Ordonanţă preşedinţială.evacuare

Sentinţă civilă 5248 din 01.07.2004


Scandalurile şi şicanele permanente cărora le este supusă reclamanta  şi la care asistă de multă vreme şi minora în vârstă de  patru ani, reacţia acesteia la asemenea situaţii  fiind descrisă nu numai de martora B. dar chiar şi de pârât, în cuprinsul plângerii pe care o formula împotriva soţiei sale în data de 25.04.2003, justifică evacuarea pârâtului din apartamentul ce a  constituit domiciliul comun al părţilor până la soluţionarea dosarului de partaj şi în consecinţă, în temeiul art.581 C.proc.civ., instanţa va admite cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială.(sentinţa civilă nr.5248/01.07.2004)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 06.05.2004, reclamanta H.V. a chemat în judecată pe pârâtul H.Z. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună evacuarea acestuia din garsoniera nr.72, situată în str.O. nr.67, sector 2.

În motivarea cererii, formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială, reclamanta arată că prin sentinţa civilă nr.7967/2002, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.6686/2002, s-a desfăcut căsătoria cu pârâtul şi i-a fost încredinţată spre creştere şi educare minora R.-E., în vârstă de 4 ani.

După desfacerea căsătoriei, pârâtul şi-a stabilit domiciliul la o altă adresă dar continuă să locuiască şi în garsoniera ce a constituit domiciliul conjugal, provocând scandaluri la orice oră, având o atitudine violentă, vulgară şi obscenă chiar şi în prezenţa minorei.

Susţine reclamanta că pârâtul o ameninţă cu cuţitul şi, în scop de şicană, formulează împotriva sa plângeri penale, convieţuirea împreună cu acesta într-o locuinţă compusă dintr-o singură cameră, fiind imposibilă.

Se arată şi că pârâtul nu contribuie la suportarea cheltuielilor de întreţinere pentru locuinţă şi nici la întreţinerea minorei.

Cu privire la vremelnicia măsurii ce se solicită a fi dispusă, reclamanta arată că solicită evacuarea pârâtului până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului de partaj, aflat în prezent pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.581 C.proc.civ.

Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar în termen legal, a solicitat respingerea cererii ca nefondată,  susţinând că nu a locuit niciodată la altă adresă, nu a provocat niciodată scandaluri şi nu există nici o plângere împotriva sa adresată organelor de poliţie în acest sens, nu a ameninţat-o niciodată pe reclamantă cu cuţitul, nu a avut niciodată un comportament vulgar, indecent ori violent, nu a formulat plângerile penale  împotriva reclamantei în scop de răzbunare, contribuie la cheltuielile de întreţinere şi plăteşte minorei pensie de întreţinere, nu se poate vorbi despre imposibilitatea convieţuirii în condiţiile în care părţile se întâlnesc foarte rar.

În dovedirea susţinerilor reciproce, părţile au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri şi testimonială, probe încuviinţate de instanţă în şedinţa publică de la 10.06.2004.

În cadrul probei cu înscrisuri s-au depus la dosar, în copie: act de identitate eliberat pârâtului urmare a cererii de schimbare a  domiciliului formulată în data de 13.12.2003, carte de identitate a pârâtului, eliberată la data de 28.05.2004,  sentinţa civilă nr.7067/18.09.2002 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, încheiere de admitere în principiu pronunţată în dosarul de partaj, nr.3982/2003 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, apelul declarat de pârât împotriva încheierii de admitere în principiu, citaţie emisă în dosarul nr.3092/2004 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, având ca obiect plângerea penală formulată de pârât împotriva reclamantei pentru infracţiunea de furt prev. şi ped. de art.210 C.pen., invitaţii adresate reclamantei de Secţia 8 Poliţie în lunile februarie, martie şi aprilie 2004, contract de vânzare-cumpărare  nr.13944/1992 încheiat cu S.C.Foişor S.A., certificat de naştere al minorei, adeverinţă eliberată de Asociaţia de locatari din str.O. nr.67, plângere penală şi reclamaţii formulate împotriva reclamantei, caracterizări ale pârâtului întocmite de diferite persoane, chitanţe de plată a întreţinerii şi chitanţe ce atestă expedierea pensiei alimentare pentru minoră.

În cauză au fost audiaţi martorii B.A. şi M.S., vecini cu părţile.

Conform art.581 C.proc.civ.,  prin ordonanţă preşedinţială se pot lua  măsuri provizorii, grabnice, cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Analizând materialul probator  administrat în cauză, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile admisibilităţii cererii de evacuare a pârâtului, convieţuirea părţilor, foşti soţi, într-o garsonieră fiind imposibilă din cauza comportamentului pârâtului.

Este necontestat în cauză faptul că, după desfacerea căsătoriei, prin sentinţa civilă nr.7067/2002 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.6686/2002, definitivă prin decizia nr.15/A/2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi irevocabilă prin nerecurare, părţile au continuat să locuiască împreună, în prezent existând pe rolul instanţelor judecătoreşti cererea de partajare a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

În data de 13.12.2003, pârâtul H.Z. a solicitat schimbarea actului de identitate, motivat de schimbarea domiciliului în str.P.N., sector 3, iar în data de 28.05.2004, ulterior primului termen de judecată acordat în prezenta cauză, i se eliberează acestuia o nouă carte de identitate, domiciliul fiind cel din str.O. nr.67.

Evident, în condiţiile în care actul de identitate eliberat pârâtului la data de 17.12.2003 pentru domiciliul din str.P.N. era valabil până la data de 25.08.2013, solicitarea eliberării unui nou act de identitate, pentru adresa de la vechiul domiciliu, în condiţiile în care unul dintre argumentele pe care reclamanta îşi întemeiază cererea de evacuare este acela că pârâtul are posibilitatea de a locui în altă parte, este făcută pro causa.

De altfel, toate înscrisurile depuse la dosar de pârât în dovedirea comportamentului său ireproşabil poartă date ulterioare zilei de 12.05.2004 când, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, acestuia i s-a comunicat cererea de chemare de judecată, astfel  că, având caracter de declaraţii extrajudiciare,  nu au valoare probatorie şi nu vor fi avute în vedere de instanţă la pronunţarea hotărârii.

În plus, aşa cum martorul M.S. a recunoscut, cele două caracterizări aflate la filele 49-51 din dosar, au fost scrise de acest martor, afirmaţiile privind accidentul care l-ar fi împiedicat pe P.A. să scrie el însuşi caracterizarea pe care se pretinde că a semnat-o, nefiind dovedite. În schimb, prin adeverinţa eliberată de Asociaţia de locatari din str.O. nr.67, reclamanta a făcut dovada că numitul P.A. nu mai domiciliază în str.O. de aproximativ 3 ani.

Relevante sub aspectul relaţiilor dintre părţi sunt însă plângerile penale şi sesizările pe care pârâtul le-a făcut împotriva reclamantei, acuzând-o de furt şi de săvârşirea unor acte de violenţă.

Comportamentul violent al reclamantei şi, prin aceasta, culpa acesteia în crearea climatului tensionat ce există între foştii soţi, nu a fost dovedit prin nici un mijloc de probă şi  nu a fost susţinut  nici măcar prin afirmaţiile persoanelor care au semnat caracterizările depuse la dosar.

Prin declaraţia martorei B.A. şi chiar prin reclamaţia pe care pârâtul i-a făcut-o fostei sale soţii în data de 25.04.2003, s-a probat existenţa discuţiilor şi scandalurilor între părţi, martora, al cărei apartament are un perete comun cu garsoniera în care locuiesc foştii soţi, afirmând că în serile în care cei doi se întâlnesc izbucnesc scandaluri ce se sfârşesc în ţipetele copilului şi în cursul cărora pârâtul foloseşte un limbaj obscen, o ameninţă pe reclamantă că o va lăsa fără loc de muncă

Declaraţia martorei nu a fost infirmată de depoziţia martorului audiat la propunerea pârâtului, M.S., care a recunoscut că aceasta are posibilitatea să audă eventualele discuţii din apartamentul vecin.

Declaraţiile celor doi martori se coroborează în ceea ce priveşte comportamentul pârâtului şi în privinţa acuzelor pe care acesta le aduce fostei sale soţii faţă de vecini din cauză că aceasta refuză să reia convieţuirea.

În acest sens, martorul M.S. a declarat că pârâtul i s-a plâns că reclamanta nu vrea să se împace cu el, nu îi găteşte, refuză să-i spele lucrurile de îmbrăcăminte, obligaţii care nu-i incumbă atâta vreme cât cei doi sunt divorţaţi de mai mult de un an de zile şi că are o relaţie cu un alt bărbat, în condiţiile în care fiind o femeie liberă, reclamanta are dreptul să dispună de propria-i persoană.

Martora B.A.  a declarat că  existenţa unei astfel de relaţii îi este reproşată de pârât fostei sale soţii şi în cursul scandalurilor pe care le provoacă, limbajul vulgar folosit fiind menit să aducă la cunoştinţa minorei cine este mama sa, un astfel de comportament din partea pârâtului fiind o gravă încălcare a dreptului reclamantei la viaţă intimă.

În ceea ce priveşte modul în care foştii soţi administrează bunurile comune, referitor la suportarea cheltuielilor pentru întreţinerea garsonierei martorul M.S. a declarat că, în două rânduri, pârâtul i-a lăsat bani să plătească partea sa din întreţinere, ceea ce evidenţiază faptul că nici măcar sub acest aspect între părţi nu există o colaborare.

Afirmaţiile martorului M.S. în ceea ce priveşte inexistenţa neînţelegerilor dintre părţi, urmează a fi înlăturate de instanţă  nu pentru că ar fi neapărat nesincere ci pentru că întreaga sa depoziţie se bazează pe informaţiile primite de la pârât, neavând posibilitatea reală de a cunoaşte ce se întâmplă în garsoniera aflată în capătul opus al coridorului, după alte 5 garsoniere, pe un hol separat cu o uşă de restul palierului.

Scandalurile şi şicanele permanente cărora le este supusă reclamanta  şi la care asistă de multă vreme şi minora în vârstă de  patru ani, reacţia acesteia la asemenea situaţii  fiind descrisă nu numai de martora B. dar chiar şi de pârât, în cuprinsul plângerii pe care o formula împotriva soţiei sale în data de 25.04.2003, justifică evacuarea pârâtului din apartamentul ce a  constituit domiciliul comun al părţilor până la soluţionarea dosarului de partaj şi în consecinţă, în temeiul art.581 C.proc.civ., instanţa va admite cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială.