Reziliere înscris sub semnătură privată. interes

Sentinţă civilă 4794 din 17.06.2004


Excepţia lipsei interesului cererii de reziliere a înscrisului sub semnătură privată din data de 05.12.2002 este întemeiată atât pentru că respectivul înscris a devenit caduc prin preluarea în contractului de vânzare cumpărare a obligaţiilor stabilite în sarcina părţilor prin cuprinsul său dar şi pentru că, nefiind semnat de reclamantă, acesta nu are decât valoarea unui act juridic unilateral prin care pârâta s-a obligat să achite suma de 30.000 USD, reprezentând diferenţa de preţ, în condiţiile menţionate. (sentinţa civilă nr.4794/17.06.2004)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 22.04.2004, reclamanta  B.C. a chemat în judecată pe pârâta C.V., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr.161 din  16.12.2002, a convenţiei nr.26 din 14.03.2003 şi a înscrisului sub semnătură privată denumit „Convenţie” din data de 05.12.2002, pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.1025, art.1322, art.1331, art.1425, art.1434, art.1446, art.1453 C.civ.,  se arată că între părţi au existat relaţii contractuale din anul 2000 când reclamanta a închiriat pârâtei o staţie de distribuţie a combustibililor lichizi formată din construcţie şi patru pompe, amplasată pe terenul în suprafaţă de 654 m.p. din Bucureşti, Şos. F. nr.137, sector 2.

În contractul de închiriere s-a stipulat posibilitatea unei vânzări viitoare a benzinăriei iar la data de 05.12.2002 s-a încheiat o primă convenţie în acest sens, stabilindu-se ca preţ al vânzării suma de 70.000 USD din care a fost achitată suma de 40.000 USD, diferenţa de 30.000 USD urmând a fi achitată eşalonat, conform graficului stipulat în cadrul convenţiei.

La data de 16.12.2002 s-a încheiat contractul de vânzare nr.161, atestat de avocat V.C., în contract fiind stipulat un nou grafic pentru plata diferenţei de preţ iar la data de 14.03.2003 a fost încheiată  Convenţia nr.26, care face parte integrantă din contract, privind modul de administrare şi exercitarea dreptului de folosinţă asupra bunului.

Susţine reclamanta că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin convenţiile menţionate şi nu a răspuns nici la somaţia pe care i-a adresat-o, fiind nevoită să o acţioneze în judecată.

Alăturat cererii de chemare în judecată s-au depus la dosar, în copie certificată conform dispoziţiilor art.112 alin.2 C.proc.civ., înscrisurile sub semnătură privată  datate  12.09.2000, 05.12.2002, 16.12.2002 şi 14.03.2003, un înscris datat 05.04.2004,  nesemnat şi intitulat „Somaţie”,  confirmare de primire din data de 20.04.2004.

Pârâta, prin întâmpinare depusă în termen legal, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată. Totodată, a invocat excepţiile prematurităţii acţiunii în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 161 din data de 16.12.2002 şi lipsei de interes în rezilierea  înscrisului sub semnătură privată din data de 05.12.2002.

Susţine pârâta că prin art.6 din contractul încheiat la data de 16.12.2002, părţile au convenit să suspende aplicarea prevederilor contractuale, stabilind că actul va intra în vigoare numai la data la care se va ridica sechestrul asigurator instituit asupra bunului ce face obiectul vânzării, condiţia suspensivă fiind încă în vigoare, astfel că nu se poate cere rezoluţiunea unui contract care nu a intrat încă în vigoare.

Referitor la înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 05.12.2002, arată că a devenit caduc prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 16.12.2002,  fiind lipsită de interes cererea de reziliere a unui act care nu îşi mai poate produce efectele.

În ceea ce priveşte convenţia încheiată în luna martie 2003, susţine că reprezintă un contract de închiriere pe termen nedeterminat dar determinabil de o condiţie rezolutorie.

Arată pârâta că asupra construcţiei ce face obiectul convenţiilor succesive intervenite între părţi este instituit un sechestru asigurător dispus într-o cauză penală, motiv pentru care s-a stabilit că înţelegerea  va intra în vigoare după ridicarea sechestrului.

Pentru a dovedi buna sa credinţă, pârâta a plătit suma de 41.000 USD din preţul  de 70.000 USD, la stabilirea datelor menţionate în contract pentru plata diferenţei de preţ fiind avut în vedere angajamentul pe care reclamanta – vânzătoare şi l-a luat, în sensul că va depune toate diligenţele necesare ridicării sechestrului asigurător în cel mai scurt timp, însă sechestrul nu a fost ridicat nici până în prezent.

În dovedirea acţiunii, în conformitate cu dispoziţiile art.112 alin.(5) C.proc.civ., reclamanta a solicitat, generic, administrarea probelor cu „înscrisuri, interogatoriu, martori şi expertiză în măsura care se impune”  fără a respecta dispoziţiile alin. 5 şi 6 ale aceluiaşi text de lege şi fără a indica faptele ce urmează a fi dovedite prin probele solicitate, iar în şedinţa publică de astăzi nu s-a prezentat în instanţă.

Pârâta a solicitat în apărare numai administrarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosar de reclamantă.

Din verificarea  înscrisurilor depuse la dosar, instanţa reţine că la data de 12.09.2000 între reclamanta B.C.  şi S.C. „E”. CO. EXIM S.R.L., reprezentată de pârâta C.V., s-a încheiat un contract de închiriere pentru o staţie de distribuţie a combustibililor lichizi, din Bucureşti, Şos.F. nr.137, sector 2.

În data de 5.12.2002, într-un înscris sub semnătură privată  intitulat Convenţie  s-a consemnat acordul părţilor la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare  cu privire la staţia de benzină din Şoseaua F. nr.137, pentru preţul de 70.000 USD,  însă respectivul înscris este semnat numai de promitentul cumpărător, pârâta C.V., care şi-a asumat obligaţia de plată a sumei de 30.000 USD reprezentând diferenţă de preţ.

Între B.C. şi C.V. se încheie contractul de vînzare - cumpărare în data de 16.12.2002, obligaţiile asumate de cumpărătoare  prin convenţia din data de 05.12.2002 fiind preluate în cuprinsul acestuia, contractul fiind semnat de ambele părţi, identitatea acestora şi conţinutul actului fiind atestat de avocatul  care l-a redactat, V. C..

La art.6 din contract se menţionează că  „părţile sunt informate asupra faptului că asupra imobilului ce face obiectul prezentului contract este instituit sechestru judiciar într-o cauză penală ce priveşte o altă persoană decât proprietarul şi că înţeleg ca prezentul act să intre în vigoare numai de la data la care se va ridica sechestrul menţionat mai sus. Toate drepturile şi obligaţiile stipulate în cuprinsul prezentului act sunt valabile sub această condiţie mixtă”.

 Prin această clauză, obligaţia pârâtei  privind plata diferenţei de preţ la termenele  şi în cuantumul stabilite în graficul de la art.2 din contract a fost afectată de o condiţie suspensivă,  a cărei îndeplinire nu a fost dovedită de reclamantă, astfel că excepţia prematurităţii cererii de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare pentru neexecutarea de către pârâtă a obligaţiilor asumate este întemeiată şi urmează a fi admisă.

Întemeiată este şi excepţia lipsei interesului cererii de reziliere a înscrisului sub semnătură privată din data de 05.12.2002 atât pentru că  a devenit caduc prin preluarea în contractului de vânzare cumpărare a obligaţiilor stabilite în sarcina părţilor prin cuprinsul său dar şi pentru că, nefiind semnat de reclamantă, acesta nu are decât valoarea unui act juridic unilateral prin care pârâta s-a obligat să achite suma de 30.000 USD, reprezentând diferenţa de preţ, în condiţiile menţionate.

Referitor la convenţia încheiată la data de 14.03.2003, prin care părţile au stabilit ca până la ridicarea sechestrului asigurător pârâta să folosească bunul pentru o sumă de 600 USD lunar, obligaţie asumată independent de aceea privind plata preţului stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare,  pe care această convenţie îl completează, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiilor contractuale, înscrisul – nesemnat - intitulat „somaţie” fiind lipsit de orice valoare probatorie. 

Cum potrivit art.1169 C.civ., sarcina probei incumbă reclamantului, instanţa va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.