Răspundere patrimonială

1. răspundere patrimonială

Prin cererea înregistrată la data de 03.12.2009, reclamanta SC ALBATROS IMP-EXP SRL a chemat în judecată pe pârâtul S.A. , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 21411,56 lei, reprezentând prejudiciu produs reclamantei.

În motivare, a arătat că pârâtul a fost angajat al unităţii ca gestionar .În urma inventarului realizat la data de 15.01.2009,comisia de inventariere a constatat o pagubă materială de 21411.56 lei reprezentând lipsă în gestiunea pârâtului. A apreciat că paguba a fost produsă în perioada 27.02.2006-15.01.2009, când gestiunea a aparţinut în exclusivitate pârâtului .Acesta a fost convocat pentru explicaţii ,pe care le-a şi dat, recunoscând lipsa în gestiune,dar fără a putea da lămuriri cu privire la cauzele care au determinat lipsa în gestiune.

În susţinere, a depus la dosarul cauzei decizia de primire a gestiunii de către pârât, proces-verbal de inventariere din 2006 , liste de inventar din 27.02.2006, raport de gestiune, decizia de inventar din 2009, declaraţie de inventar , proces-verbal de inventariere din 15.01.2009, registrul inventar la data de 15.01.2009, rapoarte de gestiune , fişe de cont pentru operaţiuni diverse.

La termenul din 25.02.2010, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii materiale a salariatului, respectiv  nu există fapta generatoare de prejudiciu, întrucât pârâtul nu a înregistrat nicio abatere de la regulile de conduită, apoi, prejudiciul nu este cert, întrucât în perioada supusă inventarului, pârâtul a beneficiat de concedii de odihnă în timpul cărora a lipsit,fiind înlocuit de alţi angajaţi, fără predarea gestiunii,iar vinovăţia nu există şi nici legătura de cauzalitate.

La termenul din 15.04.2010, reclamanta a precizat că fapta cauzatoare de prejudiciu o reprezintă vânzarea mărfii aflată la punctul de lucru,fără înregistrarea în casa de marcat a  operaţiunilor respective şi însuşirea sumelor de bani. Cu privire la lipsa pârâtului de la punctul de lucru în timpul concediului de odihnă, a precizat că magazinul era închis în timpul unor astfel de perioade, o singură dată fiind înlocuit de alt coleg, pentru 5 zile.

La termenul din 09.09.2010, pârâtul a depus la dosarul cauzei copia raportului de expertiză contabilă întocmit în dosarul 635/P/2009 şi rezoluţia din 16.10.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

La solicitarea reclamantei, instanţa a încuviinţat administrarea probei testimoniale ,în acest sens fiind audiaţi martorii ale căror declaraţii au fost consemnate şi ataşate la dosarul cauzei. Reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu expertiză, pe care instanţa, apreciind-o ca fiind utilă cauzei, a admis-o, desemnând prin tragere la sorţi pe expert contabil Smarandache Simona care a întocmit raportul de expertiză şi l-a depus la dosarul cauzei la data de 22.03.2011.

La termenul din 19.05.2011, reclamanta a formulat precizare la acţiune prin care a mărit cuantumul pretenţiilor sale la suma de 21434,66 lei , sumă ce rezultă din raportul de expertiză.

Prin sentinţa nr.8751/16.06.2011 instanţa a admis cererea şi a obligat pe pârât la plata sumei de 21434,66 lei reprezentând contravaloare prejudiciu, precum şi la  401,7 lei reprezentând onorariu de expert pentru următoarele considerente:

Pârâtul a fost angajatul unităţii reclamante în perioada 27.02.2006-15.01.2009, unde a lucrat ca gestionar. În urma inventarului realizat în 15.01.2009, comisia de inventariere a constatat o pagubă în gestiunea pârâtului de 21411,56 lei atribuindu-i acestuia culpa în crearea prejudiciului.

Conform dispoziţiilor art. 270 din Codul muncii, salariaţii  răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului ,trebuie întrunite cumulativ mai multe condiţii: fapta cauzatoare de prejudiciu, existenţa unui prejudiciu cert, culpa salariatului şi legătura de cauzalitate între fapta culpabilă şi prejudiciu.

În ce priveşte fapta cauzatoare de prejudiciu, reclamanta a indicat modul în care pârâtul a înţeles să-şi îndeplinească sarcinile de serviciu, respectiv acesta vindea produse din gestiune fără să introducă operaţiunea corespunzătoare în casa de marcat, după care îşi însuşea banii proveniţi din vânzarea mărfii. În declaraţia de inventar pe care a dat-o şi a semnat-o la 16.01.2009, pârâtul a fost de acord cu rezultatul inventarierii faptice şi scriptice, precizând că nu-şi explică cauza producerii prejudiciului. Faţă de cele precizate de reclamantă cu privire la însuşirea banilor proveniţi din vânzarea mărfii, pârâtul nu a formulat nicio apărare.

Cu privire la întinderea prejudiciului, concluziile raportului de expertiză , la care pârâtul nu a formulat obiecţiuni , au stabilit că este în valoare de 21434,66 lei şi a fost stabilit în raport de actele contabile ale societăţii reclamante.

Referitor la  culpa salariatului, ca element al răspunderii patrimoniale, instanţa reţine că  în ce priveşte răspunderea gestionarilor, este prezumată culpa acestora în situaţia constatării unui prejudiciu în gestiunea lor. Gestionarul poate răsturna prezumţia de culpă probând că prejudiciul existent în gestiunea sa a fost generat de fapte ce nu-i sunt imputabile. Poziţia pârâtulului, care a fost de acord cu rezultatul inventarului ,precizând că nu ştie care sunt împrejurările generatoare de prejudiciu,  nu este de natură a îndepărta prezumţia de culpă ce operează în cazul său ca gestionar, ci o face pe deplin funcţională. Nu a făcut apărări , nu a propus probe şi nu a adus lămuriri cu privire la cauzele producerii prejudiciului.

Faţă de aceste considerente, instanţa constată că unitatea reclamantă a stabilit corect  existenţa condiţiilor antrenării răspunderii patrimoniale în sarcina pârâtului, astfel că , faţă de dispoziţiile art.270 , cererea precizată urmează a fi admisă, cu consecinţa obligării pârâtului la plata sumei de  21434,66 lei reprezentând prejudiciu produs reclamantei.

În temeiul dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata sumei de 401,7 lei către reclamant  reprezentând  onorariu de expert.

2

Domenii speta

Spete similare