Plângere contravenţională

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.04.2012 ca urmare a dclinării competentei de solutionare a dosarului nr.22864/281/2011 având acelaşi obiect înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploieşti, petentul S. C.,  în contradictoriu  cu intimatul IPJ Prahova, a solicitat anularea respectiv constatarea nulităţii absolute a procesului verbal seria CC nr. 8501069/09.09.2011 emis de Sectia de Poliţie nr.6 Ciorani jud.Prahova iar în subsidiar petentul a solicitat înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment sau reducerea cuantumului amenzii în temeiul art.34 pct.1 din OG nr.2/2001.

În susţinerea plângerii contravenţionale, petentul a arătat că în mod nelegal a fost sancţionat pentru  săvârşirea contraventiei prevăzute de art.101 alin.1 pct.11 din OUG 195/2002, in sensul că a ciculat pe drumul public cu cun autoturism având defectiuni la sistemul de iluminare, întrucât defectiunea ce viza becul pentru faza scurtă s-a produs în momentul în care autoturismul era în mişcare şi cel mai probabil datorită denivelărilor existente pe drumul public pe care rula, defectiunea fiind remediată în momentul sesizării defectiunii de către agentul constator

Totodată petentul a  invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contraventie cu motivarea că acesta nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 pct. 1 din O.G nr.2/2001 în sensul că nu cuprinde mentiunile obligatorii privind ocupaţia şi locul de muncă precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei fiind de altfel încălcate şi dispoz art.16 pct.7 din acelaşi act normativ privind obligaţia agentului constatator de a aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiectiuni.

În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contraventionale în cuantum de 402 lei cu sancţiunea avertismentului în raport de prevederile art.7 alin.2 şi 3 coroborat cu art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 care permit aplicarea sancţiunii avertismentului în raport de gravitatea faptei chiar şi atunci când acesată sancţiune nu este prevăzută de textul de lege care sancţionează contraventia având în vedere şi circumstantele personale ale petentului care nu a mai fost sancţionat contraventional , veniturile modeste ale acestuia precum şi comportamentul său ulterior comiterii faptei în sensul că a remediat imediat defectiunea la sistemul de iluminare.

 A mai arătat petentul  că va proba cu martori în faţa instanţei de judecată.

 Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că la data de 09.09.2011 petentul a  fost sancţionat contravenţional cu amenda în cuantum de 402 lei  pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. de art. 101 alin.1 pct.11 din OUG 195/2002 constând în acea că  a condus autospeciala marca FHT cu nr de înmatriculare PH-60-TYC având defectiuni la sistemul de iluminat. Se mai precizează faptul că în conformitate cu art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 abaterea contravenţională a fost constatată cu propriile simţuri aşa cum rezultă din raportul detaliat al agentului constatator.

Intimata a  învederat faptul că petentul a refuzat semnarea procesului, împrjurare confirmată de martorul asistent R.D.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002.

În apărare intimatul a depus la dosar copia procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, procesul verbal privind comunicarea prin afişare, raportul detaliat al agentului constatator şi fişa de cazier contravetional.

Acţiunea este scutită de taxă judiciară de timbru în baza art.15 lit.i din Legea 146/1997 şi art.36 din O.G. nr.2/2001.

Analizând plângerea dedusă judecăţii, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria  CC nr. 8501069/09.09.2011 emis de Sectia de Poliţie nr.6 Ciorani jud.Prahova, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în sumă de 402 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 101/1/11 din OUG 195/2002, constând în acea că  a condus autospeciala marca FHT cu nr de înmatriculare PH-60-TYC având defectiuni la sistemul de iluminat.

Cu privire la competenţa materială şi teritorială de soluţionare a plângerii, care este una absolută, potrivit art 32 alin 2 din O.G. 2/2001, Judecătoria Mizil  este competentă, întrucât locul săvârşirii faptei este în com Ciorani, iar litigiul este de competenţa judecătoriei.

De asemenea, instanţa reţine că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform art. 31 din OG nr. 2/2001.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii .

Asupra cazurilor de nulitate absolută invocate de petent in cuprinsul cererii, instanta retine ca lipsa mentiunilor prevăzute art.16 pct. 1 din O.G nr.2/2001 privind ocupaţia şi locul de muncă precum şi mentiunile privind arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei sunt de natură a atrage nulitatea relativa a procesului verbal, conditionata de existenta unei vatamari cum este de altfel şi în cazul nerespectării dispoz art.16 pct.7 din acelaşi act normativ privind obligaţia agentului constatator de a aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiectiuni (care nu a fost dovedită de petent).

In speta, petentul nu a dovedit vreo vătămare in drepturile sale recunoscute de lege ca urmare a lipsei mentiunilor agentului constatator privind lipsa mentiunilor prevăzute art.16 pct. 1 din O.G nr.2/2001 privind ocupaţia şi locul de muncă precum şi mentiunile privind arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei sau privind obligaţia agentului constatator de a aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiectiuni, iar pe parcursul procesului ar fi avut posibilitatea de a-si face apararile necesare, prezentand imprejurari relevante referitoare la situatia de fapt, dar acesta nu s-a prezentat.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului  a constatat  că orice sistem juridic cunoaşte prezumţiile de fapt şi de drept, inclusiv prezumtia de temeinicie a procesului verbal de contraventie.  Instanta europeana a stabilit ca  prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in legile  represive  din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea  prezumtii. Cu toate acestea , exigentele unui proces echitabil  impun statelor contractante  sa nu depaseasca anumite  limite si sa le foloseasca  intr-o maniera rezonabila, tinand cont de gravitatea faptei  si cu respectarea dreptului  la aparare.

De asemenea Curtea a stabilit ca  sarcina ei nu este de a  verifica compatibilitatea  in abstracto a unei prezumtii legale  sau simple  cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca  aceasta a fost  aplicata in concret reclamantului intr-o maniera  compatibila cu  respectarea prezumtiei de nevinovatie ( cauza Bouamar c Frantei).

In cauza dedusa judecatii  s-a retinut prezumtia de temeinicie a procesului verbal de contraventie, tocmai pentru ca reţinerea faptei contravenţionale si aplicarea pedepsei  se  întemeiază  pe faptele si împrejurările constatate personal de către reprezentantul intimatei .

Procesul verbal de contravenţie nu este doar un act de acuzare  ci si un mijloc de proba .

 Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordanta cu  exigentele unui proces echitabil , de vreme ce prevede  ca instanţa de judecata verifica legalitate si temeinicia  procesului  verbal de contravenţie. Prin urmare, instanţa nu porneşte  de la ideea preconceputa ca persoana sancţionata contravenţional  este vinovata, ci menţinerea procesului verbal va fi rezultatul  unor verificări  asupra tuturor consemnărilor actului sancţionator.

Situaţia de fapt  constând în acea că  petentul a condus autospeciala marca FHT cu nr de înmatriculare PH-60-TYC având defectiuni la sistemul de iluminat este stabilita in procesul verbal de contravenţie pe baza constatărilor personale ale agentului instrumentator, ceea ce constituie o proba din punct de vedere juridic,  insă acest act sancţionator nu stabileşte si vinovatia petentului, acest aspect fiind stabilit ulterior, in cursul judecaţii, in condiţiile  respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

Situaţia de fapt reţinuta de agentul sancţionator nu a fost infirmată prin administrarea probei cu înscrisuri.

Instanta, in lipsa oricarei probe (in cond in care in conf cu art. 129 alin. 1 Cpciv si art. 1169 Cciv, contestatoarei ii incumba sarcina acesteia) nu poate retine apararile contravenientei potrivit caruia defectiunea la sistemul de iluminare s-a produs datorită stării degradabile a drumului public parcurs precum si faptul remedierii de îndată a defectiunii sesizate de agentul constator.

In situaţia sancţionării contravenţiei constând in fapta comisiva, astfel cum este si situaţia de fata,  procesul verbal  constituie un mijloc de proba, el dovedind o situaţie de fapt care a condus la încheierea procesului verbal de contravenţie si care a condus in mod rezonabil la ridicarea unei acuzaţii bazate pe împrejurări de fapt  ce necesita  explicaţii fundamentate pe probe  din partea celui sancţionat. Prin urmare in astfel de cazuri constând in contravenţii comisive, sarcina probei in procesul civil  este inversata prin mecanismul de funcţionare a prezumţiei simple, astfel incat aceasta trece asupra parţii împotriva căreia este stabilita prezumţia.

Procesul verbal nu stabileşte si vinovatia petentului, ci aceasta va fi stabilita in urma unui proces civil, pe baza probelor administrate, si pornind de la situaţia de fapt constatata  personal de agentul instrumentator.

Astfel, in cauza Bruckner c Austriei Curtea a stabilit ca petentei nu i s-a incalcat dreptul la un proces echitabil prin sancţionarea sa contravenţionala, întrucât  in măsura in care  acuzarea  a stabilit  aplicabilitatea actului sancţionator la situaţia constatata, este  rezonabil  ca reclamanta sa  facă ea insesi dovada  ca a adoptata toate masurile pentru  respectarea legii si pentru evitarea savarsirii unei contravenţii.

Dat fiind ca procesul verbal de contravenţie  conţine  constatările personale  ale agentului instrumentator, el face dovada situaţiei de fapt  ce a dus la încheierea sa, in mod analog  unui proces verbal de  constatare a infracţiunii flagrante. In acest caz, simpla sustinere  a petentului  in sensul ca fapta nu corespund adevărului  nu este suficienta, atâta timp cat el  nu aduce probe  ori nu invoca indicii  credibile  pentru a răsturna prezumţia simpla de temeinicie a actului sancţionator.

In cauza Gaucher c Frantei, Curtea Europeana a stabilit, in motivarea deciziei de inadmisibilitate a plângerii, ca  este adevărat ca sarcina probei incumba acuzării si dubiul profita celui acuzat,  dar simpla negare a comiterii contravenţiei nu este suficienta pentru a-l exonera de răspundere, acesta neaducând nicio dovada sau un indiciu pertinent care sa confere veridicitate acestei afirmaţii.

Dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se imputa nu este absolut, a decis CEDO in cauza Anghel c României. In acest context  Curtea menţionează  ca prezumţiile de fapt (precum cea de temeinicie a procesului verbal)  sau de drept  opereaza in toate sistemele  de drept si nu sunt interzise de convenţie, in măsura in care statul  respecta limitele rezonabile  avand in vedere importanta scopului urmărit  dar si respectarea dreptului la apărare (cauza Vostberga Taxi Aktiebolag si Vulic c Suediei).

Limitele rezonabile ale prezumţiei de temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenţie, tocmai pentru ca se întemeiază pe fapte si împrejurări constate personal de catre reprezentantul intimatei  au fost respectate in aceasta cauza, întrucât dreptul la apărare al petentului a fost respectat . Acesta din urma a avut posibilitatea de a propune probe in cursul judecaţii si  de a formula  toate apararile  pe care le-a considerat de cuviinţa  împotriva actului sancţionator .

Intrucat pe parcursul judecatii petentul nu a facut dovada existentei unei alte situatii de fapt decat cea mentionata in procesul verbal de contraventie si intrucat in speta  nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a procesului verbal contestat, instanta apreciaza ca forta probanta a acestuia nu a fost inlaturata, el bucurandu-se in continuare de prezumtia de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.

Verificand proportionalitatea sanctiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei savarsite, in acord cu disp art. 5 coroborat art. 21 alin. 3 OG 2/2001, pentru determinarea acesteia se va tine seama de imprejurarile in care fapta a fost savarsita, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal.

Astfel, instanta apreciaza ca amenda contraventionala în cuantum de 402 lei nu respecta principiul proportionalitatii cu gradul de pericol social al faptelor savarsite in conditiile in care intimata nu a facut dovada unor circumstante care sa impuna aplicarea acestei sactiuni excesive cât timp exista lumină la ora 07 dimineata ,autoturismul fiind vizibil pe drumul public.

Astfel, in temeiul disp art. 34 coroborat cu art. 7 OG 2/2001  instanta urmeaza a dispune înlocuirea sanctiunii contraventionale principale a amenzii de 402 lei pentru fiecare dintre fapta prev de art 101 alin.1 pct.11 din OUG 195/2002 cu sancţiunea avertismentului având în vedere prevederile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor respective nu prevede în mod expres această sancţiune).

Domenii speta

Spete similare