Revocare donaţie pentru ingratitudine. tardivitate

Cum intervalul de timp dintre oricare dintre datele la care se pretinde că s-a manifestat  ingratitudinea pârâtei şi data formulării acţiunii – 30.10.2003 – este mai mare de 1 an de zile, instanţa urmează să respingă acţiunea ca tardiv formulată.(sentinţa civilă nr.4382/03.06.2004)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 30.10.2003, reclamanta G.M. a chemat în judecată pe pârâta P.A. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună revocarea, pentru ingratitudine, a donaţiei consimţite în data de 17.08.2001, conform contractului de donaţie autentificat sub nr.1492/17.08.2001.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.829 şi 831 pct.2 şi 3 C.civ., se arată că pârâta, profitând de faptul că reclamanta nu mai are alte rude, a reuşit să o izoleze de câteva dintre prietenele sale şi,  începând cu anul 1999 până la data formulării acţiunii, o supune perpetuu unor presiuni psihice în scopul de a-i grăbi sfârşitul.

Susţine reclamanta că starea de bătrâneţe şi bolile de care suferă o fac neputincioasă şi de aceea a stat în atâta vreme în tensiunea provocată de comportamentul pârâtei.

Alăturat cererii de chemare în judecată s-a depus la dosar, în copie certificată conform dispoziţiilor art.112 C.proc.civ., contractul de donaţie autentificat sub nr.1492/17.08.2001, având ca obiect dreptul de concesiune asupra unui loc de veci din Cimitirul P. II.

Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea  acţiunii, susţinând că nu a săvârşit nici o faptă ce ar putea fi încadrată în dispoziţiile art.831 C.civ., reclamanta fiind aceea care, din cauza bolii de care suferă, ALZHEIMER, şi influenţată de o altă persoană, numita A.N., şi-a modificat comportamentul, are o atitudine şicanatoare, refuză comunicare şi ajutorul pârâtei.

Arată că începând cu anul 2002, reclamanta a promovat mai multe acţiuni în justiţie respinse ca neîntemeiate, aşa cum rezultă din sentinţele civile nr.1707/07.03.2003 şi 6631/2003 pronunţate de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.

A depus la dosar, în copie certificată, certificat de expertiză medicală referitor la diagnosticul clinic al reclamantei, sentinţa civilă nr.1707/07.03.22003 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.6120/2002, sentinţa civilă nr.6631/05.11.2003 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.4247/2003. În şedinţa publică de astăzi a depus la dosar o scrisoare provenită de la numita A. N..

În dovedirea susţinerilor reciproce, părţile au solicitat, instanţa încuviinţând, administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu şi testimonială, în cauză fiind audiaţi martorii M.F., R.E., A.N., B.V..

În şedinţa publică de astăzi, pârâta a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, excepţie ce urmează a fi admisă de instanţă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art.833 alin.1 C.civ., „cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie făcută în termen de un an din ziua faptului, sau din ziua când donatorul a cunoscut faptul”.

Solicitând revocarea donaţiei, reclamanta susţine că ingratitudinea pârâtei s-a manifestat încă din anul 1999, aceasta supunând-o unor presiuni psihice ce au devenit de nesuportat.

Motivarea, destul de vagă, a acţiunii, a fost completată de reclamantă prin răspunsul la întrebarea nr.2 la interogatoriul propus de pârâtă, prin care i s-a cerut să precizeze motivele de ingratitudine pe care le invocă, arătând că pârâta i-a furat tot ce a avut în casă şi nu i-a dat nici un ban.

Tot prin răspunsurile la interogatoriu, reclamanta a negat orice ajutor primit din partea pârâtei şi a afirmat că, deşi  nu s-au certat, neînţelegerile dintre părţi au apărut în urmă cu 3 ani de zile, în anul 2001, din cauza pârâtei care nu a vizitat-o timp de 5 luni de zile.

Una dintre cele două martore audiate la propunerea reclamantei,  B.V., a declarat că răceala dintre părţi a intervenit în anul 2001, după ce reclamanta a fost operată de cataractă, şi a fost determinată tocmai de existenţa donaţiei a cărei revocare se solicită, reclamanta susţinând că nu a semnat nici un contract de donaţie.

Celălalt martor propus de reclamantă, A.N., care a declarat că nu cunoaşte nimic despre relaţiile dintre reclamantă şi pârâtă, a relatat instanţei despre modul în care a luat cunoştinţă despre existenţa contractului de donaţie, în luna iulie 2001, când a însoţit-o pe reclamantă la cimitir, declarând că aceasta a făcut o criză atunci când de la administraţia cimitirului i s-a spus că nu mai este proprietarul locului de veci.

Coroborând răspunsurile reclamantei la interogatoriu cu susţinerile acesteia, exprimate în întrebările pe care le-a adresat pârâtei, rezultă că reproşurile donatoarei vizează perioada imediat următoare încheierii actului de donaţie (întrebarea nr.1 la interogatoriu: „este adevărat că de la data încheierii contractului de donaţie, d-vs. v-aţi schimbat atitudinea şi aţi început să mă ameninţaţi că veţi vinde locul de veci şi pe mine urmează să înmormânteze primăria pe cheltuiala ei?”), ingratitudinea pârâtei manifestându-se încă din anul 1999, aşa cum se susţine şi în cererea introductivă de instanţă.

Din declaraţiile celor două martore, A.N. şi B.V., se poate reţine că nemulţumirea reclamantei faţă de pârâtă s-a manifestat  în luna iulie 2001,  atunci când a i s-a spus de către angajaţii cimitirului că urmează să fie înmormântată în afara Bucureştiului sau arsă la crematoriu, fapt ce putea fi interpretat de reclamantă ca o  formă de  manifestare a ingratitudinii, cu atât mai mult cu cât, primind donaţia, pârâta şi-a asumat obligaţia de a o înmormânta în locul de veci ce a făcut obiectul contractului.

În ceea ce priveşte cazul de ingratitudine prevăzut la pct.3 al art.831 C.civ. - refuzul de alimente - fără a analiza pe fond temeinicia susţinerilor reclamantei, instanţa reţine, pe de o parte, că nu s-a afirmat că donatoarea a avut nevoie de alimente, le-a cerut donatarei şi aceasta, „fără cuvânt” a refuzat să le dea, şi, pe de altă parte,  că ultima faptă de ingratitudine de acest gen s-ar fi putut petrece în luna aprilie 2002,  în preajma  sărbătorilor de Paşti  când, potrivit declaraţiei martorei R.E., reclamanta nu a mai permis pârâtei şi fiicei acesteia (în sarcina căreia exista o obligaţie de întreţinere) accesul în locuinţă, aspect reţinut, pe baza declaraţiilor părţilor, şi în sentinţa civilă nr.6631/05.11.2003 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.4247/2003.

Cum intervalul de timp dintre oricare dintre datele la care se pretinde că s-a manifestat  ingratitudinea pârâtei şi data formulării acţiunii – 30.10.2003 – este mai mare de 1 an de zile, instanţa urmează să respingă acţiunea ca tardiv formulată.

Domenii speta

Spete similare