii telefonului, inculpatul C.P. s-a asezat in spatele sau, iar inculpatul S.C. a proferat amenintari, in sensul ca “il taie,

- in aceeasi data, dar in jurul orelor 19.00, inculpatii S.C. si C.P., au acostat părţile  vătămate A.D. si S.R., elevi la Colegiul Naţional Grigore Moisil, ambii în vârstă de 15 ani, care se aflau în staţia RAT pe str. Lungă, împreună cu martorul B.D.; după ce au constatat ca martorul B.D. nu avea asupra sa un telefon mobil, inculpatii s-au apropiat de părţile vătămate şi le-au cerut telefoanele mobile, motivand ca vor sa introduca o cartelă telefonică; partile vatamate refuzandu-i şi îndepărtandu-se, inculpatii au urmărit părţile vătămate; astfel, desi le spusesera celor doi inculpati ca nu au telefoane mobile asupra lor, inculpatul C i-a amenintat cu bataia, motiv pentru care partea vatamata A.D. a scos telefonul mobil din buzunar, aparatul fiind sustras in aceste conditii de inculpatul S.C.; in acelasi timp,  inculpatul C a sustras telefonul partii vatamate S.R., pe care l-a cautat in buzunare; desi partile vatamate au cerut sa le restituie telefoanele, cei doi inculpati au continuat sa ameninte, generandu-le celor doua parti vatamate o stare de frica; ulterior, telefonul mobil marca Nokia 5200 a fost recuperat de partea vătămată A.D., fiind găsit la domiciliul martorului S.I., tatăl inculpatilor.

Avand in vedere starea de fapt retinuta mai sus, instanta a costatat ca incadrarea juridica a faptelor comise si retinuta in actul de sesizare nu este conforma,  sens in care, in baza art 334 C.pr.pen instanta a pus in discutia partilor schimbarea de incadrare a faptelor: - pentru inculpatul C.P. din art 26 rap la art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a C.penal cu aplicarea art 37 lit b C.penal si art art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a C.penal cu aplicarea art 37 lit b C.penal in art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a C.penal cu aplicarea art 37 lit b C.penal – 3 fapte; si pentru inculpatul S.C. din art 211 alin 1, alin 2 lit c alin 2/1 lit a C.penal cu art 37 lit a C.penal – 2 fapte in art 211 alin 1, alin 2 lit c alin 2/1 lit a C.penal cu art 37 lit a C.penal – 3 fapte.

In drept, faptele ce se reţin în sarcina inculpatului C.P., care in data de 25.09.2008, in jurul orelor 16.00,  în  timp  ce se afla pe str.  Lungă din  Braşov, impreuna cu inculpatul S.C., prin intimidare si amenintari,  au sustras telefonului mobil de la partea vătămată M.A.,  iar in jurul orelor  19:00,  impreuna cu inculpatul S.C., au deposedat prin  folosirea de ameninţări  partile vătămate S.R. si A.D., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev de art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a C.penal, cu aplicarea art 37 lit b C.penal – 3 fapte, sens in care in baza art 334 C.pr.pen va dispune schimbare a incadrarii juridice din art 26 rap la art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a C.penal cu aplicarea art 37 lit b C.penal si art art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a C.penal cu aplicarea art 37 lit b C.penal in art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a C.penal cu aplicarea art 37 lit b C.penal – 3 fapte; având in vedere ca inculpatul C.P. a actionat in deplina cooperare cu inculpatul S.C., contribuind in mod nemijlocit la comiterea faptelor cu privire la toate cele trei parţi vătămate, chiar daca actele de executare ale acestora s-au realizat prin activitati diferite, dar corespunzătoare acţiunilor ce constituie elemental material al laturii obiective specifice infractiunii de talharie, care este o infarctiune complexa, in speţa unul din inculpate profera ameninţări iar celalalt deposeda partea vatamata de telefonul mobil.

Cu privire la inculpatul S.C., faptele acestuia care in data de 25.09.2008, in jurul orelor 16.00,  în  timp  ce se afla pe str.  Lungă din  Braşov, împreuna cu inculpatul C.P., prin intimidare si amenintari,  au sustras telefonului mobil de la partea vătămată M.A.,  iar in jurul orelor  19:00,  împreuna cu inculpatul C.P., au deposedat prin  folosirea de ameninţări  partile vătămate S.R.si A.D., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev de art 211 alin 1, alin 2 lit c, alin 2/1 lit a C.penal, cu aplicarea art 37 lit a C.penal – 3 fapte; sens in care in baza art 334 C.pr.pen va dispune schimbare a incadrarii juridice din art 211 alin 1, alin 2 lit c alin 2/1 lit a C.penal cu art 37 lit a C.penal – 2 fapte in art 211 alin 1, alin 2 lit c alin 2/1 lit a C.penal cu art 37 lit a C.penal – 3 fapte, avand in vedere aceleasi considerente aratate mai sus, respectiv colaborarea celor doi inculpati care s-au completat reciproc in comiterea celor trei infracţiuni de tâlhărie.

Tribunalul Covasna prin decizia penală nr.17/A/2010, admiţând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a desfiinţat în parte sentinţa atacată sub aspectul dispoziţiei privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.P., a omisiunii aplicării art. 118 al. 1 lit. e şi al. 4 C. pen. şi al cuantumului cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii şi rejudecând cauza în aceste limite:

A înlăturat din sentinţă dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.P. şi în baza art. 334 C. pr. pen., dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina acestui inculpat din infracţiunile prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, al. 2/1 lit. a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. (2 fapte) şi art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, al. 2/1 lit. a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen., în trei infracţiuni de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, al. 2/1 lit. a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen.

În baza art.118 al. 1 lit. e şi al. 4 C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat a sumei de câte 1.000 lei, reprezentând contravaloarea telefonului sustras de la partea vătămată M.A. şi nerestituit, care nu serveşte la despăgubirea acesteia.

A majorat cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat fiecare inculpat prin sentinţa atacată, de la suma de 500 lei la 800 lei.

 În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor C.P. şi S.C. şi în baza art. 383 al. 2 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 88 al. 1 C. pen., a dedus în continuare din pedepsele aplicate acestora durata arestului preventiv de la data pronunţării sentinţei – 25 iunie 2009 la zi.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.P. şi S.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva deciziei dată în apel au promovat recurs atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna ce a criticat-o sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate cât şi inculpaţii care solicită redozarea pedepselor stabilite în sarcina lor prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor atenuante.

Curtea, cercetând cuprinsul pieselor de la dosar, reţine că prin actul de sesizare a primei instanţe, ca act procesual aflat în atribuţiile procurorului, în sarcina inculpatului C.P. s-au reţinut 3 fapte, şi anume două incriminate prin dispoziţiile art.26 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal şi una prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, respectiv un consum real de infracţiuni compus din trei infracţiuni, dintre care una îmbracă forma autoratului iar celelalte condiţiile participaţiei penale, mai precis ale complicităţii câtă vreme legiuitorul face o distinctive netă între actele de executare sau de săvârşire nemijlocită, ce caracterizează calitatea autorului, de cele de înlesnire a faptelor prev. de legea penală ce caracterizează calitatea complicelui.

Or, prima instanţă, ajungând la concluzia că încadrarea juridică dată faptelor în actul de sesizare nu este corectă a purces la aplicaţiunea prev. art.334 Cod procedură penală, schimbând încadrarea juridică din art.26 rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal şi art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal în art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal (3 fapte), inexistând astfel o concordanţă între numărul infracţiunilor a căror încadrare juridică a fost înlocuită (2) şi cel al infracţiunilor rezultate urmare a acestei operaţiuni (3).

Or, când schimbarea încadrării juridice implică o altă faptă este necesară în prealabil efectuarea procedurii de extindere a acţiunii penale sau a procesului penal, potrivit art.335 şi 336, după care se poate ajunge la schimbarea încadrării juridice.

Prin urmare, schimbarea încadrării juridice cerută în cursul cercetării judecătoreşti deşi s-a raportat la două fapte (una comisă în autorat şi alta în complicitate) s-a soldat cu reţinerea în sarcina inculpatului Cătană a 3 infracţiuni de tâlhărie, omiţându-se la momentul individualizării judiciare cea de-a treia faptă reţinută prin rechizitoriu.

Ţinând cont că învinuirea constă în mai multe fapte, denotă că s-a exercitat câte o acţiune penală pentru fiecare faptă şi, ca urmare, instanţa trebuia să se pronunţe asupra tuturor prin condamnare, achitarea sau încetarea procesului penal. Omisiunea de a se pronunţa asupra unei fapte la care se referă actul de sesizare, este, prin ea însăşi, esenţială, fiind o încălcare a unei dispoziţii legale relative la sesizarea instanţei, supusă unei nulităţi absolute, pentru care vătămarea este prezumată „juri set de jure”.

Or, cazul de casare de la art.385/9 pct.10 Cod procedură penală se referă tocmai la omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unei fapte prin rechizitoriu, în speţă instanţa de fond nepronunţându-se asupra tuturor faptelor cu care a fost sesizată, ceea ce denotă că practic acest caz de casare operează, fiind deci aplicabil, considerent faţă de care, funcţie de prev. art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, Curtea casează, desfiinţează hotărârile atacate în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C, trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe doar relativ la această part, căreia nu-i poate fi obstrucţionat triplul grad de jurisdicţie în fond.

Prin urmare, încălcarea dispoziţiilor privitoare la sesizarea instanţei  de judecată ca o consecinţă a nepronunţării asupra unei fapte inserate în rechizitoriu, atrăgea în apel desfiinţarea hotărârii primei instanţe cu  trimitere spre rejudecare şi nu reformarea sentinţei apelate pentru a nu-i îngrădi inculpatului dreptul de a parcurge relativ la acuzaţiile ce i se aduc ambele căi de atac ordinare.

Privitor la recursul declarat de inculpatul S.C., văzând numărul de infracţiuni de acelaşi gen reţinute în sarcina acestuia, starea de recidivă ce vădeşte o accentuată descompunere morală, perseverenţa sa infracţională în comiterea unor infracţiuni de această natură, el suportând anterior o condamnare privativă de libertate tot pentru infracţiune de tâlhărie, poziţia sa procesuală de negare a săvârşirii faptelor ce i se incumbă, circumstanţele reale incidente şi maniera de operare, Curtea respinge ca nefundat recursul acestuia, făcând astfel aplicaţiunea prev. art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Prin urmare, instanţa a rejudecat în limitele în care hotărârea a fost casată după regulile generale de judecată, cheltuielile judiciare din recurs rămânând în sarcina statului.

Decizia penală nr. 261/R din 14 aprilie 2010

Domenii speta

Spete similare