Revendicare. Acţiunea în revendicare imobiliară şi acţiunea în pretenţii având ca obiect plata de despăgubiri pentru un imobil ce face subiectul Legii 10/2001, formulate pe calea contestaţiei împotriva deciziei emise în baza acestui act normativ

Sentinţă civilă 163/S din 05.06.2012


Revendicare. Actiunea in revendicare imobiliara si actiunea in pretentii avand ca obiect plata de despagubiri pentru un imobil ce face subiectul Legii 10/2001, formulate pe calea contestatiei impotriva deciziei emise in baza acestui act normativ

Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. de mai sus, reclamantii B. F., H. F., F. R. si W. F. au chemat in judecata pe paratii S.C. S.R.L., S. A., A. S., E. I., C. M., D. C. D., B. D. si STATUL ROMAN prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna desfiintarea in parte a Deciziei nr. - emisa de parata S.C. R. S.R.L., in sensul restituirii in natura si a apartamentelor cu numerele - precum si a terenului in suprafata de 60,50 mp, inscris in c.f. -, iar in subsidiar, in ipoteza respingerii acestei cereri, sa se stabileasca si sa se acorde o justa despagubire prin echivalent in bani a lipsirii lor de proprietate, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca au formulat notificare in conditiile Legii nr. 10/2001, in vederea restituirii in natura sau prin echivalent a imobilului identificat mai sus, iar prin decizia atacata s-a dispus restituirea in natura, in cote egale, a apartamentului nr. 1 din imobil, fiind respinsa cererea de restituire cu privire la celelalte apartamente, cu motivarea ca acestea au fost instrainate in mod legal catre chiriasi, si propunandu-se acordarea de masuri reparatorii constand in despagubiri in conditiile legii speciale, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Au mai aratat ca, referitor la terenul in suprafata de 60,50 mp, unitatea detinatoare a retinut ca aceasta este in proprietatea paratilor D. C. D. si B. D., cu titlul de drept mostenire, si ca pe acest teren este amplasata o constructie garaj, vanduta in conditiile Legii nr. 112/1995 catre autoarea acestora, B. T., cererea de restituire fiind respinsa cu motivarea ca aceasta constructie nu exista la data preluarii imobilului, fiind de asemenea propuse masuri reparatorii in echivalent pentru terenul mentionat.

Reclamantii au aratat de asemenea ca terenul a fost instrainat in mod nelegal, dupa inregistrarea notificarii, prin contractul de vanzare-cumparare incheiat la data de 23.06.2006.

In continuare, reclamantii au aratat ca legalitatea instrainarii apartamentelor in baza Legii nr. 112/1995 nu poate fi analizata de unitatea detinatoare, ci numai de instanta de judecata, motiv pentru care au chemat in judecata paratii persoane fizice, iar in ceea ce priveste cererea subsidiara de restituire prin echivalent banesc, au aratat ca despagubirile puse la dispozitie de legea speciala sunt iluzorii, constituind o incalcare a prevederilor art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, potrivit jurisprudentei Curtii (cauza Strain contra Romaniei).

Au mai aratat ca mecanismul de despagubire instituit prin Legea nr. 247/2005 nu functioneaza, fapt confirmat de condamnarile Romaniei la Curtea Europeana a drepturilor Omului, in cauzele recente Famiblat si Katz contra Romaniei, din care reclamantii au citat.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 41 din Constitutie, Legea nr. 10/2001.

In probatiune au fost depuse la dosar copia deciziei atacate, documentatia care a stat la baza emiterii acesteia, alte acte si inscrisuri, a fost intocmita o expertiza tehnica de evaluare a imobilului.

Cererea este scutita de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicata.

Parata S.C. R. S.R.L. a formulat intampinare, solicitand respingerea contestatiei, cu motivarea ca art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001 interzice in mod expres restituirea in natura a imobilelor care au fost instrainate fostilor chiriasi in conditiile Legii nr. 112/1995, iar in speta contractele de vanzare-cumparare nu au fost desfiintate pe cale judecatoreasca, pastrandu-si existenta si continuand sa produca efecte juridice.

A mai aratat ca actele translative de proprietate au fost incheiate cu respectarea legii si cu buna-credinta, iar cererea de restituire in natura nu poate fi primita, intrucat reclamantii nu au solicitat si nu au obtinut constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare incheiate de fostii chiriasi.

Parata a aratat de asemenea ca pe terenul in suprafata de 60,50 mp, la care reclamantii fac referire, a fost edificata o constructie noua, cu destinatia de garaj, ulterior preluarii imobilului de catre Stat, constructie care a fost instrainata in baza Legii nr. 112/1995 catre numita B. T., prin contractul de vanzare-cumparare nr-, ai carei mostenitori si-au inscris dreptul de proprietate asupra garajului in cartea funciara.

Legat de acelasi aspect, parata a aratat ca obiectul instrainarii l-a constituit numai constructia, care a fost edificata ulterior preluarii imobilului de catre Stat, iar terenul de 60,50 mp este ocupat de o constructie noua, motiv pentru care nu poate fi restituit in natura.

In ceea ce priveste cererea de restituire prin echivalent banesc, parata a aratat ca pretentia este neintemeiata, avand in vedere caracterul special si obligatoriu al prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005

Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat conventional prin D.G.F.P. Brasov, a formulat intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, cu motivarea ca acesta are calitatea de tert fata de raporturile juridice litigioase.

A mai aratat ca, prin decizia atacata, unitatea detinatoare s-a conformat prevederilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, precum si ca statul nu poate fi obligat in mod direct la plata despagubirilor banesti, date fiind dispozitiile legale cu caracter special incidente in materie.

Paratii D. C. D. si B. D. au formulat la randul lor intampinare, solicitand respingerea cererii de restituire in natura a garajului si a terenului in suprafata de 60,50 mp, inscris in c.f. -cu cheltuieli de judecata, cu motivarea ca autoarea lor, defuncta B. T., a fost titulara contractului de inchiriere avand ca obiect acest garaj, inexistent la data preluarii imobilului de catre Stat si cumparat ulterior in baza Legii nr. 112/1995, in executarea dispozitiilor sentintei civile nr. 12065/1998.

Paratii au mai aratat ca sunt titularii actuali ai dreptului de proprietate asupra garajului, cu drept mostenire provenit din cumparare, iar in baza H.C.L. nr. 410/2004 au cumparat de la Municipiul Brasov si terenul aferent garajului, in suprafata de 60,50 mp, la acea data neexistand nici un impediment la incheierea contractului de vanzare-cumparare.

Au aratat de asemenea ca decizia atacata a fost emisa cu respectarea legii, iar reclamantii nu au formulat actiuni in constatarea nulitatii actelor de vanzare-cumparare incheiate cu privire la imobilul in litigiu, cumparatorii fiind prezumati a fi de buna-credinta.

In cauza a formulat intampinare si parata S. A., solicitand respingerea actiunii, cu motivarea ca dispozitiile art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001 exclud de la restituirea in natura imobilele care au fost instrainate fostilor chiriasi cu respectarea Legii nr. 112/1995, in acelasi sens dand si decizia nr. 60/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in recurs in interesul legii.

A mai aratat ca, in conditiile in care reclamantii nu mentioneaza care este temeiul cererii de restituire in natura, instanta nu poate decat sa verifice legalitatea deciziei atacate prin prisma dispozitiilor legale in materie, iar prin cererea introductiva nu se aduce nici o critica motivarii deciziei.

Aceleasi aparari au fosta formulate si pe calea intampinarii formulate de parata D. M.

La termenul de judecata din 23.11.2009 a fost depusa la dosar cerere de interventie in interes propriu formulata de tertii N. V. si N. E., prin care acestia au solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate ca, in privinta apartamentului 2B si a terenului aferent din imobilul din Brasov, x nr. x, dreptul de proprietate a fost transmis cu respectarea Legii nr. 112/1995 chiriasei A. S. si ca aceasta, prin actul sub semnatura privata din data de 3.07.2003, s-a obligat sa vanda tertilor intervenienti imobilul in cauza, impreuna cu terenul aferent, in privinta caruia s-a emis Ordinul Prefectului nr.-, astfel incat dreptul de proprietate asupra acestui apartament si a terenului aferent este grevat de obligatia ce rezulta din conventia mentionata, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, tertii intervenienti au aratat ca au incheiat cu numita A. S. actul sub semnatura privata mentionat mai sus, prin care aceasta s-a obligat sa le vanda, la expirarea termenului prohibitiv prevazut de art. 9 din Legea nr. 112/1995, apartamentul dobandit de aceasta prin cumparare, in calitate de fosta chiriasa, dar intrucat promitenta vanzatoare a decedat la data de 24.09.2006 actul nu a putut fi incheiat.

Au mai aratat ca mostenitorii legali ai acesteia sunt M. I., T. S. si M. D. E., precum si ca pe rolul Judecatoriei Brasov se afla dosarul nr. 344/197/2005, in care au solicitat, in contradictoriu cu acestia, sa se constate ca actul sub semnatura privata mentionat mai sus, defuncta s-a obligat sa le vanda respectivul apartament, ca tertii intervenienti si-au indeplinit obligatiile, iar obligatiile asumate de promitenta vanzatoare s-au transmis mostenitorilor acesteia.

Au aratat de asemenea ca reclamantii sunt indreptatiti la masuri reparatorii in echivalent pentru imobilul care a facut obiectul conventiei, iar la data la care acest act a fost incheiat nu exista vreo notare in c.f. cu privire la apartament, vanzatoarea dobandindu-l in anul 1997 cu respectarea legii.

In continuare, tertii intervenienti au aratat ca reclamantii nu au atacat actul de vanzare-cumparare incheiat de promitenta in baza Legii nr. 112/1995, in interiorul termenului imperativ prevazut de Legea nr. 10/2001, iar in aceste conditii restituirea in natura a imobilului era subordonata obtinerii pe cale judiciara a constatarii nulitatii acestui contract, demers pe care reclamantii nu l-au initiat.

Nu s-a indicat temeiul de drept al cererii.

In probatiune au fost depuse la dosar  inscrisuri.

La acelasi termen de judecata a fost depusa la dosar cerere de interventie in interes propriu formulata de terta intervenienta N. V. E., prin care aceasta a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate ca, in privinta apartamentelor -, precum si a terenului aferent fiecaruia dintre acestea, facand parte din imobilul din Brasov, dreptul de proprietate a fost dobandit de fostii chiriasi S. A., D. M. si E. I., prin contractele de vanzare-cumparare nr. -, precum si ca, prin contractele de vanzare-cumparare nr. si prin contractul de schimb nr. -, dreptul de proprietate asupra acestor apartamente si asupra terenului aferent a fost transmis intervenientei, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, terta intervenienta a aratat ca a dobandit, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. -, dreptul de proprietate de la E. I. asupra apartamentului - (apartamentul - conform datelor din contractul de vanzare-cumparare incheiat cu R.A. R.) din imobilul in litigiu, iar de la D. M. a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului 4, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1666/21.06.2007, precum si ca, prin contractul de schimb autentificat sub nr. - a dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentului - de la S. A.

A mai aratat ca cei mentionati au dobandit drepturile lor prin cumparare in temeiul Legii nr. 112/1995, astfel ca reclamantii sunt indreptatiti la masuri reparatorii in echivalent pentru aceste apartamente, terta intervenienta fiind cumparatoare de buna credinta a acestora, iar la data incheierii actelor translative de proprietate neexistand nici o manifestare din partea reclamantilor in sensul de a revendica imobilul.

A aratat de asemenea ca reclamantii nu au atacat actul de vanzare-cumparare incheiat de fostii chiriasi in baza Legii nr. 112/1995, in interiorul termenului imperativ prevazut de Legea nr. 10/2001, iar in aceste conditii restituirea in natura a imobilului era subordonata obtinerii pe cale judiciara a constatarii nulitatii acestor contracte, demers pe care reclamantii nu l-au initiat.

Nu s-a indicat temeiul de drept al cererii.

In probatiune au fost depuse la dosar copiile actelor autentice mentionate mai sus, alte acte si inscrisuri.

La termenul de judecata din 8.02.2010 reclamantii au depus la dosar modificare de actiune, solicitand introducerea in cauza, in calitate de parati, a numitilor C. K., M. I., T. S. si M. D. E., avand in vedere ca din actele depuse la dosar rezulta ca acestia sunt succesorii paratilor initial chemati in judecata, C. M. si respectiv A. S., care erau decedati la data introducerii actiunii.

La termenul de judecata din 8.03.2010 a fost depusa la dosar cerere de interventie in interes propriu formulata de tertii M. I., M. D. E. si T. S., prin care acestia au solicitat ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna respingerea cererii de revendicare in natura a apartamentului - din imobilul in litigiu, precum si a cererii de interventie formulata de N. V. si N. E., cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, tertii intervenienti au aratat ca sunt proprietarii apartamentului identificat mai sus, dobandit prin mostenire de la A. S., care a dobandit acest imobil in baza Legii nr. 112/1995, neexistand nici un motiv de nulitate a contractului de vanzare-cumparare incheiat de aceasta cu S.C. R. S.R.L., dispozitiile legii fiind respectate in totalitate.

Au mai aratat ca autoarea lor a fost de buna-credinta la cumpararea imobilului, iar reclamantii nu au intreprins nici un demers in privinta revendicarii anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.

In ceea ce priveste cererea de interventie formulata de N. V. si N. E., au aratat ca interesul invocat de acestia nu este legitim, conventia invocata fiind lovita de nulitate absoluta intrucat este incheiata cu incalcarea dispozitiilor imperative ale Legii nr. 112/1995, referitoare la interdictia de transmitere a proprietatii.

La solicitarea instantei referitoare la precizarea obiectului acestei cereri, tertii mentionati si-au modificat pozitia procesuala, aratand ca inteleg sa califice cererea lor ca pe o intampinare raportata la cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost modificata, precum si fata de cererea de interventie formulata de N. V. si N. E.

La termenul de judecata din data de 17.05.2010 instanta a dispus respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de paratul statul Roman prin intampinare, si a incuviintat in principiu cererile de interventie formulate in cauza de N. V. si N. E., precum si de N. V. E..

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin Decizia nr. - emisa de parata S.C. R. S.R.L. a fost admisa in parte notificarea formulata de reclamanti si in consecinta s-a dispus restituirea in natura catre acestia, in cote egale, a apartamentului nr.-, ocupat in baza unui contract de inchiriere, fiind respinsa cererea de restituire in natura a celorlalte apartamente din imobil identificate in cuprinsul deciziei si fiind formulata propunere de acordare de masuri reparatorii in echivalent in conditiile legii speciale (Titlul VII din Legea nr. 247/2005), cu motivarea ca aceste apartamente au fost instrainate catre fostii chiriasi in conditiile Legii nr. 112/1995.

La art. 3 din decizie s-a stabilit ca, pentru terenul in suprafata de 60,50 mp, inscris in c.f.-, proprietatea paratilor D. C. D. si B. D., cu titlul de drept mostenire, si pe care este amplasata o constructie garaj, dobandita de B. T. cu titlul de drept cumparare, se respinge cererea de restituire in natura a garajului, intrucat acesta nu exista la data preluarii imobilului de catre Stat, iar pentru teren s-a formulat propunere de restituire in echivalent, in conditiile legii speciale.

Se retine ca criticile reclamantilor vizeaza in principal modalitatea de restituire, acestia solicitand restituirea in natura a intregului imobil, si in subsidiar forma de restituire in echivalent, reclamantii solicitand acordarea unor despagubiri banesti care sa constituie o reparatie efectiva a prejudiciului creat prin preluarea imobilului, iar nu despagubiri in conditiile legii speciale.

In ceea ce priveste prima dintre aceste critici, instanta retine ca, potrivit documentatiei care a stat la baza emiterii deciziei atacate, apartamentul nr. - a fost instrainat catre parata S. A., apartamentul nr. – catre A. S., ai carei mostenitori sunt paratii M. I., M. D. si T. S., apartamentul nr.  – catre paratul E. I., apartamentul nr.  – catre parata D. M., iar apartamentul nr.  – catre C. M., al carui mostenitor este paratul C. K.

Instanta constata ca, prin cererea introductiva, reclamantii nu au indicat temeiul de drept care i-ar indreptati la restituirea in natura a apartamentelor mentionate mai sus, rezumandu-se la a sustine ca legalitatea actelor translative de proprietate incheiate in baza legii nr. 112/1995 poate fi analizata numai de instanta de judecata, iar nu de unitatea detinatoare.

Legat de acest aspect, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicata, imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite se restituie in natura sau in echivalent, cand restituirea in natura nu mai este posibila, in conditiile acestei legi, la alin. 2 prevazandu-se ca, in cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.

Art. 7 alin. 1 din lege reitereaza regula restituirii in natura, pentru ca la alin. 2 sa prevada in mod expres o exceptie, dispunand ca nu se restituie in natura, ci doar in echivalent, imobilele care au fost instrainate in baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare, cu respectarea conditiilor cerute de lege.

In fine, art. 18 lit. c din acelasi act normativ prevede ca masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent si in cazul in care imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare.

Din interpretarea acestor dispozitii legale, precum si din interpretarea teleologica a intregului act normativ rezulta ca intentia legiuitorului a fost aceea de a conserva efectele juridice ale actelor translative de proprietate incheiate intre Stat si fostii chiriasi, in temeiul Legii nr. 112/1995, in considerarea principiului sigurantei si stabilitatii circuitului civil, la dispozitia persoanelor indreptatite fiind pusa posibilitatea de a ataca, in termen limitat, contractele de vanzare-cumparare, potrivit prevederilor art. 45 alin. 4 si 5 din Legea nr. 10/2001.

In ipoteza admiterii unei asemenea actiuni, aceasta se constituie in unica modalitate in care efectele juridice ale acestor acte pot fi inlaturate, cu consecinta ca restituirea in natura a imobilelor aflate intr-o atare situatie este posibila.

Reclamantii nu au dovedit (si, de altfel, nici nu au sustinut) ca au recurs la un asemenea demers judiciar.

In sensul celor retinute mai sus sunt si dispozitiile Deciziei nr. 33/2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii.

Instanta va inlatura sustinerea reclamantilor in sensul ca ar fi posibila analizarea legalitatii contractelor de vanzare-cumparare incheiate de fostii chiriasi in temeiul Legii nr. 112/1995 in cadrul prezentei proceduri, avand in vedere ca legea a pus la dispozitia persoanelor indreptatite o procedura speciala si derogatorie de la dreptul comun la care se poate recurge, prealabil solutionarii notificarii, pentru eventuala constatare a nulitatii acestor acte juridice.

In consecinta, parata S.C. R. S.R.L. a procedat in mod corect respingand cererea de restituire in natura a apartamentelor care au fost instrainate fostilor chiriasi.

In ceea ce priveste critica adusa dispozitiei prin care a fost respinsa cererea de restituire in natura a terenului in suprafata de 60,50 mp, ocupat de un garaj ce constituie proprietatea paratilor D. C. D. si B. D., instanta retine ca imobilul constructie constituie proprietatea tabulara a acestora, cu titlul de drept mostenire, in cote egale, iar imobilul teren constituie coproprietatea in cote egale a acestora impreuna cu sotii lor, D. D. G. si respectiv B. C., prin cumparare, potrivit extrasului c.f.

Pentru identitate de ratiune, in conditiile in care reclamantii nu au atacat actele juridice prin care paratii, respectiv autoarea lor, au dobandit acest imobil, devin aplicabile dispozitiile legale citate mai sus, care interzic restituirea in natura a bunurilor legal instrainate catre terte persoane, avand in vedere ca garajul a fost dobandit de defuncta B. T. in baza Legii nr. 112/1995, potrivit contractului de vanzare-cumparare aflat la fila 20 din volumul II al dosarului, iar terenul a fost dobandit de parati insisi prin cumparare de la Municipiul Brasov, in baza H.C.L. nr. 410/2004.

Referitor la cererea reclamantilor de obligare a paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice la plata in echivalent banesc a valorii de circulatie a imobilului in litigiu, instanta retine ca aceasta nu poate fi primita.

Din economia Legii nr. 10/2001 rezulta cu claritate ca formele de restituire prin echivalent sunt cele limitativ prevazute de actul normativ la art. 1 alin. 2 din lege, respectiv compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita, potrivit legii, cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau despagubiri acordate in conditiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv (Legea nr. 247/2005 – Titlul VII).

Aceasta prevedere legala este reiterata in mai multe randuri in corpul legii (art. 10 alin. 10, art. 11 alin. 8, art. 20 alin. 3, art. 26 alin. 1), la care se adauga dispozitiile cuprinse in titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Acest mod de reglementare limitativ conduce la concluzia ca aceste prevederi au caracter imperativ si se interpreteaza restrictiv, in sensul ca sunt excluse masurile reparatorii in echivalent de alta natura decat cele prevazute de lege.

De altfel, nici reclamantii nu au aratat care ar fi prevederea legala care ii indreptateste sa solicite acordarea despagubirilor in forma baneasca, direct in cadrul procedurii de solutionare a contestatiei formulate impotriva deciziei, invocand jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

In plus, instanta retine ca prin Decizia nr. 27/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, s-a stabilit ca actiunile in acordarea de despagubiri banesti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit in natura si pentru care se prevad masuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, indreptate direct impotriva statului roman, intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 13 din aceasta conventie, sunt inadmisibile.

Instanta va inlatura sustinerea reclamantilor, facuta prin reprezentantul lor conventional cu ocazia dezbaterii in fond a cauzei, in sensul ca aceasta decizie a fost pronuntata ulterior investirii instantei, avand in vedere ca, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 C.pr.civ., potrivit cu care dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Aceasta decizie nu are regimul unui act normativ aflat in vigoare la data investirii instantei, care reglementeaza raporturi juridice de fond, pentru a se lua in considerare faptul ca aceasta nu fusese pronuntata la data introducerii contestatiei, ci este obligatorie pentru instante de la data publicarii, pentru viitor, indiferent de data introducerii actiunii, asa incat instanta este tinuta de dispozitiile acesteia.

In consecinta, instanta va respinge cererea subsidiara de obligare a paratului Statul Roman la plata in echivalent banesc a contravalorii partii instrainate din imobil.

In ceea ce priveste cererile de interventie formulate in cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin actul intitulat „Conventie de vanzare-cumparare” si datata 3.07.2003, A. S., in prezent decedata, a inteles sa vanda intervenientilor N. V. si N. E. bunurile pe care le detine in Brasov, Poiana Brasov si inscrise in cartea funciara, avand un teren de 8600 mp, impreuna cu tot ceea ce exista pe acesta, un alt teren de 1400 mp din suprafata totala de 2400 mp si imobilul in care locuieste in Brasov, pentru un pret in suma totala de 350.000.000 lei vechi, achitat la data semnarii actului, si o intretinere pe care cumparatorii i-au dat-o si i-o vor da in continuare, pentru terenul de 1400 mp.

In acelasi act s-a consemnat ca vanzatoare cunoaste faptul ca nu are dreptul sa vanda casa in care locuieste timp de 10 ani, insa a incheiat actul in deplinatatea facultatilor mintale si datorita faptului ca nepotii sai, N. V. si N. E., au ajutat-o sa cumpere casa in care locuieste.

S-a mentionat de asemenea ca intervenientii inteleg sa cumpere bunurile enumerate mai sus, la pretul stabilit, precum si ca partile urmeaza sa incheie actele de vanzare la notar, cand legea le va permite.

Instanta constata ca aceasta conventie este semnata numai de vanzatoare, pe inscris figurand in clar exclusiv semnatura „A”, iar nu si semnaturile cumparatorilor.

Paratii M. I., M. D. E. si T. S., mostenitori legali ai defunctei A. S., potrivit certificatului de mostenitor nr. - eliberat de notarul public, nu recunosc acest act, dupa cum rezulta din pozitia procesuala exprimata prin cererea de interventie formulata, calificata ulterior ca intampinare, iar cu privire la obligatia asumata de defuncta prin acest act exista pe rolul Judecatoriei Brasov litigiul inregistrat sub nr. 12729/197/2008, purtat in contradictoriu cu mostenitorii acesteia, mentionati mai sus.

In aceste conditii, chiar fara a lua in considerare faptul ca actul denumit „Conventie de vanzare-cumparare” nu este semnat de intervenienti, el are regimul unui simplu inscris sub semnatura privata, nerecunoscut de cel caruia i se opune, astfel incat acestuia nu i se poate da valoarea probatorie prevazuta de art. 1176 din Codul civil aflat in vigoare la data incheierii actului.

In plus, in ceea ce priveste apartamentul situat in imobilul in litigiu, actul a fost incheiat in interiorul termenului prohibitiv de 10 ani prevazut de Legea nr. 10/2001, in care imobilele dobandite in baza Legii nr. 112/1995 nu puteau fi instrainate, acesta putand avea cel mult valoarea unui act prin care s-a asumat o obligatie de a face, obligatie care face insa obiectul unei alte judecati, mentionata mai sus.

In raport cu cele ce preced, instanta constata ca un asemenea act nu poate sta la baza admiterii cererii de interventie formulata de N. V. si N. E., neindeplinind conditiile de valabilitate pentru ca, in temeiul acestuia, sa se constate ca defuncta s-a obligat sa vanda intervenientilor apartamentul impreuna cu terenul aferent.

In ceea ce priveste cererea de interventie formulata de intervenienta N. V. E., instanta constata ca, prin actele de vanzare-cumparare autentificate sub nr.-, aceasta a cumparat de la paratul E. I. si de la sotia acestuia, E. M., respectiv de la parata D. M., apartamentele dobandite de acestia in baza legii nr. 112/1995, iar de la parata S. A. a dobandit, prin schimb, apartamentul cumparat de aceasta in conditiile actului normativ mentionat.

Aceste contracte apar ca fiind valabil incheiate, imbraca forma autentica si nu au fost atacate, asa incat, in calitatea sa de dobanditoare cu titlu oneros a apartamentelor mentionate, intervenienta N. V. E. are interesul de a-si ocroti dreptul de proprietate, raportat la pretentia reclamantilor de restituire in natura a acestora apartamente.

In consecinta, cererea de interventie formulata de aceasta este intemeiata, intervenienta prezentand titluri valabile, necontestate, asupra apartamentelor dobandite in modalitatile aratate mai sus.

Fata de aceste considerente, in baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 si a celorlalte dispozitii legale mentionate mai sus, Tribunalul urmeaza a respinge actiunea.

In baza art. 49 alin. 1 si 2 C.pr.civ. instanta va respinge cererea de interventie in interes propriu formulata de N. V. si N. E.; va admite cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta N. V. E., si in consecinta va constata ca, in privinta apartamentelor nr. - precum si a terenului aferent fiecaruia dintre acestea, facand parte din imobilul din Brasov, dreptul de proprietate a fost dobandit de fostii chiriasi S. A., D. M. si E. I., prin contractele de vanzare-cumparare nr. -, precum si ca, prin contractele de vanzare-cumparare nr -si prin contractul de schimb nr.-, dreptul de proprietate asupra acestor apartamente si asupra terenului aferent a fost transmis intervenientei.