Art. 208-209 cod penal - furt calificat

Dosar.5505/327/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

I N C H E I E R E A NR.17

Şedinţa publică din 20  noiembrie  2008

Asupra recursului de faţă :

Pe rolul Judecătoriei Tulcea, cu numărul 5505/327/2008, s-a înregistrat propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii (..), (..) şi (..), cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.192 al.2, art.180 al.1, art.208 al.1-209 al.1 lit. g şi art.211 al.1-211 al.2 lit. b şi c-211 al.2/1 lit.a şi b C. pen, fapte constând în aceea că împreună, în noaptea de 28/29.09.2008 au pătruns fără drept în locuinţa numitului (..) din satul (..), i-au aplicat acestuia mai multe lovituri după care i-au luat şi un telefon mobil găsit pe masă, iar în noaptea de 12/13.11.2008 aceiaşi inculpaţi, în baza unei hotărâri anterioare l-au acostat pe (..)pe o stradă din localitatea (..) şi, după ce l-au lovit cu o bâtă din lemn pe suprafaţa corpului şi l-au imobilizat, i-au luat, fără consimţământ, 2 telefoane mobile, suma de 350 lei şi 5 bonuri de masă

În drept, propunerea Parchetului a fost întemeiata pe dispoziţiile art.148 al.1 lit. d şi f C. pen. în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii (..) şi (..) şi art.148 al.1 lit. a şi f în ceea ce-l priveşte pe inculpatul (..).

In vederea soluţionării propunerii cu care a fost sesizata, instanţa a examinat daca in cauza sunt întrunite condiţiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive, respectiv cele prevăzute la art. 136, 143 si 148 din Codul de Procedura Penala.

Astfel, in ceea ce îl priveşte pe numitul (..) , instanţa de fond a constatat că motivul prevăzut de art. 143 Cod de Procedura Penala, este îndeplinit, la acest moment existând probe si indicii temeinice ca inculpatul a săvârşit infracţiunile in modalitatea reţinuta de către organele de urmărire penala. Astfel, declaraţiile celorlalţi inculpaţi, declaraţii coroborate si cu restul probatoriului administrat pana la acest moment (declaraţiile parţii vătămate, declaraţiile martorilor), conduc la presupunerea rezonabila ca inculpatul (..) , in noaptea de 28/29.09.2008 a pătruns fără drept în locuinţa numitului (..) din satul (..), i-a aplicat acestuia mai multe lovituri după care i-a luat şi un telefon mobil, iar în noaptea de 12/13.11.2008 prin violenta, împreună cu (..) şi (..) au deposedat pe partea vătămată (..)de doua telefoane mobile si suma de 240 lei, lovindu-l in acest scop cu o şipcă, cauzându-i leziuni la nivelul capului.

In al doilea rând, sub aspectul îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 148(f) Cod de Procedura Penala, instanţa de fond a constatat ca in ceea ce îl priveşte pe inculpatul (..), modalitatea de săvârşire a faptei (luarea deciziei de a săvârşi fapta in mod spontan si deposedarea unei persoane de bunurile sale, prin folosirea de violente fizice, pe fondul consumului de băuturi alcoolice) indica existenta unui pericol concret pentru ordinea publica, pericol ce se concretizează prin riscul de a comite noi infracţiuni cu violenta. De asemenea, a constatat ca fapta pentru care este cercetat este pedepsita de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Cât priveşte necesitatea măsurii (art.136 Cod de Procedura Penala), având in vedere cele arătate anterior, prima  instanţă a apreciat ca fiind oportuna luarea măsurii arestării preventive, pentru a se asigura aflarea adevărului si pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Referitor la inculpatul (..), Judecătoria Tulcea  a constatat ca motivul prevăzut de art. 143 Cod de Procedura Penala, este îndeplinit, la acest moment existând probe si indicii temeinice ca inculpatul a săvârşit infracţiunea de tâlhărie in modalitatea reţinuta de către organele de urmărire penala. Astfel, declaraţiile celorlalţi inculpaţi, declaraţii coroborate si cu restul probatoriului administrat pana la acest moment (declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor), conduc la presupunerea rezonabila ca inculpatul, in seara zilei de 12/13.11.2008 prin violenta, au deposedat pe partea vătămata (..)de doua telefoane mobile si suma de 350 lei şi 5 bonuri de masă, lovindu-l in acest scop cu o bata de baseball cauzându-i diverse leziuni la nivelul capului.

In al doilea rând, sub aspectul îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 148(f) Cod de Procedura Penala, instanţa de fond a constatat ca in ceea ce priveşte pe inculpatul (..), modalitatea de săvârşire a faptei (luarea deciziei de a săvârşi fapta in mod spontan si deposedarea unei persoane de bunurile sale, prin folosirea de violente fizice, pe fondul consumului de băuturi alcoolice) indica existenta unui pericol concret pentru ordinea publica, pericol ce se concretizează prin riscul de a comite noi infracţiuni cu violenta. De asemenea, se constata ca fapta pentru care este cercetat este pedepsita de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Cât priveşte necesitatea măsurii (art. 136 Cod de Procedura Penala), având in vedere cele arătate anterior, cat si faptul ca inculpatul se sustrage urmăririi penale, fapt ce rezulta din declaraţia mamei acestuia cat si din procesele-verbale de căutare întocmite de organele de urmărire penala (filele 30, 53, 54 din dosarul de urmărire penala), prima  instanţa a apreciat ca fiind oportuna luarea măsurii arestării preventive, pentru a se asigura aflarea adevărului si pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Cu privire la propunerea de arestare preventiva a inculpatului (..), Judecătoria Tulcea  a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1491 C.p.p.

Astfel, potrivit art. 1491 C.p.p., pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite condiţiile prevăzute de art.143 C.p.p. şi să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art.148 C.p.p., iar arestarea inculpatului să fie în interesul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte existenţa în cauză a probelor şi indiciilor temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunile de care este învinuit, prima instanţă a reţinut că, potrivit art.143 alin. final C.p.p., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a comis fapta ce i se impută.

În cauză există, într-adevăr, suficiente indicii temeinice în sensul că inculpatul ar fi comis infracţiunea care face obiectul învinuirii aspecte rezultate din  declaraţiile inculpatului, declaraţiile părţii vătămate si fisa de cazier judiciar, fiind astfel incidente dispoziţiile art.148 alin.1 lit.d. C.p.p.

Cu privire la motivul prevăzut de art.148 alin.1lit.f  C.p.p., deşi atât în cuprinsul ordonanţei de reţinere cât şi în propunerea de arestare preventivă se face vorbire de acesta, respectiv pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, în cauză  nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, ţinând cont de gradul de participare si implicare a acestuia in comiterea faptei.

Astfel, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului  instanţa de fond a  constatat totuşi existenţa doar a uneia dintre condiţiile prevăzute de textul legal menţionat, şi anume doar a aceleia referitoare la cuantumul pedepsei prevăzute de lege şi a respins ca neîntemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea în ceea ce-l priveşte pe numitul (..) , dispunând obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea in care locuieşte, cu impunerea unor obligaţii care să asigure atingerea scopului acestei măsuri.

Împotriva încheierii  au formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea şi inculpaţii (..) şi (..)  criticând-o pentru nelegalitate .

Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea a solicitat admiterea recursului şi arestarea preventivă a inculpatului (..), având în vedere că din întreg materialul probator administrat rezultă că acesta a avut o contribuţie însemnată la săvârşirea faptei.

Inculpatul (..) a arătat că, hotărârea instanţei de fond este nelegală deoarece, propunerea de arestare preventivă s-a soluţionat cu lipsă de procedură, că i s-a încălcat dreptul la apărare şi pentru că, au fost încălcate dispoz. prev.de art.292 alin.1 şi 2 Cod pr.penală.

Inculpatul (..) a solicitat admiterea recursului şi punerea sa în libertate, deoarece se află la primul conflict cu legea penală.

Tribunalul investit cu soluţionarea recursului ,constată că :

Încheierea instanţei de fond este nelegală în ceea ce priveşte pe inculpatul (..) întrucât propunerea procurorului de arestare preventivă a inculpatului a fost soluţionată cu lipsă de procedură. Astfel în cazul soluţionării propunerii de arestare în lipsă, inculpatul trebuie citat la domiciliu sau la adresa indicată ori care rezultată din probe, pentru a garanta dreptul său la cunoaşterea acuzaţiilor care i se aduc, de a cunoaşte existenţa unui proces declanşat împotriva sa şi pentru a-şi putea formula apărările, conform exigenţelor art.6 din C.E.D.O.

Prin urmare, cum instanţa de fond nu a dispus citarea inculpatului (..) se impune casarea încheierii pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, având drept consecinţă anularea mandatului de arestare preventivă şi punerea de îndată în libertate a inculpatului. În condiţiile  anulării mandatului de executare , criticele referitoare la  menţiunile existente în acesta nu vor mai fi  analizate .

Referitor la celelalte aspecte  invocate privind obligativitatea asistenţei juridice în cursul urmăririi penale şi audierea inculpatului de către un alt judecător decât cel care a dispus arestarea tribunalul  apreciază că se impune a fi analizate de  către instanţa de fond  care va soluţiona din nou  propunerea de arestare, dat fiind motivul casării respectiv  necitarea  inculpatului.

De asemenea, instanţa constată că încheierea Judecătoriei Tulcea este netemeinică în ceea ce îi priveşte pe inculpatul (..) întrucât în mod greşit s-a respins propunerea procurorului de arestare preventivă a acestuia.

Astfel, din examinarea actelor aflate în cauză, se constată că inculpatul (..) are antecedente penale fiind anterior condamnat prin sentinţa penală nr.273 din 19.12.2006  a Tribunalului Tulcea  la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere conf. art.86 3 cod penal  pe o durata de 6 ani  pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie.

Se constată că inculpatul  dă dovadă de perseverenţă infracţională  şi având în vedere acest aspect, modalitatea  şi împrejurările comiterii infracţiunii pentru care este cercetat rezultă în mod neechivoc faptul că lăsarea în libertate a inculpatului (..)  prezintă pericol pentru ordinea publică , constând în posibilitatea săvârşirii de către acesta de noi infracţiuni .

Cu privire la recursul formulat de inculpatul (..)  , tribunalul constată că acesta este nefondat faţă de modul de săvârşire a faptei şi încadrarea juridică pe care aceasta o comporta şi pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare.

Dacă este cert, în ceea ce priveşte pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârşite, că este mai mare de 4 ani, cu privire la a doua condiţie cerută de lege, tribunalul apreciază că s-a făcut dovada faptului că lăsarea în

libertate a inculpatului (..) prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Cum corect a stabilit şi instanţa de fond  natura şi gravitatea faptelor precum şi împrejurările în care au fost comise , conduc la concluzia  că lăsarea în libertate a inculpatului (..) prezintă pericol pentru ordinea publică  constând în posibilitatea săvârşirii de către acesta de noi infracţiuni .

Faţă de cele expuse urmează să  fie respins ca nefondat recursul declarat de inculpat (..) şi a fi admise  recursurile declarate  de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea  şi  inculpatul (..) .

4

Domenii speta

Spete similare