Plângere contravenţională admisă deoarece legea nu e prevezibilă şi în consecinţă nu se poate reţine că fapta contravenţională ar fi prevăzută de lege.

Plângere contravenţională admisă deoarece legea nu e prevezibilă şi în consecinţă nu se poate reţine că  fapta contravenţională ar fi prevăzută de lege.

Potrivit dispoziţiilor art.10 alin.1 lit.c este contravenţie emiterea bonului fiscal conţinând date eronate sau fără ca acesta să conţină toate datele prevăzute la art. 4 alin 1.Conform art.4 alin1 din acelaşi act normativ bonul fiscal trebuie să cuprindă denumirea şi codul fiscal ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul şi seria fiscală ale aparatului; numărul de ordine; data şi ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; preţul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operaţiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operaţiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum şi valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.

Art.10 alin.1 lit.c) din O.U.G.28/1999 se mărgineşte să arate faptul că bonul fiscal trebuie să cuprindă denumirea produsului, fără însă a defini acest termen sau a detalia în vreun mod ceea ce se înţelege prin denumirea produsului şi care sunt în mod concret menţiunile ce trebuie inserate pe bonul fiscal pentru a conţine denumirea completă a produsului.

Se apreciază că pentru a asigura  o protecţie reală a drepturilor persoanei şi pentru a evita orice măsură arbitrară, O.U.G.28/1999 trebuie să fie conformă cu cerinţele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi să întrunească în mod cumulativ două calităţi:de a fi accesibilă şi previzibilă.

Instanţa reţine aşadar că pentru a fi previzibile dispoziţiile art.10 alin.1 lit.c) din O.U.G.28/1999, trebuie să fie redactate cu suficientă precizie deoarece condiţiile în care se poate realiza sancţionarea contravenţională a petentului astfel încât să poată fi prevăzute în limite rezonabile, iar persoana să-şi poată dirija comportamentul în cunoştinţă de cauză.

 Sensul comun al substantivului denumire astfel cum apare explicat în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române este următorul  DENUMÍRE, denumiri, s.f. Faptul de a denumi; numire.  Nume dat unei fiinţe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. Pe de altă parte instanţa observă că nici dispoziţiile art10 alin.1 din Ordonanţă de urgenţă nr. 28 din 25 martie 1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice şi nici cele ale art.56 din Hotărârea nr. 479 din 18 aprilie 2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea <LLNK 11999 28181 311 0 46>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale nu explică în mod clar şi concis ceea ce se înţelege prin denumirea produsului.

În vederea aprecierii încadrării situaţiei de fapt astfel cum a fost expusă de agentul constatator în dispoziţiile legale, va avea în vedere sensul comun al cuvântului denumire, astfel încât apreciază că faţă de modul de redactare a dispoziţiilor legale inserarea pe bonul fiscal a denumirii generice a produsului este suficientă faţă de modul de redactare a dispoziţiilor legale prevăzute de lege.

Instanţa constatând că fapta petentei aşa cum este descrisă în procesul verbal de contravenţie nu este prevăzută de dispoziţiile art.10 alin.1 lit.c) din O.U.G.28/1999, astfel încât faţă de prevederile art.1 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, va admite plângerea formulată şi va anula procesul verbal de contravenţie.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 30.09.2008 sub nr. de dosar 3043/263/2008, petenta V. E. a chemat în judecată intimata G. F. Gorj solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria G nr.0097906 încheiat la data de 21.09.2008, de către G. F. Gorj.

În motivarea plângerii petenta a arătat că în data de 21.09.2008, cu ocazia controlului efectuat la un punct de lucru aparţinând P.F. V. E., situat în satul V. M., s-a constat că urmarea a verificărilor aparatului de marcat electronic bonurile emise nu conţin denumirea fiecărui produs livrat, bonurile emise conţinând doar denumiri generice bere, suc, cafea.

Petenta a arătat că modul în care sunt emise bonurile fiscale nu îi incumbă, deoarece lista de produse a fost oferită în această manieră de către societatea de unde a fost cumpărată casa de marcat.

 Petenta nu a indicat temeiul de drept al acţiunii sale.

 În conformitate cu dispoziţiile art. 112 din Codul de procedură civilă,  la cerere a fost ataşat procesul verbal de contravenţie seria G nr.0097906 încheiat la data de 21.09.2008, de către G. F. Gorj (fila 2). 

Cererea a fost scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar, în conformitate cu dispoziţiile art.36 din O.G. 2/2001 şi art.15 lit. i din Legea 146/1997.

Intimata deşi legal citată nu s-a prezentat la judecarea cauzei dar a formulat întâmpinare(filele 11-12).

Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea plângerii contravenţionale, arătând în esenţă că fapta petentului este probată de bonurile fiscale care nu conţin toate elementele de identificare, precum şi de menţiunea petentei din procesul verbal în sensul că nu are obiecţiuni. Se mai arată faptul că bonurile fiscale nu cuprind toate elementele de identificare prevăzute de lege arătându-se doar grupa de produse. Totodată, intimata apreciază că fapta săvârşită este de o importanţă deosebită pentru viaţa economică, motiv pentru care apreciază că sancţiune aplicată trebuie menţinută.

Intimata nu a indicat temeiul de drept al cererii sale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 112 din Codul de procedură civilă,  la cerere a fost ataşat procesul verbal de contravenţie seria G nr.0097906 încheiat la data de 21.09.2008, de către G. F. Gorj (filele 13-14), bonurile fiscale(fila 15).

Intimata  a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La termenul din data de 07.11.2008, instanţa în conformitate cu dispoziţiile art.167 C.pr.civ., a încuviinţat proba cu martorii M. G. şi F. C.

Ca urmare a adresei formulate de instanţă către intimată în vederea înaintării actelor ce au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenţie contestat, la dosarul cauzei, prin serviciul registratură au fost depuse bonuri fiscale (fila nr. 24).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria G nr.0097906 încheiat la data de 21.09.2008, petenta a fost sancţionată contravenţional, reţinându-se in sarcina sa săvârşirea contravenţiei  prevăzute de art.10 lit.c) din O.U.G.28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale deoarece cu ocazia controlului efectuat în ziua de 21.09.2008, la punctual de lucru P.F. V. E., situat în comuna cătunele, sat V. M., s-a constatat că nu sunt respectate prevederile art.4 alin.1 din O.U.G.28/1999, deoarece bonurile fiscale emise către clienţi prin aparatul de marcat electronic fiscal cu care este marcat punctual de lucru, nu conţine denumirea fiecărui produs livrat, bonurile fiscale conţinând doar denumirile generice bere, suc etc.

Ca urmare a faptei reţinute a fost aplicată sancţiunea contravenţională a amenzii în cuantum de 3000 lei.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor instanţa va verifica legalitatea şi temeinicia procesului-verbal.

Analizând actul de sancţionare sub aspectul legalităţii sale, instanţa va cerceta dacă în cauză sunt întrunite cerinţele de formă ale procesului verbal de contravenţie contestat, aşa cum sunt impuse în mod imperativ de dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Observând procesul-verbal contravenţie seria G nr.0097906 încheiat la data de 21.09.2008, instanţa constată că acesta conţine menţiunile obligatorii, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de dispoziţiile art.17 din O.G. nr. 2/2001,  privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa apreciază că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în măsura în care situaţia de fapt reţinută este confirmată de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

In acest sens este de remarcat că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului se reţine în mod constant că prezumţiile nu sunt în principiu contrare Convenţiei. Astfel, în hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku c. Franţei, Curtea a reţinut ca prezumţiile sunt permise de Convenţie dar nu trebuie să depăşească limitele rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deşi din probele administrate de „acuzare” instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Instanţa constată că prin acţiunea formulată, petenta nu a contestat realitatea celor consemnate de agent în procesul-verbal. Faţă de cele expuse, instanţa apreciază că în privinţa probaţiunii, petenta ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situaţia în care probele administrate în cauză pot convinge instanţa de realitatea faptelor consemnate în actul contestat dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În  ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal, instanţa având în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauză, apreciază că situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de agentul constatator corespunde realităţii. 

Situaţia de fapt relatată în procesul-verbal de contravenţie a fost confirmată de declaraţiile celor doi martori audiaţi în cauză M. G.(fila nr.26) şi F. C. (fila nr.27) care au declarat faptul că bonurile fiscale emise de casa de marcat conţineau doar denumirea generică a produsului vândut, nu şi marca acestuia. Instanţa observă că depoziţia martorilor corespunde realităţii şi se coroborează cu menţiunile bonurile fiscale emise de către P.F. V. E.(filr.24), acestea conţinând doar denumirea generică a produsului.

Faţă de cele expuse instanţa va analiza dacă situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de către agentul constatator se încadrează în dispoziţiile art.10 alin.1 lit.c) din O.U.G.28/1999. Instanţa constată că potrivit dispoziţiilor art.10 alin.1 lit.c este contravenţie emiterea bonului fiscal conţinând date eronate sau fără ca acesta să conţină toate datele prevăzute la art. 4 alin 1.Conform art.4 alin1 din acelaşi act normativ bonul fiscal trebuie să cuprindă denumirea şi codul fiscal ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul şi seria fiscală ale aparatului; numărul de ordine; data şi ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; preţul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operaţiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operaţiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum şi valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.

Instanţa constată faptul că art.10 alin.1 lit.c) din O.U.G.28/1999 se mărgineşte să arate faptul că bonul fiscal trebuie să cuprindă denumirea produsului, fără însă a defini acest termen sau a detalia în vreun mod ceea ce se înţelege prin denumirea produsului şi care sunt în mod concret menţiunile ce trebuie inserate pe bonul fiscal pentru a conţine denumirea completă a produsului.

Astfel instanţa apreciază că pentru a asigura  o protecţie reală a drepturilor persoanei şi pentru a evita orice măsură arbitrară, O.U.G.28/1999 trebuie să fie conformă cu cerinţele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi să întrunească în mod cumulativ două calităţi:de a fi accesibilă şi previzibilă.

Instanţa reţine aşadar că pentru a fi previzibile dispoziţiile art.10 alin.1 lit.c) din O.U.G.28/1999, trebuie să fie redactate cu suficientă precizie deoarece condiţiile în care se poate realiza sancţionarea contravenţională a petentului astfel încât să poată fi prevăzute în limite rezonabile, iar persoana să-şi poată dirija comportamentul în cunoştinţă de cauză.

 Instanţa constată că sensul comun al substantivului denumire astfel cum apare explicat în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române este următorul  DENUMÍRE, denumiri, s.f. Faptul de a denumi; numire.  Nume dat unei fiinţe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. Pe de altă parte instanţa observă că nici dispoziţiile art10 alin.1 din Ordonanţă de urgenţă nr. 28 din 25 martie 1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice şi nici cele ale art.56 din Hotărârea nr. 479 din 18 aprilie 2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea <LLNK 11999 28181 311 0 46>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale nu explică în mod clar şi concis ceea ce se înţelege prin denumirea produsului.

Pentru motivele expuse instanţa în vederea aprecierii încadrării situaţiei de fapt astfel cum a fost expusă de agentul constatator în dispoziţiile legale, va avea în vedere sensul comun al cuvântului denumire, astfel încât apreciază că faţă de modul de redactare a dispoziţiilor legale inserarea pe bonul fiscal a denumirii generice a produsului este suficientă faţă de modul de redactare a dispoziţiilor legale prevăzute de lege.

Instanţa constatând că fapta petentei aşa cum este descrisă în procesul verbal de contravenţie nu este prevăzută de dispoziţiile art.10 alin.1 lit.c) din O.U.G.28/1999, astfel încât faţă de prevederile art.1 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, va admite plângerea formulată şi va anula procesul verbal de contravenţie.

În temeiul principiului disponibilităţii părţilor va lua act că  nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Judecător:

Lucia Augustina Galetan

2

Domenii speta

Spete similare