Despăgubiri. Netemeinicia cererii de despăgubiri pentru terenul confiscat de la autorul reclamantelor în condiţiile urmării procedurii speciale reglementată de legile fondului funciar.

Despagubiri. Netemeinicia cererii de despagubiri pentru terenul confiscat de la autorul reclamantelor in conditiile urmarii procedurii speciale reglementata de legile fondului funciar.

Prin cererea precizata , inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. de mai sus, reclamantul E B A a  solicitat instantei , in contradictoriu cu paratul Statul Roman , prin Ministerul Finantelor Publice , obligarea paratului la retrocedarea suprafetei de 3,83 ha teren, la  plata sumei de cca 6000 lei contravaloarea a doua bucati taurasi castrati , 2500 lei valoarea chiriei platite pentru casa confiscata , 400 lei cheltuieli de judecata platite in 1959 actualizata si 500.000 euro pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea tatalui sau Erdo Andrei prin Sentinta nr. 277/27.06.1959 data in dosar nr. 263/1959 al Tribunalului Militar Cluj la pedeapsa de 20 ani temnita grea si confiscarea averii.

In motivarea cererii sate , reclamantul arata ca , prin condamnarea autorului sau a avut de suferit si intreaga sa familie ( sotia si doi copii minori )  , care a fost evacuata din casa parinteasca , persecutati si obligati sa locuiasca un timp in grajd , urmare confiscarii casei si transformarii acesteia in dispensar comunal .

Dupa un  timp indelungat li s-a permis sa locuiasca in casa cu chirie , dupa incheierea unui contract de inchiriere , tatal a fost intemnitat timp de 5 ani , a suferit si a fost persecutat , torturat, umilit prin conditiile foarte grele  si comportamentul inuman din partea administratiei temnitei grea .

Si dupa eliberare , acesta a fost urmarit , persecutat , umilit si lipsit de drepturile cetatenesti pana la moarte , familia reclamantului si in special acesta fiind impiedicati de autoritatile timpului sa progreseze profesional si sa obtina un loc de munca pe masura priceperii , privat si de multe alte drepturi numai pentru ca tatal sau a fost condamnat politic .

In drept au fost invocate prevederile art.  5 al. 1 din Legea nr. 221/2009 .

Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat conventional prin D.G.F.P. Brasov, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca fiind neintemeiata ,  sustinand ca raspunderea Statului este una de natura delictuala, astfel ca se impune dovedirea elementelor referitoare la prejudiciu, fapta culpabila, vinovatia si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu,  apreciind ca nici unul din aceste elemente nu are o sustinere legala pentru a fundamenta vreo dezdaunare .

La stabilirea cuantumului despagubirilor se au in vedere criterii ce tin de persoana reclamantei, de felul in care au fost lezate anumite valori in planuri diverse ale vietii sociale si gradul de percepere a acestor consecinte  .

Paratul a aratat , de asemenea , ca sumele de bani stabilite cu titlul de daune morale nu au ca scop repunerea victimei in situatia anterioara, ci sunt destinate a procura satisfactii de ordin moral susceptibile de a inlocui valoarea de care aceasta a fost privata .

Paratul mai invoca , in apararea sa , Decizia 1358/2010 a Curtii Constitutionale si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului , sustinand ca despagubirile prevazute de art. 5 al. 1 din legea 221/2009 au acelasi scop  ca si prevederile art. 4 din Decretul Lege 118/1990 . 

In probatiune au fost depuse la dosar acte de stare civila referitoare la reclamant si autorul sau, Sentinta penala 277/27.06.1959 data in dosar nr. 263/1959 al Tribunalului Militar Cluj (extras ), alte inscrisuri .

Cererea este scutita de plata taxei de timbru, potrivit prevederilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.

Analizand cererea in raport cu dispozitiile legale in materie si probele existente la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele :

Autorul reclamantului, E A, a fost condamnat prin Sentinta penala nr. 277/27.06.1959 a Tribunalului Militar Cluj,  pentru crima de uneltire contra ordinii sociale , prevazuta de art. 209 pct. I Cod penal, la 20 ani temnita grea , 10 ani degradare civica si confiscarea totala a averii, fiind obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecata.

Din actele dosarului rezulta ca autorul reclamantului a fost supus unei condamnari  din categoria celor prevazute de drept de art. 1 al. 2 din Legea nr. 221/2009 ca avand caracter politic, cu trimitere la prevederile art. 209 din Codul penal din 1936, de altfel nici nu s-a solicitat constatarea acestui caracter al condamnarii autorului reclamantilor .

Condamnarea cu caracter politic la care a fost supus autorul reclamantului este de natura a indreptati pe acesta  la acordarea de despagubiri pentru suferintele indurate, fiind de notorietate ca aceasta a adus atingere valorilor esentiale ale fiintei umane, libertatea , integritatea fizica si psihica , dreptul de a dispune de propria persoana , de valorificare a oportunitatilor vietii fara constrangeri, dreptul la viata libera, demnitate, onoare, repercusiuni dintre cele mai nefavorabile cu consecinte greu de inlaturat ,  fiind afectate relatiile de familie si personale .

Cu toate acestea , cererea de obligare a paratului la plata daunelor morale de 500.000 euro, nu este intemeiata si va fi respinsa pentru considerentele ce urmeaza .

Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei prevazute la art. 4 alin. 4, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a acestei legi, obligarea statului la acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, la stabilirea cuantumului despagubirilor urmand a se tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 si al O.U.G. nr. 214/1999.

Aceasta dispozitie legala, care constituie temeiul actiunilor avand ca obiect obligarea Statului Roman la plata despagubirilor pentru prejudiciile suferite ca urmare a unor condamnari sau masuri administrative cu caracter politic, cum este si cea de fata , a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 1358/21.10.2010, pentru considerentele publicate in Monitorul Oficial la data de 15.11.2010 si care nu se vor relua in cele ale prezentei hotarari , la fel cum au  fost  declarate neconstitutionale si prevederile  O.U.G. 62/2010 care plafona cuantumul despagubirilor .

Potrivit prevederilor art. 147 alin. 1 din Constitutia Romaniei, dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.

Decizia Curtii Constitutionale produce efectele prevazute de art. 147 alin. 4 din Constitutie, fiind general obligatorie.

In momentul pronuntarii prezentei hotarari, actiunea de fata nu-si mai gaseste suport legal in Legea nr. 221/2009, prevederile constatate ca fiind neconstitutionale incetand sa mai produca efecte juridice, avand in vedere ca, in intervalul de 45 zile prevazut de legea fundamentala, legiuitorul nu a inteles sa procedeze in modalitatea aratata mai sus.

In conditiile in care cererea introductiva a reclamantei s-a intemeiat pe acest act normativ, iar singurul text de lege care ii conferea acesteia dreptul la actiune in ceea ce priveste obligarea paratului la plata daunelor morale nu mai produce nici un efect juridic, cererea ramane fara temei legal, iar instanta nu poate analiza aceasta cerere, deoarece nu mai exista dispozitia legala in raport cu care sa fie examinata admisibilitatea cererii si temeinicia pretentiilor.

Incetarea efectelor juridice ale normei care constituie temei de drept al pretentiilor reclamantei semnifica lipsa normei legale interne ,  astfel ca instanta este in imposibilitatea analizarii concordantei acesteia cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte , pentru a acorda prioritate acestora , conform art. 20 raportat la art. 148 din Constitutia Romaniei.

In masura in care legiuitorul va proceda in modalitatea aratata la art. 147 alin. 1 din Constitutia Romaniei prin modificarea normelor juridice a caror neconstitutionalitate a fost constatata , reclamanta isi poate valorifica dreptul sau odata cu noua legiferare in materie de daune pentru condamnarea suferita de autorul sau , chiar si in caile de atac prevazute de lege.

Pe de alta parte , prin  Decizia nr. 12 din 19.09.2011 , data in  dosarul nr. 14/2011 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie ,  a fost admis recursul in interesul legii si s-a stabilit ca, „urmare a deciziilor Curtii Constitutionale nr.1358/2010 si nr.1360/2010, dispozitiile art.5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masuri administrative asimilate acestora si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial „ .

Cat priveste cererea de acordare despagubiri in echivalent pentru bunurile confiscate urmare condamnarii politice a tatalui reclamantelor , instanta retine urmatoarele :

Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 , orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei prevazute la art. 4 alin. (4), in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare .

Odata cu condamnarea tatalui reclamantului prin sentinta mai sus evocata , s-a dispus si confiscarea totala a averii acestuia , rezultand din Procesul – verbal ( opisul averii ) constatarea ca aceasta era formata din 3,84 ha teren, o casa de locuit si 2 bucati taurasi castrati ( fila 5 ) .

Din raspunsul comunicat instantei de catre comuna Ormenis , sub nr. - din 26.09.2011 rezulta ca s-a reconstituit dreptul de proprietatea al reclamantului pentru suprafata de 1,63 ha teren pe raza acestei localitati , cu 0,23 ha mai mult decat avea dreptul , fiind emisa Adeverinta nr. - din 21.05.2011, iar pentru suprafata de 2,63 ha teren competenta de propunere spre validare apartine Comisiei Locale Baraolt .

Aceasta din urma comisie confirma , prin Adresa nr.- din 08.11.2012 , ca a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului si asupra terenului de 2,83 ha din Miclosoara prin Hotararea 146 din 26.09.1991 ( total 4,23 ha ) , respingand cererea reclamantului prin Hotararea nr. 14/2007 , hotarare atacata de reclamant in fata Comisiei Judetene Covasna care a respins contestatia prin Hotararea nr. 751 din 25.09.2009.

Impotriva acestei solutii , a Comisiei Judetene Covasna , a fost promovata  plangere de catre reclamant , inregistrata pe rolul Judecatoriei Sfantul – Gheorghe sub nr. 1237/305/2010 , cauza fiind suspendata din data  de 24.06.2010.

Rezulta ca reclamantul a urmat procedura speciala ce vizeaza retrocedarea terenurilor si nu se mai afla in ipoteza prevazuta de art. 5 al Legii 221/2009, atat plangerea formulata cat si obligarea la emiterea titlului de proprietate urmare validarii suprafetelor de teren la care este indreptatit fiind reglementate de legislatia speciala  de fond funciar.

Nici solicitarea de obligare a statului la plata chiriei platite in perioada indicata , nu face obiectul Legii 221/2009, aceasta prevazand despagubiri reprezentand contravaloarea bunurilor imobile confiscate in conditiile nerestituirii acestora, reclamantul insusi recunoscand prin Nota de sedinta de la fila 19 ca i-a fost restituita casa .

De asemenea , solicitarea de obligare a statului la plata contravalorii celor doi taurasi  nu apare ca fiind justificata . Desi acestia sunt evidentiati in procesul verbal din 07.05.1959 , nu rezulta confiscarea lor odata cu condamnarea tatalui reclamantului, din  practicaua  sentintei penale de condamnare rezultand ca averea personala  la care face referire instanta , in dispozitiv , este reprezentata de 3,83 ha  pamant , nu si la alte bunuri care au fost confiscate.

Pentru aceste considerente , in raport cu dispozitiile legale analizate mai sus , statuarile din Decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curtii Constitutionale a Romaniei , art. 147 alin. 4 din Constitutie si Decizia nr. 12/19.09.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Tribunalul va respinge actiunea civila formulata de reclamant , in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.

Domenii speta

Spete similare