Plângeri impotriva p.v.de constatare a Autoritatea Rutiera Romana.

Prin plângerea formulată de petenta S.C.B. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română – Agenţia M.C., anularea procesului verbal de contravenţie încheiat la data de 20.11.2008, iar în subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivare petenta arată că a fost sancţionată contravenţional cu amenda de 1000 lei pentru fapta prev.de art.58 lit.a din OUG nr.109/2005, constând în aceea că autobuzul aparţinând societăţii petente a circulat fără a avea la bord copie conformă a licenţei de transport.

Petenta recunoaşte această împrejurare, susţinând însă existenţa licenţei cu valabilitate până la data de 09.11.2009.

În subsidiar, petenta arată că fapta reţinută este lipsită de vinovăţie, astfel se solicită înlocuirea amenzii.

În drept s-au invocat prev.art.1 şi 7 din OG nr.2/2001.

Prin întâmpinarea depusă, intimata ARR – Agenţia Harghita solicită respingerea plângerii.

Se arată că cele susţinute în plângere nu au relevanţă juridică, fapta constatată a existat.

Prin urmare actul de constatare conţine toate elementele de legalitate şi temeinicie, iar în ceea ce priveşte înlocuirea amenzii cu avertisment, acest lucru nu este posibil, o astfel de sancţiune nu este prevăzută în actele normative în această materie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa stabileşte următoarele:

Prin procesul-verbal atacat s-a constatat că autovehiculul cu numărul de înmatriculare _______ a circulat la data de 18.11.2008 fără a avea la bordul vehiculului copia conformă a licenţei de transport.

Fapta întruneşte elementele contravenţiei prev.de art.58 lit.i din OUG nr.109/2005 şi se sancţionează cu amenda prev.de art.59 lit.a din aceeaşi ordonanţă.

Petenta nu contestă starea de fapt, în dovedirea bunei sale credinţe a depus copia licenţei nr.1004237 – copie conformă valabilă 10.11.2008 – 09.11.2009.

Împrejurarea că deţine actul prevăzut de lege nu o exonerează însă de răspunderea contravenţională impusă de art.58 al ordonanţei de mai sus.

Având în vedere însă că în speţă este vorba de o faptă cu gravitate redusă, instanţa apreciază că aplicarea unei amenzi pecuniare în situaţia în care nu s-a făcut dovada că petenta ar fi încălcat în mod repetat prevederile legale de mai sus, este o măsură prea severă.

Se consideră că orice sancţiune juridică, inclusiv cea contravenţională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancţiunea amenzii, sancţiunile juridice constituind astfel mijloace de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite.

Întrucât avertismentul se poate aplica şi atunci când actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune, dar având în vedere şi dispoziţiile art.63 din OUG nr.109/2005, instanţa urmează a admite plângerea petentei şi a dispune înlocuirea amenzii aplicate prin actul atacat cu sancţiunea „avertisment”.

Domenii speta

Spete similare