Contestaţie la executare - suspendare executare

Sentinţă civilă 583 din 29.01.2004


Potrivit art.403 alin.(1)C.proc.civ., „până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel”.

Judecătoria este instanţa de executare şi deci instanţă competentă în sensul art.403 alin.1 C.proc.civ. numai pentru soluţionarea în fond a contestaţiei la executare neputând dispune pentru perioada în care pricina se află în calea de atac când competentă să dispună suspendarea executării devine instanţa de recurs sau eventual, în cazurile prevăzute de art.402 alin.(2) C.proc.civ.,  şi instanţa de apel, care vor aprecia asupra utilităţii menţinerii măsurii suspendării dispusă de prima instanţă ori asupra necesităţii luării unei asemenea măsuri cu caracter excepţional  în cazul în care nu a fost încuviinţată de prima instanţă. (sentinţa civilă nr.583/29.01.2004)

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 04.12.2003 contestatoarea Ş.C. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu intimata creditoare BANCA TRANSILVANIA S.A.- SUCURSALA BUCUREŞTI, să dispună anularea actelor de executare constând în Publicaţia de vânzare nr.3 din 13 noiembrie 2003 întrucât vizează o creanţă mai mare decât cea garantată, respectiv 15.750 USD în loc de 160 milioane lei, anularea actelor de executare începute întrucât obligaţia garantată prin contractul de ipotecă a fost stinsă prin plată şi să constate nulitatea actelor de executare întrucât nu se execută contractul de ipotecă nr.10725/1995 ci sentinţa civilă nr.4040/1996 care nu-i este opozabilă.

În temeiul art.403 alin.(1) C.proc.civ. s-a solicitat suspendarea executării silite până  la soluţionarea contestaţiei.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.399 din Codul de procedură civilă, contestatoarea arată că prin contractul de ipotecă nr.10725/1995 s-a obligat să garanteze împrumutul de 160.000.000 lei acordat de intimată debitorului S.C. M. S.A., conform contractului de credit nr.12/02.05.1995, acelaşi credit fiind  garantat şi de cofidejusorii ipotecari Z.M. şi Z.V., întreaga obligaţie fiind stinsă prin plata efectuată atât de debitoare – în anul 1996 -  cât şi de garanţii Z., în anul 2002.

Arată contestatoarea că despre efectuarea acestei plăţi, care stinge şi obligaţia sa, a luat cunoştinţă pe parcursul judecării unei alte contestaţii la executare prin care, potrivit propriilor susţineri, a invocat stingerea obligaţiei prin plata efectuată de debitoare şi perimarea executării.

Susţine că, întrucât instanţa a dispus suspendarea executării până la soluţionarea precedentei contestaţii, aflată în prezent în recurs, prin emiterea unei noi publicaţii de vânzare au fost încălcate dispoziţiile legale, impunându-se anularea acesteia şi suspendarea executării silite ori constatarea că operează încă suspendarea dispusă anterior.

Invocă drept motiv de nulitate a publicaţiei de vânzare şi faptul că executarea s-a pornit pentru o sumă mult mai mare decât cea garantată – 15.750 USD în loc de 160.000.000 lei şi drept cauză de nulitate a întregii executări inopozabilitatea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.4040/20.10.1996 a tribunalului Bucureşti – Secţia Comercială.

S-au depus la dosar, în copie: publicaţia de vânzare nr.3/13.11.2003, încheierea prin care în data de 06.02.2003 s-a  dispus suspendarea executării silite, certificat de grefă din care rezultă că s-a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.5240/11.09.2003 prin care s-a respins contestaţia la executare ce a făcut obiectul dosarului nr.13.433/2002 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, contract de credit nr.12/02.05.1995 intervenit între Banca TRANSILVANIA S.A. şi S.C. M. S.R.L., contract de ipotecă autentificat sub nr.10.852/1995 la Notariatul de stat local sector6 Bucureşti, contract de ipotecă autentificat sub nr.10725/05.05.1995 la Notariatul de stat local sector 2 Bucureşti, fişă de cont, extras de cont curent, sentinţa civilă nr.4040/28.10.1996 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială în dosarul nr.3752/1996 reprezentând titlul executoriu, cerere de sistare a executării  silite adresată executorilor bancari, în data de 11.11.2003, sentinţa civilă nr.5240/1.09.2003 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.13.433/2002

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 8 ianuarie 2004,  intimata-creditoare a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată întrucât, nu se menţionează nici o dispoziţie legală care să fi fost încălcată pentru a se justifica anularea publicaţiei de vânzare.

Se arată că interpretarea pe care contestatoarea o dă efectelor suspendării executării dispuse de instanţa prin Încheierea din data de 06.02.2003, în sensul că aceasta ar dăinui până când se epuizează toate căile de atac,  este eronată, instanţa de fond neputând dispune decât cu privire la cererea cu care a fost sesizată  şi nu faţă de alte eventuale cereri.

Susţine intimata că măsura suspendării executării a fost dispusă numai pentru că a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate,  ce a fost respinsă prin Decizia nr.264/24.06.2003 a Curţii Constituţionale, iar contestaţia la executare a fost respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la stingerea obligaţiei prin plată, intimata arată ă s-a făcut o plată parţială care a acoperit doar dobânzile prevăzute în titlul executoriu, somaţia de plată din data de 02.10.2002 fiind emisă pentru suma de 381.934.669 lei, reprezentând diferenţa dintre debitul de 541.934.669 lei prevăzută în titlu şi suma de 160.000.000 lei.  În ceea ce priveşte titlul executoriu în baza căruia s-a pornit urmărirea, se arată că cererea de executare silită a fost formulată în baza sentinţei civile nr.4040/1996 care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă cât şi în baza contractului de ipotecă autentificat sub nr.10.275/10.05.1995 şi că orice motiv de contestaţie privitor la titlul executoriu este tardiv formulat în condiţiile în care a luat cunoştinţă de acesta odată cu primirea somaţiei de executare din 02.10.2003, la care a fost anexat.

Arată că somaţia publicaţia de vânzare a fost corect întocmită, suma de 15.750 USD reprezentând preţul de pornire al licitaţiei şi nu cuantumul creanţei datorate, aşa cum în mod eronat susţine contestatoarea.

Verificând actele şi lucrările dosarului de executare faţă de motivele invocate de contestatoare şi având în vedere dispoziţiile art.401 C.proc.civ. instanţa constată că prezenta contestaţie este formulată în termenul legal, de 15 zile, numai în raport de publicaţia de vânzare nr.3/13.11.2003, comunicată contestatoarei în data de 20.11.2003.

 Din cele două motive de nulitate invocate iniţial – respectiv menţionarea unui debit mai mare decât cel real şi emiterea publicaţiei de vânzare în condiţiile în care executarea fusese suspendată – contestatoarea a înţeles să-l susţină numai pe cel de-al doilea, apărătorul său declarând că a fost în eroare cu privire la semnificaţia sumei de 15.750 USD ce reprezintă preţul de pornire al licitaţiei.

Potrivit art.403 alin.(1)C.proc.civ., „până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel”.

Judecătoria este instanţa de executare şi deci instanţă competentă în sensul art.403 alin.1 C.proc.civ. numai pentru soluţionarea în fond a contestaţiei la executare neputând dispune pentru perioada în care pricina se află în calea de atac când competentă să dispună suspendarea executării devine instanţa de recurs sau eventual, în cazurile prevăzute de art.402 alin.(2) C.proc.civ.,  şi instanţa de apel, care vor aprecia asupra utilităţii menţinerii măsurii suspendării dispusă de prima instanţă ori asupra necesităţii luării unei asemenea măsuri cu caracter excepţional  în cazul în care nu a fost încuviinţată de prima instanţă.

În consecinţă, acest motiv de contestaţie este neîntemeiat, reluarea executării după respingerea contestaţiei, prin emiterea unei noi publicaţii de vânzare,  fiind legală.

Susţinerile contestatoarei privind inopozabilitatea titlului executoriu în baza căruia s-a pornit executare silită, invocată drept cauză de nulitate a executării la mai mult de 1 an de zile după încuviinţarea executării şi în condiţiile în care s-a mai formulat o contestaţie la executare,  sunt neîntemeiate. Astfel, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr.10.725/05.05.1995, contestatoarea s-a obligat să garanteze creditul acordat debitoarei S.C. M. S.A. în baza contractului de credit nr.12/02.05.1995, declarând că este de acord ca „bunul imobiliar să fie vândut prin executorii proprii sau prin  executorii judecătoreşti” „în cazul nerambursării la scadenţă a împrumutului şi dobânzilor aferente”,  renunţând la beneficiul de discuţiune şi de diviziune.

Cuantumul debitului S.C. M. S.A.,  reprezentând credit nerambursat şi dobânda aferentă, a fost stabilit prin sentinţa civilă nr.4040/28.10.1996 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială, definitivă şi irevocabilă, aceasta reprezentând titlul executoriu în baza căruia creditoarea intimata a pornit la executarea garanţiei reale constituite de contestatoarea Ş.C. prin contractul de ipotecă autentificat sub nr.10725/5 mai 1995, contract ce-i conferă, pentru considerentele arătate, drept de urmărire pentru realizarea integrală a creanţei – capital + dobândă.

Susţinerile contestatoarei privind stingerea debitului prin plată au fost respinse ca neîntemeiate prin sentinţa civilă nr.5240/11.09.2003, la pronunţarea hotărârii instanţa având în vedere inclusiv plata efectuată de ceilalţi garanţi ipotecari, Z.M. şi Z.V. în data de 09.08.2002. Cum  nu s-a făcut dovada plăţii unor alte sume de bani ulterior pronunţării hotărârii prin care s-a soluţionat contestaţia la executare ce a făcut obiectul dosarului nr.13.433/2002, şi acest motiv de contestaţie este neîntemeiat.