Pretenţii-asigurări

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

 DECIZIA CIVILĂ NR. 465/R

Şedinţa publică de la 11 aprilie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE : A. O.

JUDECĂTOR : S. O.

JUDECĂTOR : M. I. M.

GREFIER : C.  I.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursurilor declarate de recurentul reclamant F.I. şi recurenţii pârâţi SC O.V.I.G. SA, împotriva sentinţei civile nr.11762/27.09.2012 pronunţată în dosar nr.33103/197/2011 în contradictoriu cu intimatul intervenient  M.G.. , având ca obiect „ pretenţii  ”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare se  constată lipsa părţilor.

Procedura de citare  este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care ;

Dezbaterile asupra recursurilor de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 05 aprilie 2013, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii  a amânat pronunţarea pentru data de 11 aprilie 2013, când a  pronunţat hotărârea de mai jos.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de faţă,reţine că:

Prin sentinţa civilă nr.33013 din data de 27.09.2012 Judecatoria Braşov a dispus următoarele:

-a admis în parte acţiunea precizată având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul F.I., în contradictoriu cu pârâtele SC O. V.I.G. SA şi SC O. V.I.G. SA-SUCURSALA BRAŞOV, şi cu citarea intervenientului forţat M.G.. şi pe cale de consecinţă:

-a obligat pârâtele să-i achite reclamantului suma de 39684,17 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri neachitate, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de  39684, 17 lei, începând cu data de 17.11.2011 şi până la data plăţii integrale a debitului, şi suma de 1155,66 lei, reprezentând contravaloarea transportului reclamantului cu avionul din România în Italia;

-a obligat pârâtele să-i achite reclamantului suma de 6750 lei, reprezentând cheltuieli de judecată;

-a respins restul pretenţiilor formulate de reclamant, ca neîntemeiate;

-a respins cererea formulată de pârâta SC O. V.I.G. SA, având ca obiect obligarea  reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut urmatoarele:

In fapt,  16.08.2011, în afara localităţii Recea a avut loc un accident rutier in care au fost implicate autovehiculul marca Iveco cu nr. de înmatriculare BV-11-XXX, condus de intervenientul M.G.., si autovehiculul marca Dodge cu nr. de înmatriculare BV-95-XXX, condus de reclamantul F.I..

În urma producerii accidentului cei doi conducători auto au încheiat o constatare amiabilă(f. 5) în care au aratat că vinovat de producerea accidentului este conducătorul autovehiculului marca Iveco cu nr. de înmatriculare BV-11-XXX, M.G...

Pentru autovehiculul marca Iveco cu nr. de înmatriculare BV-11-XXX, la momentul producerii accidentului exista asigurare de răspundere civilă obligatorie la societatea pârâtă SC O.V.I.G. SA, conform poliţei RCA nr. CA 008464615(f. 77).

La data de 17.08.2011, pârâta SC O.V.I.G. SA a întocmit o notă de constatare a daunelor suferite de autovehiculul marca Dodge cu nr. de înmatriculare BV-95-XXX,  care a fost semnată şi de reclamantul F.I.. La data de 02.09.2011, pârâta SC O.V.I.G. SA a întocmit o notă de reconstatare a daunelor suferite de autovehiculul marca Dodge cu nr. de înmatriculare BV-95-XXX,  care nu a fost semnată şi de reclamantul F.I.(f. 8).

La cererea pârâtei SC O.V.I.G. SA s-a întocmit un raport de expertiză tehnică extrajudiciară-specialitatea autovehicule, care a confirmat faptul ca evenimentul rutier in care au fost implicate autovehiculul marca Iveco cu nr. de înmatriculare BV-11-XXX si autovehiculul marca Dodge cu nr. de înmatriculare BV-95-XXX, s-a produs in locul indicat de conducătorii acestora si in împrejurările declarate.

Pentru avariile suferite de autovehiculul marca Dodge cu nr. de înmatriculare BV-95-XXX s-a întocmit un deviz de reparaţie de către o unitate de specialitate(SC P. A. L. SRL) în care s-a evaluat costul reparaţiilor la suma de 39684,17 lei(f. 41).

În data de 07.11.2011, pârâta SC O.V.I.G. SA a emis un accept de plată către SC P. A. L. SRL, în care se menţionează că la dosarul de daună mai trebuie depuse următoarele documente: cerere de despăgubire completată şi stampilată de către proprietar, factura şi devizul în original, întocmite pe numele proprietarului din certificatul de înmatriculare(f. 40).

Reclamantul a convocat pârâtele SC O. V.I.G. SA şi SC O. V.I.G. SA-SUCURSALA BRAŞOV, la conciliere pentru data de 14.10.2011.

Pârâta SC O. V.I.G. SA a comunicat reclamantului un răspuns prin care a invocat prevederile art. 36 din Ordinul nr. 5/2010 şi a aratat că dosarul de daună se află încă în faza de cercetări privind modul de producere al accidentului(f. 31).

Pentru a se putea stabili dacă pârâtele SC O. V.I.G. SA şi SC O. V.I.G. SA-SUCURSALA BRAŞOV, răspund pentru pagubele cauzate de asiguratul lor, trebuie stabilit mai întâi dacă asiguratul- intervenientul forţat M.G.. este vinovat de producerea accidentului.

 Potrivit art. 998 C.civ., „ orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu,  obligă pe acela din  a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iarpotrivit art. 999 C.civ **Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa

Faţă de dispoziţiile legale precitate, sintetizând, condiţiile generale ale  angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sunt următoarele: prejudiciul cert şi nereparat, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenta celui care a acţionat.

Aşadar, prima condiţie a angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prejudiciul, presupune dovedirea de către reclamantă a  rezultatului, a efectului negativ suferit ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoana.

În cauza, prejudiciul constă în avariile suferite de  marca Dodge cu nr. de înmatriculare BV-95-FIL, proprietatea reclamantei. Pagubele materiale suferite rezultă din raportul expertiză tehnică extrajudiciară, din nota de constatare şi din devizul de reparaţie.

Fapta ilicită a intervenientului constă în nerespectarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice, faptă reţinută înscrisul-constatare amiabilă.  Instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 225 C.pr.civ., potrivit cărora dacă partea, fără motive temeinice, nu răspunde la interogatoriu, instanţa poate socoti această împrejurare ca o mărturisire deplină sau un început de dovadă în folosul părţii potrivnice, instituind în acest sens o prezumţie simplă. Ori, aşa cum rezultă din actele dosarului, deşi intervenientul forţat a fost citat cu menţiunea personal la interogatoriu  pentru termen de judecată 14.06.2012, sub sancţiunea art.225 C.pr.civ.” La termenul de judecată din data de 14.06.2012, intervenientul nu s-a prezentat r, nedepunându-se vreo dovada a unei imposibilităţi obiective de prezentare. Faţă de această împrejurare, instanţa apreciază că în cauză operează o prezumţie simplă de recunoaştere tacită din partea intervenientului a pretenţiilor invocate de către reclamant.

Raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită reiese înscrisurile aflate la dosarul cauzei si din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară.

Vinovăţia intervenientului este sub forma culpei şi reiese din probele administrate în cauză.

 Din analiza probelor administrate în cauza, reiese faptul că există complementaritate între avariile celor două autoturisme, iar evenimentul s-a produs în condiţiile reclamante de cei doi conducători auto.

Având în vedere cele menţionate mai sus instanţa reţine că intervenientul forţat M.G.. este vinovat de producerea accidentului, iar pârâtele SC O. V.I.G. SA şi SC O. V.I.G. SA-SUCURSALA BRAŞOV răspund pentru pagubele cauzate de asiguratul lor.

În art. 36 din Ordinul nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se menţionează că:

(1) Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.

(2) Asigurătorul RCA poate desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condiţiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autorităţile publice.

(3) Asigurătorul RCA are obligaţia să comunice în scris asiguratului şi păgubitului intenţia de a desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în termen de maximum 10 zile de la data avizării daunei.

(4) În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:

a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigaţii cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor de asigurare şi producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA;

b) fie să notifice părţii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire.

Instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile menţionate mai sus, asigurătorul RCA, trebuia în termen de maximum 10 zile de la data avizării daunei să comunice în scris reclamantului intenţia de a desfăşura investigaţii privind producerea accidentului. Din înscrisurile depuse la dosar reiese că pârâta a comunicat reclamantului acest lucru la data de 21.09.2011, peste termenul legal de 10 zile.

În urma efectuării propriilor investigaţii, pârâta avea obligaţia să comunice reclamantului rezultatul investigaţiilor şi actele necesare pentru completarea dosarului de daună. Comunicarea acceptului de plată(f. 40) către SC P. A. LAC SRL, nu suplineşte obligaţia pârâtei de a comunica reclamantului rezultatul investigaţiilor şi care sunt actele necesare a fi depuse pentru completarea dosarului de daună. Intenţia(cererea) reclamantului de a fi despăgubit reiese în mod clar din atitudinea acestuia(prezentarea la asigurător imediat după accident, completarea declaraţiei), cât şi din convocarea la conciliere a pârâtei.

Instanţa nu va reţine apărările formulate de pârâta prin întâmpinare, deoarece prin probele administrate s-a făcut dovada că reclamantul este îndreptăţit să primească despăgubiri pentru prejudiciul provocat de asiguratul pârâtelor.

Instanţa a obligat pârâtele să-I plătească reclamantului suma de 39684,17 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri neachitate, pentru repararea autoturismului marca Dodge cu nr. de înmatriculare BV-95-XXX.

Referitor la petitul având ca obiect obligarea pârâtelor la plata penalităţilor de întârziere, instanţa reţine că, asigurătorul RCA nu şi-a îndeplinit obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36  din Ordinul nr. 5/2010. În temeiul art. 37 din Ordinul nr. 5/2010 instanţa a dispus obligarea pârâtelor să-i plătească reclamantului penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de  39684, 17 lei, începând cu data de 17.11.2011 şi până la data plăţii integrale a debitului.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.155,66 lei reprezentând contravaloarea transportului cu avionul din România in Italia al reclamantului, instanţa reţine că reclamantul a făcut dovada că are reşedinţa în Italia, cât şi a faptului că a făcut acest transport. În temeiul art. 55, pct. 2 lib. B din Ordinul nr. 5/2010, instanţa consideră că pretenţiile reclamantului având ca obiect plata sumei de 1.155,66 lei, reprezentând contravaloarea transportului cu avionul din România in Italia, sunt întemeiate.

Faţă de aceste considerente, instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 136/1995 şi dispoziţiile Ordinului nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicul, a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pârâtelor să-i achite reclamantului suma de 39684,17 lei, reprezentând contravaloare despăgubiri neachitate, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de  39684, 17 lei, începând cu data de 17.11.2011 şi până la data plăţii integrale a debitului, şi suma de 1155,66 lei, reprezentând contravaloarea transportului reclamantului cu avionul din România în Italia.

În ceea ce priveşte restul cererilor formulate de reclamant, instanţa le-a respins ca neîntemeiate, deoarece în condiţiile în care autoturismul poate fi reparat şi cu suma de 39684,17 lei(conform devizului încheiat de o unitate de specialitate), obligarea pârâtelor la plata sumei de 45.000 lei, în loc de 39684,17 lei, ar duce la o îmbogăţire fără justă cauză.

Reţinând culpa procesuala a pârâtei, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ., cât şi faptul că pretenţiile reclamantei au fost admise în parte, instanţa a obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 6750 lei, reprezentând onorariu avocat(f. 120) şi taxa de timbru aferentă pretenţiilor admise.

Instanţa a respins cererea formulată de pârâta SC O. V.I.G. SA, având ca obiect obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, deoarece nu s-a reţinut nicio culpă procesuală a acestuia.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs  în termen legal parata SC O. V. I. G. S.A. si reclamantul F.I..

Parata SC O. V. I. G. S.A. a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii; cu cheltuieli de judecata.

In motivarea recursului, parata a aratat ca intimatul reclamant, in calitate de persoana prejudiciata, poate opta pentru reparatia autoturismului atat in regie proprie, cat si intr-o unitate service.Reclamantul a optat pentru reparatia autovehiculului intr-o unitate service, respectiv SC P. A. L. S.R.L., despagubirea acordandu-se, in acest caz, doar in baza facturii fiscale emise de unitatea service.

Intrucat autoturismul nu a fost reparat inca, persoana pagubita nu poate solicita ca recurenta sa-i achite in avans contravaloarea despagubirii, intrucat nu se poate depune factura din care sa rezulte costul reparatiilor si materialelor necesare.Ca urmare, recurenta se afla in imposibilitate sa acorde despagubirea solicitata, neexistand aceste acte la dosarul de dauna.

Mai arata recurenta ca reclamantul nu si-a indeplinit obligatia de a depune la dosarul de dauna cererea de despagubire, factura si devizul in original, desi i s-a adus la cunostinta aceasta obligatie, semnand nota de constatare care atesta acest lucru.In lipsa acestor inscrisuri de la dosarul de dauna, chiar daca parata a emis accept de plata catre unitatea service SC P. A. L. S.R.L., recurenta arata ca nu poate acorda reclamantului intimat despagubirile solicitate.

Solicita recurenta respingerea si a petitelor referitoare la dobanda legala si la cheltuielile de judecata, intrucat nu se afla in culpa pentru intarzierea in acordarea despagubirii.

În drept, recurenta invocă dispoziţiile art.299, art.304 indice 1 Cod procedură civilă si prevederile Ordinului CSA nr.5/2010.

Cererea de recurs a fost legal timbrata.(filele 7,18)

Reclamantul F.I. a solicitat admiterea recursului sau, modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii in totalitate a actiunii, cu obligarea paratilor  la plata sumei de 45.000 lei, la plata penalitatilor de 0,1% pe zi de intarziere;cu cheltuieli de judecata.

In motivarea recursului, reclamantul a aratat ca instanta de fond a admis in parte actiunea, apreciind ca autoturismul avariat apartinand reclamantului poate fi reparat si cu suma de 39.684,17 lei, in loc de 45.000 lei, cat a solicitat recurentul reclamant.

Mai arata recurentul ca SC P. A. L. SRL nu intra in categoria unitatilor de specialitate definite de art.50 din Ordinul CSA nr.5/2010, intrucat aceasta nu comercializeaza autovehicule ca cel din speta, marca Dodge.

Reclamantul a ales ca SC P.A. LAC SRL pentru reparatia autovehiculului, intrucat unitatea service de specialitate-SC A. T. SRL- a emis un deviz cu o suma mult prea mare.

Devizul depus de reclamanta nu reflecta costul real al reparatiei, este emis de o unitate service care nu e de specialitate si este net inferior fata de cel emis de o unitate de specialitate pentru marca Dodge.

In drept, recurentul a invocat prevederile art.304 indice 1 si art.304 pct.9 Cod de procedura civila.

Intimatii au formulat intampinari, prin care au solicitat respoingerea recursului partii adverse ca neintemeiat.

Examinând sentinţa civilă recurată, în raport de motivele arătate în cererea de recurs, de actele si lucrările dosarului, precum  şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa constată că recursurile sunt  nefondate, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că, în  urma accidentului rutier din data de 16.08.2011, recurenta pârâtă SC O.V.I.G. SA a întocmit o notă de constatare a daunelor suferite de autovehiculul marca Dodge cu nr. de înmatriculare BV-95-FIL,  care a fost semnată şi de reclamantul F.I.. De asemenea, asigurătorul a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară-specialitatea autovehicule, care a confirmat faptul ca evenimentul rutier s-a produs in locul indicat de conducătorii acestora si in împrejurările declarate.

S-a mai reţinut faptul că, în data de 07.11.2011, recurenta pârâtă SC O.V.I.G. SA a emis un accept de plată către unitatea reparatoare SC P. A. L. SRL.

Corespunde adevărului susţinerea recurentei potrivit căreia, atât în nota de constatare din data de 17.08.2011, cât şi în acceptul de plată din 07.11.2011, i s-a pus în vedere intimatului reclamant F.I. să mai depună la dosarul de daună o serie de documente( cerere de despăgubire completată şi stampilată de către proprietar, factura şi devizul în original), ceea ce nu s-a realizat.Dar, întrucât s-a declanşat acţiunea civilă şi s-au dovedit în faţa instanţei de judecată condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în persoana numitului M.G.., asigurat la societatea recurentă, nedepunerea acestor înscrisuri la dosarul de daună nu mai reprezintă un motiv pentru neacordarea de către recurentă a despăgubirilor cuvenite reclamantului intimat.

Nici susţinerea recurentei potrivit căreia nu datorează dobânzi şi cheltuieli de judecată, întrucât nu a fost în culpă pentru neacordarea despăgubirii, nu poate fi reţinută de instanţă.Astfel, recurenta a acceptat la plată despăgubirea în cuantum de 39.684,17 lei, datorată intimatului reclamant, încă de la data de 07.11.2011. Cu toate acestea, nu a achitat suma reclamantului intimat, nici la data acceptului şi nici după efectuarea expertizei extrajudiciare care a confirmat producerea accidentului din culpa asiguratului recurentei.

Ca urmare, recurenta datorează despăgubirea solicitată de reclamant, precum şi penalităţile de întârziere şi, întrucât a generat litigiul dintre părţi, fiind astfel în culpă procesuală, în mod legal instanţa de fond a obligat-o şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamatul F.I., instanţa constată că acesta critică cuantumul despăgubirii ce i se cuvine, solicitând să i se plătească suma de 45.000 lei, la care să se adauge penalităţile de întârziere.

Recurentul invocă prevederile art.50 din Ordinul CSA nr.5/2010 şi învederează faptul că SC P. A. L. SRL nu intra in categoria unitatilor de specialitate definite de acest text de lege, întrucât aceasta nu comercializează autovehicule ca cel din cauză, marca Dodge.

Instanţa de recurs constată că, pe de-o parte, recurentul reclamant nu a dovedit în nici un fel această susţinere, potrivit căreia SC P.A. L. SRL, unitate la care personal a ales să-şi repare autoturismul, nu intră în categoria unităţilor de specialitate prevăzute de art.50 din Ordinul CSA nr.5/2010.Pe de altă parte, instanţa constată că nu are nicio relevanţă în cauză motivul pentru care recurentul nu a optat pentru o altă unitate reparatoare(în speţă, A. T. SRL); cât timp acesta a ales să-şi repare autovehiculul la  SC P. A. LAC SRL, iar această unitate a întocmit devizul de reparaţie în care s-a evaluat costul reparaţiilor la suma de 39.684,17 lei, această sumă reprezintă contravaloare prejudiciului cert suferit de reclamantul recurent, ce se impune a fi reparat, în cadrul căruia se includ şi  penalităţilor de întârziere.

Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa urmează să respingă recursurile declarate de recurenţii SC O.V.I.G. SA şi F.I., ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de recurenta SC O.V.I.G. S.A., cu sediul ales la Cabinet de Avocat P. D., în B., B-dul X nr.X, bloc X, etaj X, birou X, sector X, şi de recurentul F.I., cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocaţi „Ş. şi asociaţii”, în mun.B., str.X nr.X, et.X, ap.X, jud.Braşov, împotriva sentinţei civile nr.11762 din data de 27.09.2012, pronunţată de Judecătoria Braşov, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 11.04.2013.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A.  O.   S. O. M. I. M.

plecată din instanţă semnează

Preşedinte Tribunal

A. N. M.

GREFIER,

C. I.

Red. A.O./07.05.2013.

Tehnored. Cl.I./08.05.2013.

-2 ex –

Jud. fond : D.N.

Domenii speta

Spete similare