Infracţiuni de cămătărie şi înşelăciune

TRIBUNALUL BRASOV

-SECTIA PENALA –

ÎNCHEIEREA NR 42/R

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 25-03-2013

Preşedinte – BB 

Judecător –  CI

Judecător –CGC

Grefier  - GM

cu participarea procurorului –CU -din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brasov.

Pe rol fiind soluţionarea recursului formulat  de Ministerul Public –Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov- împotriva Încheierii Şedinţei Camerei de Consiliu nr 51 din data de 21-03-2013 a Judecătoriei Braşov .

Dezbaterile in prezenta cauză au fost înregistrate conform art 304 cod procedură penală .

La apelul nominal făcut in şedinţa publica se prezintă intimatul inculpat personal şi asistat de avocat ales LL şi av GDI .

S-a făcut referatul cauzei după care ,

Instanţa procedează la identificarea intimatului inculpat .

După ce i se aduc la cunoştinţă dispoziţiile prev de art 70 al 2 Cpp intimatul inculpat arată că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de recurs. 

În probaţiune , pentru inculpat avocat GDI depune la dosar înscrisuri cu care face dovada precară a stării de sănătate a inculpatului .

Reprezentanta Parchetului arată că este de acord cu admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosar de către apărătorul ales al inculpatului .

 Nemaifiind cereri de formulat instanţa acordă cuvântul asupra recursului formulat de Ministerul Public –Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov - împotriva Încheierii Şedinţei Camerei de Consiliu nr 51 din data de 21-03-2013 a Judecătoriei Braşov .

Având cuvântul,reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului formulat  de Ministerul Public –Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov - împotriva Încheierii Şedinţei Camerei de Consiliu nr 51 din data de 21-03-2013 a Judecătoriei Braşov , casarea Încheierii atacate , la rejudecare admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului GI. Apreciază că prima instanţă nu a avut în vedere plângerile părţilor vătămate şi declaraţiile martorilor aflate în dosarul de urmărire penală . De asemenea , apreciază că nu pot fi analizate separat plângerile părţilor vătămate în condiţiile în care acestea sunt foarte multe. În raport de probele existente la dosar până la acest moment procesual , apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prev de art 143 al 1 Cpp , 148 Cpp  impunându-se arestarea preventivă a inculpatului.

Avand cuvantul, avocat ales GDI, pentru inculpatul GI,  în baza art. 149/1 al.9 C.p.p. solicită respingerea ca nefondat a  recursului formulat  de Ministerul Public –Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov- împotriva Încheierii Şedinţei Camerei de Consiliu nr 51 din data de 21-03-2013 a Judecătoriei Braşov . Apreciază că în raport de probele existente la dosar  nu sunt îndeplinite condiţiile prev de art 143, 148 Cpp iar privarea de libertate a inculpatului şi luarea măsurii arestării peventive faţă de acesta nu-şi găseşte justificarea.Invocă în acest sens art.23 din Constituţia României, art.143, art.146, art.148, art.5 din Convenţia Drepturilor Omului în care se  arată că măsura arestării preventive este o măsură excepţională iar în această cauză consideră că este excesivă. În opinia sa, nu sunt îndeplinite cerinţele art.143 C.pr.penală, iar la dosar nu există probe , indicii temeinice din care să rezulte că incupatul se face vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni reţinute în sarcina sa, acestea fiind simple supoziţii, în cauză ajungându-se  ca inculpatul să fie cercetat datorită atitudinii părţilor vătămate. Arată că pentru  suma de banii pe care  a împrumutat-o inculpatul părtilor vătămate s-au întocmit acte, la notar, toate împrumuturile au fost făcute cu bună credinţă, la dosar nefiind alte probe care să contrazică aceste împrejurări. Privitor la  infracţiunea de şantaj arată că  nu se poate reţine în sarcina inculpatului săvârşirea acestei infracţiuni, întrucat din interceptările existemte la dosar  nu rezultă nimic în acest sens.Cu privire la  infracţiunea de înşelăciune, arată de asemenea, că la dosar nu sunt  indicii din care să se reţine că inculpatul ar fi săvârşit această infracţiune. Arata ca la dosar nu exista date , indicii ca cercetat in stare de libertate  inculpatul ar zădărnicii în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin  influenţarea unei părţi, de asemenea nu există date, partea vătămată a fost cea care s-a dus la locuinţa inculpatului. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu a exercitat presiuni asupra părţilor vătămate şi nici nu a încercat să facă o înţelegere frauduloasă cu aceasta. Este un om simplu,  a fost la notar, acesta i-a spus ce să facă, în ce condiţii să împrumute banii. Pentru aspectele arătate solicită casarea încheierii atacate , la rejudecare  respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului ca netemeinică şi nelegală.

Avocat ales LL având cuvântul arată că achiesează la conluziile  anterior expuse de către  avocat GDI.În completare arată că, prevederile art.136 al.8 C.p.p. invederează necesitatea evidenţierii şi cântării circumstanţelor reale şi personale ale inculpatului. Solicită să se aiba in vedere starea de sănătate a inculpatului care este evidenţiată cu înscrisurile existente la dosar. Apăreciază că starea de pericol pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu este probată. Cu privire la perioada în care  se susţine că inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute, arată că în prezent ne aflăm în anul 2013, nu s-a făcut dovada că inculpatul  în  prezent ar fi săvârşit  vreo faptă penală.Solicită a se reţine că inculpatul  nu are antecedente penale, nu este conturat vreun pericol, starea de arest ar fi o sancţiune, o presancţiune şi consideră că nu este aplicabil în prezenta cauză,  cercetarea judecătorească poate fi efectuată şi cu lăsarea acestuia în stare de libertate.Inculpatul s-a prezentat când i s-a solicitat de către organele de urmărire, a fost de acord să dea declaraţii.

Având ultimul cuvânt , intimatul inculpat arată că îşi însuşeşte concluziile puse de apărătorii săi . 

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de faţă:

Prin Încheierea de şedinţă numărul 51 din data de 21.03.2013 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal 7954/197/2013 a fost respinsă propunerea privind arestarea preventivă a inculpatului GI, de asemenea a fost respinsă cererea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, formulată de inculpatul GI, prin apărător ales.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că în cauză s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului GI, cu privire la comiterea infracţiunilor prev de art 3 alin 1 din Legea 216/2011, art 215 alin 1,2,3 C.penal şi art 194 alin 1 C.penal, apreciindu-se ca fiind îndeplinite condiţiile art 143 C.pr.pen şi aplicabile dispoziţiile art 148 lit b,e şi f C.pr.pen.

Ca stare de fapt, instanţa arată că în referatul cu propunere de arestare preventivă se menţionează că iniţial s-a reţinut că inculpatul GI “i-a ajutat pe inculpaţii Iacob Matei şi Ion Gheorghe, în vederea asigurării produsului infracţiunilor de cămătărie şi înşelăciune în sensul că la insistenţele inculpaţilor menţionaţi cerea părţii vătămate BA să restituie împrumuturile acordate acesteia de către inculpaţi”, iar ulterior sunt invocate declaraţiile părţilor vătămate BD, BM, CN, CCA, din care a rezultat că “în realitate inculpatul GI procedează el însuşi la acordarea de credite mici, după care le aplică dobânzi foarte mari, de cele mai multe ori prin încheierea unor contracte de împrumut simulate, în sensul că se trece o sumă finală, cu tot cu dobânda aplicată, iar în realitate se acordă un împrumut cu mult mai mic…contractele de împrumut nereale sunt garantate cu mobile/imobile aparţinând părţilor vătămate, cu ameninţarea faţă de acestea cu executarea silită a garanţiilor”.

Instanţa de fond a reţinut că iniţial prin rezoluţia procurorului din data de 05.03.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul GI pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 C. penal, iar ulterior, prin ordonanţa procurorului din data de 19.03.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale şi confirmarea acesteia faţă de numitul GI pentru săvârşirea infracţiunilor infracţiunilor prev de art 3 alin 1 din Legea 216/2011, art 215 alin 1,2,3 C.penal şi art 194 alin 1 C.penal, precum şi extinderea urmăririi penale şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev de art 264 C.penal în infracţiunile arătate anterior.

De asemenea, prin ordonanţa procurorului din data de 20.03.2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de GI pentru săvârşirea infracţiunilor prev de art. 3 alin 1 din Legea 216/2011, art. 215 alin 1,2,3 C.penal şi art. 194 alin 1 C.penal.

Faţă de inculpat s-a luat măsura reţinerii prin ordonanţa din data de 20.03.2013, ora 14.45, iar temeiul avut în vedere la propunerea de arestare preventivă îl constituie dispoziţiile prev de art. 148 alin 1 lit. b,e,f C.pr.pen.

S-a apreciat de instanţa de fond că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se poate dispune conform art.149/1 C.pr.pen, dacă sunt întrunite condiţiile prev. de art. 143 Cpp, respectiv dacă sunt probe şi indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi există vreunul dintre cazurile prev. de art. 148 Cpp.

Cu privire la prima condiţie cerută de lege, există indicii temeinice, conform art. 68 /1 C.pr.pen atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa, dar analizând întregul material probator existent la dosar până în acest moment, instanţa a apreciat că în prezenta cauză, cel puţin la acest moment procesual, nu sunt indicii temeinice, din care să rezulte că inculpatul GI  a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Instanţa a observat în primul rând că, nici din cuprinsul rezoluţiilor de începere a urmăririi penale sau a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale şi nici din cuprinsul referatului cu propunere de arestare preventivă, nu rezultă în ce constă faptele reţinute în sarcina inculpatului, acestea nefiind descrise în nici un fel.

Pe de altă parte, s-auavut în vedere materialul probator administrat care nu constă decât în audierea părţilor vătămate BD, BM, CN, CCA, din declaraţiile cărora a rezultat că în cursul anilor 2007/2008 au luat cu titlu de împrumut diferite sume de la inculpat, care în contractele de împrumut încheiate la notar trecea o sumă mai mare, diferenţa constând în dobânda percepută, contractele fiind garantate cu mobile/immobile, iar pentru executarea cărora apela la ameninţări cu executarea silită a garanţiilor, declaraţiile inculpatului care recunoaşte acordarea împrumuturilor, dar fără dobândă, contracte de împrumut cu garanţie imobiliară aferente anului 2008, interceptări ale unor convorbiri telefonice având ca obiect discuţii purtate pe tema banilor, înscrisuri din care rezultă că pentru infracţiuni similare sunt cercetate şi alte persoane.

Astfel, cu privire la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 Cp nu se menţionează în ce constă o astfel de infracţiune, nu se face referire la niciunul din elementele constitutive specifice acestei fapte (acţiuni de inducere în eroare, de prezentare defectuoasă a realităţii, mijloace frauduloase, convenţii încheiate cu persoane anume etc); nici cu privire la infracţiunea de şantaj, prev de art. 194 alin 1 C.penal, nu se explică în ce constă conţinutul acestei infracţiuni prin raportare la inculpatul GI, cu excepţia unei menţiuni generale, respectiv ”ameninţarea ..… cu executarea silită a garanţiilor”, dar care nu poate avea caracterul unei presupuneri rezonabile că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit o faptă penală, în condiţiile în care aceasta nu este individualizată în niciun fel (data faptei, modalitatea comiterii prin raportare la fiecare din părţile vătămate etc); iar pe de altă parte, ”ameninţările” invocate la modul general şi desprinse doar din declaraţiile părţilor vătămate, nu sunt confirmate de nici o altă probă, singurul martor audiat în cauză – Irod Bogdan George, nu are cunoştinţă de împrumuturile în bani acordate de inculpat, împrejurare în funcţie de care instanţa a considerat că declaraţiile părţilor vătămate, prin ele însele, nu sunt suficiente pentru a se reţine existenţa unor indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin 1 Cp.

În legătură cu infracţiunea prev de art. 3 alin 1 din Legea 216/2011, prin care se sancţionează ”darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire”, dincolo de faptul că nici această faptă nu este descrisă, în special cu privire la data/perioada comiterii acestei fapte de către inculpatul GI, instanţa a avut în vedere precizările părţilor vătămate şi declaraţia inculpatului, doar cu privire la perioada de după 22.11.2011, dată la care s-a publicat Legea 216/2011 în Monitorul Oficial şi prin care se incriminează această infracţiune.

Astfel, CCA, audiat în calitate de parte vătămată, face vorbire despre o sumă de bani acordată în anul 2007 cu titlu de împrumut de inculpatul GI părinţilor săi, CC care la rândul său audiat în calitate de parte vătămată, a menţionat că înscrisul la notar a fost încheiat în anul 2008 (fila 23), iar BD şi BM, în calitate de părţi vătămate arată că au luat împrumut de la inculpatul GI ”acum 5 ani” o sumă de bani, iar în data de 16.06.2011 au luat un alt împrumut de la fiul inculpatului, GC, în actele întocmite la notar fiind trecute sume mai mari decât valoarea împrumutului; pe de altă parte, inculpatul GI, audiat fiind, arată că a acordat împrumuturi părţilor vătămate din prezenta cauză anterior anului 2011, dar şi la începutul anului 2012, dar cu privire la acest singur act teoretic comis după publicarea Legii nr 216/2011 nu există nicio dovadă din care să rezulte că acesta se circumscrie prevederilor art. 3 alin 1.

În aceste condiţii, în care faptele  - obiect al prezentei propuneri de arestare preventivă, fie nu sunt descrise şi faţă de care în consecinţă nu se pot face aprecieri privind indiciile temeinice cerute de lege, fie nu sunt individualizate din punct de vedere al datei comiterii acestora, prin raportare la momentul publicării Legii nr 216/2011, fie acestea nu sunt probate, în condiţiile în care declaraţiile părţilor vătămate nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate până la acest moment procesual, instanţa a apreciat că nu se poate reţine în cauză existenţa indiciilor temeinice, cerute de dispoziţiile legale aplicabile în materie, care să genereze convingerea clară că inculpatul GI a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa.

În lipsa indiciilor temeinice prev. de art.143 Cpp, nu se mai impune a se analiza de către instanţă întrunirea temeiurilor prev. de art.148 lit.b,e,f Cpp, sens în care, în baza art.149 ind.1 al.9 Cpp a respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov privind arestarea preventivă a inculpatului GI.

Împotriva acestor dispoziţii, în termenul legal Ministerul Public a declarat recurs şi a solicitat arestarea preventivă a inculpatului.

Analizând actele şi probele dosarului, tribunalul constată următoarele:

Parchetul Tribunalului Braşov efectuează cercetări penale faţă de mai multe persoane ca urmare a unor reclamaţii formulate de părţile vătămate GN, CE, BD, BM, CN, CCA BA şi CL aceştia reclamând încheierea unor contracte de împrumut pentru sume mai mari decât cele reale, precum şi executarea unor acte de ameninţare pentru încasarea sumelor de bani cuprinse în acestea, fiind cercetaţi inculpatii GI, IG, IM, IBJ, ON precum şi alte persoane.

În ceea ce priveşte infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale şi pentru care în prezenta cauză s-a solicitat arestarea inculpatului GI, la fel ca şi instanţa de fond apreciem că starea de fapt nu a fost pe deplin conturată, urmând ca procurorul de caz să elucideze toate circumstanţele efective ale cauzei pe parcursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, starea de fapt în acest moment al procesului penal nu a fost definitivă astfel încât ca pe baza probelor cauzei să se poate efectua un schelet al infracţiunii din punctul de vedere al laturii obiective sau din punct de vedere al laturii subiective.

Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul infracţiunii de şantaj. Probatoriul cauzei în acest moment nu conturează elemente de fapt şi de timp în concret.

Chiar dacă se reţine că s-a “ameninţat” cu exercitarea unui drept, şi anume de a se porni executarea silită a contractelor de credit, urmează a se continua culegerea de probe în sensul învinuirii aduse, deoarece prin reglementarea acestei infracţiuni legiuitorul a urmărit să ocrotească în principal relaţiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei, iar în secundar sau adiacent relaţiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau lezate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor, de a obţine un folos injust.

Acţiunea de constrângere ce constituie latura obiectivă a şantajului se realizează prin violenţă sau ameninţare. Ameninţarea are însă un înţeles mai larg decât cel din art. 193 Cod Penal deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o infracţiune sau o faptă păgubitoare), ceea ce înseamnă că se poate ameninţa cu orice altă faptă, chiar licită. În acest sens, şi intenţia specială de a şantaja ce constituie latura subiectivă a şantajului poate fi îndeplinită, chiar dacă folosul este just, dacă făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust.

În ceea ce priveşte infracţiunea de cămătărie, apreciem că în acest moment procesual există totuşi un minim de indicii care pot justifica luarea măsurii prevăzută de art. 1451 Cod Procedură Penală.

Părţile vătămate au reclamat acordarea repetată a unor credite, chiar şi de inculpatul GI, precum şi implicarea acestuia în exercitarea aceleiaşi activităţi de către alţi inculpaţi cercetaţi în cauză.

Inculpatul este perceput în localitatea Făgăraş ca fiind o persoană care în mod regulat împrumută sume de bani cu dobândă. Inculpatul a recunoscut acordarea sumelor de bani conform contractelor autentice depuse la dosar.

Probarea aspectului că împrumutul este cu dobândă şi nu cu titlu gratuit, respectiv că ne aflăm în ipoteza în care dobânda este „mascată”, împrumutătorul prevăzând în contractul de împrumut o sumă mai mare decât cea efectiv remisă, sumă care include şi dobânda, este extrem de dificilă, însă o asemenea teză poate fi susţinută prin mijloace de probă care privesc negocierea premergătoare contractului. În acest moment procesual declaraţiile părţilor vătămate audiate de procuror relevă o asemenea stare de fapt, urmează însă ca aceasta să fie susţinută şi de alte probe cum ar fi declaraţii de martori sau alte probe.

Condiţia esenţială ataşată elementului material este ca activitatea de împrumut cu dobândă să fie exercitată ca o îndeletnicire.

Din economia probelor aflate la dosarul cauzei, apreciem că în acest moment există un minim de indicii care confirmă caracterul de îndeletnicire atâta vreme cât plângerile părţilor vătămate relevă un modus operandi pentru activitatea inculpatului, începând din anul 2007 precum şi faptul că din aceasta inculpatul a reuşit să obţină sume de bani pentru a se întreţine.

În ceea ce priveşte data comiterii presupuselor fapte, despre care se afirmă că acţiunea infracţională a debutat anterior intrării în vigoare a Legii 216/2011, se impune a menţiona că efectele contractelor de credit contestate subzistă şi în prezent, în baza acestora fiind efectuate plăţi, ca atare asemenea acţiuni pot fi considerate ca având vocaţie înscrierii în elementele constitutive ale infracţiunii analizate, începând cu data intrării în vigoare a legii, aceasta în măsura în care sunt îndeplinite şi celelalte condiţii, aspecte ce urmează a fi stabilite de procurorul de caz şi de instanţa de judecată pe fondul cauzei, dacă se va dispune sesizarea acesteia.

Ca atare, având în vedere cele de mai sus, apreciem că în acest moment procesual subzistă un minim de indicii pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea 216/2011, pentru care însă nu se poate dispune privarea de libertate a inculpatului, nefiind îndeplinite niciuna din cerinţele art. 148 lit. b,e,f Cod Procedură Penală, deoarece la dosarul cauzei nu există nici un fel de probe care să susţină tezele de mai sus.

Nu se poate reţine că prin apărările pe care inculpatul a înţeles să le formuleze şi prin nerecunoaşterea faptei că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. exercitarea unor drepturi procesuale nu se poate subscrie tezei analizate.

Pe de altă parte, deşi se invocă posibila înţelegere frauduloasă a inculpatului din această cauză şi părţile vătămate care au formulat plângeri, apreciem că nu este echilibrată doar sancţionarea inculpatului pentru o posibilă asemenea conduită nedovedită în prezent.

Referitor la pericolul pentru ordinea publică, existenţa acestuia nu a fost dovedită prin probe.

În consecinţă, apreciem că în acest moment procesual nu se impune privarea de libertate a inculpatului, se impune continuarea temeinică şi aplicată a urmăririi penale, iar pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, tribunalul va dispune faţă de inculpat luarea măsurii prevăzute de art. 1451 Cod Procedură Penală pentru o perioadă de 30 de zile. La alegerea măsurii s-a avut în vedere starea de sănătate a inculpatului.

Având în vedere cele ce preced, cu opinie majoritară, în baza art. 38515 punctul 2 litera d Cod Procedură Penală se va admite recursul declarat în cauză şi rejudecând:

În baza art. 1491 alin. 12 Cod Procedură Penală raportat la art. 146 alin. 111 Cod Procedură Penală se va dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 1451 Cod Procedură Penală pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25.03.2013 şi până la data de 23.04.2013 inclusiv, faţă de inculpatul inculpatului GI.

În baza art. 145 alin. 12 Cod Procedură Penală inculpatul va fi obligat ca pe durata măsurii dispuse să respecte următoarele măsuri şi obligaţii:

a.să se prezinte la organul de urmărire penala sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b.să se prezinte la Poliţia Făgăraş, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

c.să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

d.să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

e.să nu se apropie de părţile vătămate GN, CE, BD, BM, CN, CCA, BA CL şi de inculpatii IG, IM, IBJ şi ON si să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.

Se va atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurilor sau a obligaţiilor stabilite, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.

În baza art. 145 alin 21 Cod Procedură Penală dispune comunicarea prezentelor dispoziţii: inculpatului, secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte inculpatul, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră.

Se va respinge propunerea privind arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 192 alin. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.

CU OPINIA SEPARATA a domnului judecător BB, în sensul admiterii recursului declarat de Ministeriul Public şi arestarea inculpatului.

În primul rand ,cum corect au retinut si colegii mei care au aplicat masura vizata de art 145 / 1C.pr.pen  , sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 cod pr. penală, în sensul că sunt  suficiente indicii că  inculpatul GI  ar fi săvârşit  fapte  prevăzute de legea penală ce conturează starea de fapt reţinută de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov.

In acest sens in mod corect si colegii mei au observat ca materialul probator administrat până în prezent în cauză  releva indicii temeinice în sensul art.143 Cpp cu privire la săvârşirea de  către inculpatul indicat  a unor fapte de natura  penala.

Eventuala schimbare a incadrarii juridice sau o eventuala extindere a cercetarii penale nu trebuie analizata exhaustiv la acest moment incipient al procesului penal cand se examineaza exclusiv eventuala incidenta a art 143 al 1 C.pr.pen cum si colegii mei au retinut in cauza.

Pana la ramanerea definitiva a unei hotarari penale ce l ar viza pe inculpat pot interveni diverse aspecte inclusiv in ceea ce priveste incadrarea juridica a faptelor ce i se imputa inculpatului GI  .

Fara a reitera aceste probe  consider ca elementele probatorii existente la dosar releva în cauză  „presupunerea rezonabilă” vizată de art. 68/1 Cod procedură penală în sensul că inculpatul Gangal Ilie  ar fi săvârşit  fapte  prevăzute de legea penală cum reţine si Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov.

Conform art. 143 Cpp , pentru a se dispune măsura reţinerii (şi implicit a arestării preventive), este necesar să existe „probe sau indicii temeinice că acesta a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală”.

În analiza acestei cerinţe legale, am  în vedere interpretarea dată art. 5 par. 1 lit. c. din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului de către Curtea Europeană care a arătat că „existenţa unor motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală presupune fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracţiunea pentru care este arestată” (CEDH, 30 august 1990, Fox, Campbell et Hartley, c./ Royaume- Uni).

Relativ la cauza de faţă consider , ca si colegii mei care au aplicat masura vizata de art 145 C.pr.pen ce nu se poate dispune decat in situatia incidentei art 143 al 1 C.pr.pen ,  că există în prezent aceste „indicii temeinice” vizate de art 143 alin 1 Cod procedură penală - văzând şi înţelesul prev. de art 68 indice 1 Cod procedură penală – în sensul că inculpatul indicati ar fi comis cel putin o parte dintre faptele ce i se imputa de catre Parchetul de pe lângă Tribunalul Brasov

Pe de alta parte apreciez ca sunt incidente dispozitiile art 148 lit f C.pr.pen fata de modalitatea concretă de săvârşire a faptei  dar şi gravitatea acesteia , faptele comise în condiţiile date, fiind o categorie de infracţiuni care produce prin însăşi  o stare de nelinişte şi nesiguranţă în societate.

Art.136 alin.ultim Cod procedură penală indică criteriile procesuale determinante în alegerea unei măsuri preventive ce urmează a fi stabilită în cursul unui proces penal pentru atingerea scopurilor vizate de art.136 alin.1 Cod procedură penală

În acest sens este de observat  primordial gradul  ridicat  de pericol social, generic dar şi  concret, al infracţiunilor ce i se impută inculpatului  GI  dar si durata acestor fapte de natura penala sau urmările ce pare a fi fost produse parţilor vătămate prin aceste activitati de natura infractionala, toate aceste aspecte impunand , in opinia mea , organelor judiciare o reacţie fermă tocmai  în înţelesul art. 148 lit. f Cod procedură penală.

Este de observat , asa cum s-a aratat , si perioada lunga de timp sau numărul de persoane ce par a fi fost implicate , toate cele expuse conturând, la acest moment, incidenţa art. 148 lit. (f) Cod procedură penală.

Este de observat si ca ţinerea inculpatului la dispoziţia organelor judiciare este necesară pentru lămurirea stării de fapt si pentru atingerea scopurilor vizate de art 136 al 1 C.pr.pen.

Apreciez că acest pericol vizat de art 148 lit f C.pr.pen trebuie privit şi prin prisma răsunetului pe care astfel de fapte îl au în rândul comunităţii în condiţiile în care făptuitorii – inclusiv inculpatul GI  - sunt persoane cunoscute, inculpatul IG inclusiv prin prisma ocupaţiei sale precedente (agent de poliţie), iar victimele unor astfel de infracţiuni sunt, de regulă, reticente să formuleze plângeri cu privire la acest tip de fapte.

 Într-o asemenea situaţie  apreciez că punerea în libertate la acest moment incipient al cercetărilor şi permiterea inculpaţilor din cauza de fata – inclusiv a inculpatului  GI  - de a reveni în proximitatea victimelor ar duce la neîncredere în posibilitatea organelor statului de a lua măsurile adecvate pentru combaterea acestui fenomen social şi, totodată, la intimidarea altor posibile persoane vătămate.

red.. B.B 25-03-2013

Tehnored MG /25-03-2013

2 ex

Jud fond C.N.

Domenii speta

Spete similare