Nulitate absolută act adiţional şi cesiune de creanţă părţi sociale.

Nulitate absolută act adiţional şi cesiune de creanţă părţi sociale. Hotărârea judecătorească produce efecte obligatorii între părţi şi efecte de opozabilitate faţă de terţi. Astfel, statuările unor hotărâri judecătoreşti se răsfrâng în mod indirect şi asupra terţilor. Pentru apelantă hotărârea se opune cu valoarea unui fapt juridic şi a unei prezumţii relative care nu a fost răsturnată. În consecinţă, întrucât realitatea juridică exprimată prin această hotărâre irevocabilă afirmă nulitatea absolută a contractului de cesiune şi actului adiţional se impune şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare încheiat de o persoană care nu avea calitatea de a semna în numele societăţii.  Nulitatea actelor primare impune  constatarea nulităţii actului subsecvent.

Constată că, prin sentinţa civilă nr.1468/C/2010, Tribunalul Braşov a respins excepţiile lipsei calităţii de reprezentant şi lipsei calităţii procesuale  active.

 A admis cererea formulată de reclamanta S.C. B.  M.,  în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. R. S.R.L. prin administrator judiciar  şi D. G. F.

 A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 3058/17.06.2003 autentificat la B.N.P. I. F.

 A rectificat înscrierea  în Cartea Funciară nr.10726 ( în prezent 111285) a Mun. Braşov a dreptului de proprietate asupra imobilului de sub A+1, cu nr. top 12188/10/2/1, în suprafaţă de 20050 mp, în sensul că, proprietare tabular al imobilului se va trece S.C. A. R. S.R.L. şi nu D. G. F.

A obligat pârâta D. G. F. la plata către reclamantă a sumei de 18.000 Euro echivalent  în lei la data plăţii reprezentând  onorariu avocaţial  şi a sumei de 2.387 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:

În anul 2001, S.C. N. E. S.A., a înfiinţat în România o societate comercială cu răspundere limitată denumită  S.C.  A. R.  S.R.L. Capitalul  social  a  fost subscris şi  vărsat în întregime de N. J. V. a fost desemnat prin Actul Constitutiv al A. drept administrator şi reprezentant legal al acesteia.

  La data de 22 iunie 2001,  potrivit contractului  autentificat sub nr. 860/20001 la  B.N.P. R. E., pârâta S.C.  A. R. S.R.L. a achiziţionat  de la V.  M. un teren în suprafaţă de  cca. 20.000 mp situat în zona industrială Bartolomeu (mun. Braşov), la un preţ de 180.000 USD, teren care a intrat în patrimoniul acesteia.

Potrivit  procesului verbal al Consiliului Director al N. din data  de 29 mai 2001, J. V. a fost desemnat ca împuternicit al pârâtei A., cu drept de a  semna în  numele societăţii orice  act juridic. Drept  consecinţă, a fost emisă de N. o procură autentificată şi apostilată de Republica Panama sub nr. 5587/04.06.2001 pentru J. V., prin care acesta din urmă era împuternicit pe o perioadă  de 5 ani cu privire la  societatea cu răspundere limitată din România.

În executarea  mandatului  acordat  de N. prin  procura autentificată  şi apostilată  sub nr.5587/04.06.2001, J. V. şi-a substituit o seria de alte  persoane, printre care şi  pe dl. C. C., în baza  mai multor procuri, ulterior revocate.

La data de 02.04.2003, N. a emis o nouă  împuternicire pentru dl. J. V., autentificată şi apostilată de Republica Panama sub nr. 2651 din data de 16.04.2003, prin  care au fost revocate toate puterile conferite d-lui C. C. şi d-nei D. G. în legătură  cu A..

Revocarea tuturor puterilor conferite către cei doi mandatari s-a justificat  prin aceea că  aceşti doi mandatari s-a justificat prin acea că aceşti doi mandatari au iniţial o serie de acţiuni destinate obţinerii, pe cale indirectă, a terenului aflat în patrimoniul lui A. Astfel, la data  de 07.04.2003, pârâta D. G. F. a dobândit dreptul de ipotecă legală şi privilegiul  vânzătorului în legătură cu  terenul în cauză de la V. M. şi a iniţiat, în decurs de  aproximativ 2 săptămâni o acţiune îndreptată împotriva S.C. A S.R.L. pentru rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare. A., deţinută la acel moment  de către  N., titularul de drept al părţilor sociale, a  formulat o acţiune în anularea contractului de cesiune a ipotecii şi a privilegiului încheiat între V. M. şi G. F.. Toate aceste operaţiuni au fost notate în cartea funciară la poziţiile 24 – 27.

La  data de 7 mai 2003, prevalându-se de o procură cu traducere legalizată nr. 4910/07.05.2003 la B.N.P. T. V. B.,  dl. C. C. în calitate de pretins reprezentant al lui N., a transferat toate cele 10.000 de  părţi sociale deţinute în A. către dl. G. N., fost salariat al unei societăţi membre a grupului.

Noul asociat unic al A., dl. G., a operat o serie de modificări cu privire la  actele constitutive  ale acestei societăţi. Potrivit actului adiţional la statutul  societăţii autentificat sub nr. 2173/2003 de B.N.P. I. F., a revocat pe dl. J.V. din funcţia de administrator al  A.  Prin actul adiţional la statutul A., autentificat sub nr. 991/16.05.2003 la B.N.P. M. C. şi M.  L.,  dl. G. a schimbat sediul social  al A.

Tot la data de 7 mai 2003, G. N. şi C. C. au încheiat convenţia notarială nr. 4676/07.05.2003, prin care este explicit menţionat că dispoziţia şi administrarea A.  şi a activelor acesteia aparţin în realitate lui C. C.

La data de 17 iunie 2003, pretinsul administrator al A., dl. G. N., a vândut d-nei  D. G terenul arabil în suprafaţă de 20.050 mp., proprietate a societăţii pârâte, pentru  preţul de 50.000 USD. În acest sens a fost încheiat contractul de vânzare  cumpărare autentificat de BNP I.F.

Dosarul nr. 31/62/2003 a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a Actului Adiţional la Statutul S.C. A. R. S.R.L. şi Contractul de cesiune de părţi sociale autentificat sub nr. 2173/07.05.2003 de B.N.P. I. F.. Acest dosar a fost soluţionat irevocabil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr.2470/29.06.2010 prin care a fost respins ca nefondat recursul formulat de către pârâţii C. C. şi N. G.  împotriva deciziei nr.131/Ap/03.12.2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov – Secţia Comercială. Prin această ultimă decizie, s-a constatat  nulitatea absolută a actelor juridice încheiate de către C. C. şi G. N. în legătură cu părţile sociale  ale N. în A..

Astfel cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei  la termenul din data de 01.02.2010, între reclamanta S.C. N. E. S.A., în calitatea de cedent şi  B.M., a intervenit Contractul de cesiune din data de 07.05.2009. Potrivit acestui contract, S.C. N. E. S.A. a transferat, cesionat şi transmis toate drepturile litigioase, titlurile şi orice alte interese pe care le deţine/le-ar putea deţine cu privire la  proprietatea asupra părţilor sociale  emise de către S.C. A. R. S.R.L., inclusiv în legătură cu prezentul dosar. În aceste condiţii, a operat transmisiunea  calităţii procesuale  active de la S.C. N. E. S.A. către B M INC., ca urmare a cesiunii tuturor drepturilor litigioase din/în legătură cu prezentul dosar, de care a luat act instanţa de judecată prin încheierea de şedinţă din  data de 04.10.2010.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei a numitului J.V., instanţa  reţine că  aceasta este neîntemeiată, împuternicirea dată  acestuia, la data de 02.04.2003, de către S.C. N. E. S.A. precizând în mod expres dreptul acestuia de  acţiona în calitate de reprezentant legal al respectivei societăţi (filele 39 -44, vol. I al dosarului).

Împuternicirea a fost depusă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov (filele 194 – 199, vol. I) unde se menţionează existenţa în arhivă a acestora documente.

De asemenea, împuternicirea  din 02.04.2003 arată că nu limitează nici unul dintre drepturile sau nu îngrădeşte puterile acordate numitului J.V. prin alte împuterniciri  anterioare, ci certifică şi extinde drepturile şi atribuţiile conferite prin alte împuterniciri anterioare.

Faţă de  aceste  menţiuni, este lipsită de relevanţă neprezentarea procurii anterioare, din data de 10 mai 2001, despre  care se face vorbire în procesul verbal al şedinţei consiliului  de administraţie al S.C. N. E. S.A. din data de 02.04.2003.

În plus, S.C. N. E. S.A. a cesionat, la data de 07.05.2009 (filele 22 – 25, vol. II),  către B.M., atât părţile sociale emise de pârâta S.C. A. R. S.R.L., cât şi toate drepturile în discuţie în litigiu ce formează  obiectul prezentului dosar.

Or, continuarea procesului de către cesionară constituie o ratificare a actelor procesuale efectuate chiar în lipsa unui mandatat, potrivit art.1546 Cod Civil, deoarece ratificarea  valorează mandat (retihabitio mandato aequiparatur).

Referitor la opozabilitatea hotărârilor judecătoreşti prin care s-a constatat nulitatea absolută a  contractului de cesiune de părţi  sociale nr. 2173/07.05.2003 şi a actului adiţional la Statutul pârâtei S.C. A.R. S.R.L. faţă de pârâta D. G. F., instanţa a reţinut, lăsând la o parte  faptul că aceasta constituie o realitate juridică, care nu poate fi ignorată de terţi, statuând în mod irevocabil cu privire la lipsa de efecte juridice ale respectivelor acte, faptul că pârâta a invocat iniţial efectele uneia dintre respectivele hotărâri, mai exact cea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Braşov, prin care se respinsese cererea de  constatare a nulităţii celor două acte de mai sus.

Or, nu  poate fi  admis ca mai întâi pârâta să se prevaleze de efectele unei hotărâri pronunţate într-un proces în care nu a fost parte, pentru ca mai apoi, observând că soluţia finală pronunţată în acel litigiu nu îi este favorabilă, să  invoce inopozabilitatea acestora.

Instanţa a reţinut că, întrucât prin  decizia nr.131/03.12.2009 pronunţată  de  Curtea de Apel Braşov, s-a  constatat nulitatea absolută  a actului  adiţional  la  Statutul pârâtei S.C. A. R. S.R.L. şi a contractului  de cesiune  de părţi sociale  nr.2173/07.08.2003, prin care toate părţile sociale ale pârâtei fuseseră transferate numitului G. N., soluţia  fiind irevocabilă prin respingerea  recursului de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se impune şi constatarea nulităţii  absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.3058/17.06.2003, actul fiind încheiat de o persoană, respectiv numitul G. N., care nu  avea calitatea de a  semna în numele S.C. A. R.  S.R.L., nulitatea retroactivând.

Actul  subsecvent  în timp,  respectiv  vânzarea – cumpărare, a fost încheiat tocmai ca urmare a pretinsei dobândiri .a calităţii numitului G. N.  de asociat şi  reprezentant al  pârâtei S.C. A.R.S.R.L. prin actele primare reprezentate de contractul de cesiune şi actul adiţional la Statutul societăţii pârâte ratificat în baza cesiunii de părţi sociale.

Constatându-se nulitatea actelor primare, se impune şi constatarea nulităţii actului subsecvent, încheiat în urma acestuia, adică  a  contractului de vânzare cumpărare a terenului.

În speţă  este  aplicabil principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.

De asemenea, instanţa a reţinut că pârâta D. G. F. nu are calitatea de subdobânditor al imobilului de la o persoană  care ar fi dobândit terenul de la un neproprietar întrucât a dobândit în mod direct terenul de  la o persoană  care se pretindea ca fiind reprezentant al S.C. A. R. S.R.L., deci de la neproprietar.

Aşadar, pârâta nu are calitatea de  subdobânditor, ci de  dobânditor direct.

În plus, este evident că pârâta D. G. F. a cumpărat terenul în discuţie în cunoştinţă de cauză cu privire la situaţia cesiunii părţilor sociale ale pârâtei S.C. A. R. S.R.L. către G. N., cesiune realizată în numele S.C. N. E. S.A. de către numitul C. C., alături de care pârâta fusese mandatată să reprezinte societatea şi  cu care  a avut o relaţie de  concubinaj din care au rezultat doi copii.

Din moment ce pârâta D. G. F. fusese mandatară a S.C. N. E. S.A., inclusiv până la data de 02.04.2003, adică  cu aproximativ o lună înainte de  încheierea  cesiunii de  părţi sociale  către G. N., la 07.05.2003, este evident că aceasta avea cunoştinţă de  situaţia părţilor sociale şi implicit de situaţia  terenului, adică a celui îndreptăţit să  acţioneze în numele S.C. A. R.  S.R.L. pentru  a-l putea înstrăina.

Instanţa a reţinut şi că din conţinutul convenţiei nr. 4676/07.05.2003 (fila 51, vol. II) în care se menţionează că numitul  G. N. nu va întreprinde nici un act de administrare  sau dispoziţie ce priveşte desfăşurarea activităţii sau patrimoniul S.C. A. R. S.R.L., cu excepţia  celor aprobate în scris de către C. C., care va realiza administrarea societăţii, precum şi din relaţia de concubinaj pe care a avut-o pârâta D. G. F. cu  acesta din urmă, rezultă înţelegerea celor trei pentru fraudarea intereselor pârâtei S.C. A. R. S.R.L. cu privire la  terenul în discuţie.

Faţă de cele menţionate mai sus cu privire la atitudinea pârâtei D. G. F.,  este inaplicabilă în speţă teoria aparenţei de  drept, neputându-se reţine o eroare comună şi invincibilă a părţilor la încheierea contractului de vânzare cumpărarea.

Chiar dacă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare rezultă plata preţului iar reclamanta nu a probat în vreun fel că acesta nu ar fi fost efectiv încasat, în cauză se ridică serioase îndoieli cu privire la  caracterul serios al preţului de vânzare al terenului.

Astfel, se menţionează în contractul din 2003 preţul de 50.000 Euro, în condiţiile în care la dobândirea în anul 2001 a terenului se achitase un preţ de 180.000 Euro iar din  considerentele dec. nr. 131/Ap/2009 a Curţii de Apel Braşov rezultă că preţul mediu al unui teren intravilan în Braşov  în zona respectivă porneşte de la 100 Euro/mp.

În plus, indiferent de raporturile juridice preexistente pe care le invocă pârâta prin întâmpinare, în cuprinsul contractului  de vânzare cumpărare în discuţie nu se  face vorbire, ca element al preţului, de stingerea vreunor astfel de raporturi juridice ale părţilor şi nici de  valoarea acestora care vor alcătui preţul, mai ales că părţile au arătat în mod expres că preţul  „a fost stabilit raportat la valoarea reală a imobilului”.

Faţă de constatarea nulităţii contractului de cesiune, este evident că reclamanta are calitatea de a acţiona în judecată  în prezentul  litigiu.

În raport de argumentele expuse anterior, se impune şi rectificarea, în temeiul  art.36 din Legea nr.7/1996, a cuprinsului cărţii funciare cu privire la calitatea de proprietar asupra terenului în discuţie.

Având în vedere aspectele menţionate, instanţa a admis cererea, cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta D. G. F.  solicitând desfiinţarea sentinţei ca fiind nelegală şi netemeinică, şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată.

  Instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii de reprezentant a lui J. V. întrucât împuternicirea dată în data de 03.04.2003 în baza Hotărârii A.G.A. a S.C. N. E. S.A. se referă la reprezentarea intereselor S.C. I. S.R.L.

Decizia nr.131/Ap/02.12.2009 a Curţii de Apel Braşov nu este opozabilă pârâtei, întrucât aceasta nu a avut calitate de parte în acel proces.

  În legătură cu lipsa totală a consimţământului reclamantei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, se invocă faptul că în speţă nu se pune în discuţie lipsa consimţământului vânzătorului iar contractul de vânzare-cumpărare nr.3058/17.06.2003 este un contract valabil, reclamanta neaducând nicio dovadă în sprijinul acuzaţiilor sale de rea credinţă sau de pretinse fapte frauduloase.

În cauză sunt întrunite toate condiţiile referitoare la aparenţă şi buna credinţă, aplicându-se  principiul erorii comune susceptibile de a crea drept.

Cu privire la lipsa obiectului, respectiv a preţului, contractul de vânzare-cumpărare este perfect valabil, preţul fiind obiectul prestaţiei cumpărătorului şi corespunde valorii lucrului vândut. Preţul a fost stabilit de comun acord la suma de 50.000 $, achitat integral anterior perfectării actului, stabilit prin negociere directă între părţi, ca rezultat al desocotirii privind stingerea unor datorii existente către apelantă.

 Contractului de vânzare-cumpărare nu îi lipseşte cauza, dar nu se poate susţine nici că ar avea o cauză ilicită, întrucât transferul dreptului de proprietate de la S.C. A. R. S.R.L. către pârâta D. G. F.  a fost făcut în mod legal.

 În ceea ce priveşte dispozitivul sentinţei instanţei de fond, prin care dispune rectificarea înscrierii din C.F. nr.10726 Braşov, a dreptului de proprietate asupra imobilului de la A+1 cu nr.top.12188/10/2/1 în suprafaţă de 20.050 mp, în sensul că proprietar se va trece A. R., şi nu apelanta D. G. F., reprezintă o gravă eroare, întrucât această înscriere în CF nu va putea fi realizată niciodată fiind în situaţia în care s-ar reveni la proprietarul înscris anterior în CF acela de D. G. F. cu titlu drept ipotecă legală şi privilegiul vânzătorului, acte încă în vigoare, neanulate de nicio instanţă de judecată.

 Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de apel şi apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei a numitului J. V., aşa cum a reţinut prima instanţă, prin împuternicirea dată la 2.04.2003 de către S.C. N. E. S.A. depusă la registrul comerţului este confirmată calitatea acestuia de reprezentant legal pentru societatea reclamantă. Mai mult, câtă vreme în speţă a intervenit o cesiune a drepturilor litigioase de la reclamantă către B. M. şi întrucât cesionara a continuat procesul de faţă, ne aflăm în faţa unei ratificări care valorează mandat în conformitate cu dispoziţiile art.1546 Cod civil.

  Prin decizia nr.131/03.12.2009 a Curţii de Apel Braşov, s-a constatat nulitatea absolută a actului adiţional la Statutul pârâtei S.C. A. R. S.R.L. şi a contractului de cesiune de părţi sociale nr.2173/07.08.2003, prin care toate părţile sociale ale pârâtei fuseseră transferate numitului G. N. Această hotărâre judecătorească produce efecte obligatorii între părţi şi efecte de opozabilitate faţă de terţi. Astfel, statuările unor hotărâri judecătoreşti se răsfrâng în mod indirect şi asupra terţilor. Pentru apelantă hotărârea se opune cu valoarea unui fapt juridic şi a unei prezumţii relative care nu a fost răsturnată. În consecinţă, întrucât realitatea juridică exprimată prin această hotărâre irevocabilă afirmă nulitatea absolută a contractului de cesiune şi actului adiţional se impune şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare încheiat de o persoană care nu avea calitatea de a semna în numele S.C. A. R. S.R.L. Constatându-se nulitatea actelor primare, se impune şi constatarea nulităţii actului subsecvent.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în speţă nu se pune problema calităţii apelantei de subdobânditor al imobilului, aceasta dobândind în mod direct imobilul de la o persoană care se pretindea a fi reprezentantul S.C. A. R. S.R.L. De asemenea, în speţă nu este aplicabilă teoria aparenţei în drept, în lipsa calităţii de subdobânditor şi a bunei-credinţe la încheierea contractului, apelanta având cunoştinţă de situaţia părţilor sociale, situaţia terenului, reprezentarea legală a societăţii, revocarea procurilor anterioare, precum şi relaţiile de concubinaj şi litigiile existente între participanţii la tranzacţie.

Hotărârea judecătorească irevocabilă amintită mai sus a confirmat faptul că părţile sociale nu au fost dobândite în mod legal, că nu a existat o reprezentare legală şi un consimţământ valabil la perfectarea actului de înstrăinare.

În ceea ce priveşte lipsa obiectului, respectiv a preţului, prima instanţă a reţinut în mod corect că lipsa caracterului serios al preţului se impune a fi constatată faţă de câtimea sa în comparaţie cu preţul de achiziţie iniţial şi faţă de faptul că în contract nu este prevăzută, ca element de alcătuire a preţului, şi stingerea unor raporturi juridice oneroase anterioare dintre părţi.

Referitor la cauza contractului de vânzare cumpărare, în condiţiile în care s-a reţinut conivenţa frauduloasă a părţilor la încheierea actului, prezumţia de bună-credinţă fiind răsturnată, cauza contractului este ilicită.

În ceea ce priveşte rectificarea înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului, prima instanţă a dispus în mod corect, ca o consecinţă a constatării nulităţii actului prin care s-a transmis dreptul de proprietate, fiind rectificată înscrierea în sensul înscrierii proprietarului titular existent înainte de transmisiunea dreptului.

Pentru aceste motive, în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul va fi ca nefondat, cu obligarea părţii căzute în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art.274 Cod procedură civilă.

 (decizia 15/A/10.03.2011 – G.Ş.)

Domenii speta

Spete similare