Fara titlu

 ANTECONTRACT DE VANZARE-CUMPARARE. NULITATE ABSOLUTA. EROARE OBSTACOL

 Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, reclamanta M L a chemat in judecata pe parata P M, solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a antecontractului de vanzare-cumparare din 2005, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

 In motivarea cererii reclamanta arata ca a fost contactata de parata in vederea incheierii unui contract de vanzare-cumparare pentru apartamentul din Bucuresti, si i-a adus la cunostinta acesteia ca detine apartamentul in indiviziune cu fiul fostului sot G F, aratandu-i certificatul de mostenitor. Antecontractul a fost incheiat de reclamanta personal, promitand sa instraineze cota de ¼ din imobil, detinuta prin certificatul de mostenitor la pretul de 32.500 euro, urmand sa primeasca suma de 8.500 euro cu titlu de avans, bani pe care la momentul incheierii actului, parata a aratat ca nu-i poate achita decat dupa cateva zile. Parata fiind de rea-credinta a refuzat sa achite suma, ulterior sustinand ca aceasta a fost achitata. Printr-o alta cerere, aflata pe rolul instantei parata a solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare pentru cota de ¼ din imobil si evacuara reclamantei din acesta. Reclamanta a solicitat suma de 32.500 euro pentru a-i vinde cota, dar parata incearca sa acrediteze ideea ca aceasta suma se cuvine tuturor coproprietarilor iar reclamantei îi revine numai suma de 8.500 euro. Ulterior, parata a incheiat contract de vanzare-cumparare, autentificat pentru cota de ¾ din imobil la pretul de 24.375 euro.

 Reclamanta arata ca se afla in situatia erorii obstacol care poarta asupra obiectului antecontractului pentru ca a intentionat sa vanda cota de ¼, iar parata a intentionat sa cumpere intregul imobil cu pretul de 32.500 euro.

 In drept, cererea se intemeiaza pe disp. art. 948, 953, 954 C.civ.

 Parata a depus la dosar întampinare, prin care arata ca a contactat-o pe reclamanta pentru cumpararea apartamentului si ulterior a aflat ca este coproprietara pe imobil impreuna cu G F, ambii fiind de acord sa-i vanda imobilul pentru 32.500 euro. In 2005 s-a incheiat cu reclamanta antecontractul de vanzare-cumparare si parata a remis reclamantei suma de 8.500 euro, pretul pentru cota parte de ¼ a carei proprietara era, urmand ca perfectarea vanzarii sa fie facuta la notariat. Promisiunea a fost semnata numai de reclamanta, celalalt coproprietar aratand ca îsi va respecta promisiunea. G F a vandut cota sa de ¾, achitand un pret de 24.375 euro, in schimb reclamanta nu îsi respecta promisiunea.

 Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca prin antecontractul de vanzare-cumparare din 2005, reclamanta M L in calitate de promitenta-vanzatoare arata ca se obliga sa vanda promitentei-cumparatoare – PM « imobilul – apartamentul, situat în Bucuresti … , coproprietatea mea in baza Certificatului de Mostenitor … emis de pe urma sotului meu G I … ». Prin conventie se arata ca pretul vanzarii este de 32.500 euro platibil la data autentificarii contractului de vanzare-cumparare, din care se va scadea avansul stabilit prin prezentul antecontract.

 Potrivit art. 6 din conventie se arata ca promitenta-cumparatoare se obliga sa cumpere de la promitenta-vanzatoare « imobilul sus-mentionat cu pretul de 32.500 euro ».

 Art. 7 din conventie arata ca avansul stabilit de parti este in valoare de 8.500 euro, pe care promitenta-vanzatoare declara ca l-a primit la momentul semnarii antecontractului. 

 Din declaratiile martorilor si restul probelor aflate la dosar, instanta constata ca reclamanta nu a fost in eroare in momentul in care a incheiat antecontractul de vanzare-cumparare cu parata. Din lectura inscrisului rezulta ca obiectul conventiei l-a format « apartamentul, compus din 3 camere si dependinte, coproprietatea » reclamantei. Partile au facut referire o data la intregul apartament, iar nu la cota indiviza de ¼ si mai apoi la faptul ca este coproprietatea reclamantei.

 Promisiunea de vanzare-cumparare presupune ca ambele parti se obliga sa incheie in viitor un contract de vanzare-cumparare. Vanzatorul nu a vandut, iar cumparatorul nu a cumparat, desi s-au inteles asupra bunului si a pretului. Specific prezentei promisiuni este faptul ca  vanzatoarea nu era proprietara intregului bun la momentul in care a promis ca va vinde.

Reclamanta putea sa promita paratei vanzarea intregului apartament, cu credinta ca in urma partajului apartamentul avea sa revina in lotul sau.

 Eroarea reprezinta falsa reprezentare a realitatii la incheierea contractului.

 Instanta retine ca nici unul din martorii propusi de reclamanta nu are cunostinta despre negocierile partilor anterior incheierii acestei promisiuni, sau despre pretinsa eroare in care s-a aflat reclamanta asupra identitatii obiectului conventiei la momentul incheierii ei, acestia avand numai informatii ulterioare intocmirii actului. In plus, asa cum am mai spus, obiectul promisiunii de vanzare-cumparare l-a format obligatia de a vinde, respectiv de a cumpara, iar nu vanzarea in sine.

 Pentru aceste considerente, vazand dispozitiile art.954 Cciv, instanta va respinge cererea principala ca neintemeiata.

 SC.3104/4.04.2006

Domenii speta

Spete similare