Contestaţie la executare.În conformitate cu dispoziţiile art.112 alin.1(pct.3) Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă „obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu p...

Sentinţă civilă 7090 din 10.08.2006


„Motivul de nelegalitate invocat de contestatori vizează nerespectarea dispoziţiilor legale privind investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti prin care a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de intimaţii din prezenta cauză, susţinându-se că o astfel de pricină nu poate fi supusă controlului judiciar numai în  calea de atac a recursului, indicarea acestei căi de atac fiind o eroare materială.(…)

În cuvântul pe fond, ca şi în notele de concluzii, apărătorul contestatorilor şi-a nuanţat susţinerile privind nelegalitatea investirii cu formulă executorie a sentinţei civile nr.2990/06.04.2006, arătând că în lipsa unei expertize tehnice nu se poate aprecia că valoarea imobilului, situat în centrul capitalei, este sub un miliard de lei.

În conformitate cu dispoziţiile art.112 alin.1(pct.3) Cod procedură civilă,  cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă „obiectul cererii şi valoarea lui,  după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă”.

Neîndeplinirea acestei obligaţii ori, după caz, contestarea valorii indicate în cazul era inferioară valorii reale a imobilului, sunt motive ce puteau fi invocate de pârâţi la soluţionarea pe fond a pricinii (fiind, potrivit propriilor susţineri, invocate în calea de atac pe care au exercitat-o şi pe care au calificat-o apel),  şi nu pe calea contestaţie la executare.” (sentinţa civilă nr.7090/10.08.2006)

În data de 06.07.2006, contestatorii P.A. şi P.C. au formulat contestaţie împotriva executării pornită la solicitarea creditorilor P.M., C.E.M., I.D.I.,  solicitând anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr.2990/06.04.2006 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.1488/300/2006.

Totodată, au solicitat suspendarea executării atât în temeiul art.403 alin.1  cât şi în temeiul art.403 alin.4 Cod procedură civilă.

În motivarea cererii, se arată că, fiind pronunţată într-un litigiu având ca obiect revendicare imobiliară, sentinţa civilă nr.2990/06.04.2006 nu este supusă numai unei singure căi de atac, astfel că menţionarea căi de atac a recursului în dispozitivul acesteia reprezintă o eroare materială de care au profitat intimaţii care au obţinut investirea cu formulă executorie şi au pornit executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr.108/2006 al B.E.J. „F.Ghe.M.”.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.399 alin.2 Cod procedură civilă.

Cerere legal timbrată cu suma de 10 lei, conform chitanţei nr.2671122/04.07.2006 emisă de CEC - Ag. Victoria, timbru judiciar de 1,5 lei.

În conformitate cu dispoziţiile art.403 alin.4 Cod procedură civilă  s-a depus cauţiune de 500 lei, consemnată cu recipisa nr.1580248/1/06.07.2006 la CEC-Victoria. Cererea de suspendare provizorie a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din data de 06.07.2006.

S-au depus la dosar, în copie,  somaţia emisă în data de 29.06.2006 în dosarul nr.108 al B.E.J. F.Ghe.M. şi ultima filă a sentinţei civile nr.2990/2006, investită cu formulă executorie.

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei de interes în promovarea contestaţiei la executare, motivată prin aceea că imobilul se află într-o stare avansată de degradare, fiind practic o ruină, situaţie descrisă în procesul verbal  de punere în posesie încheiat de executorul judecătoresc.

În aceste condiţii, contestatorii nu pot susţine că au fost vătămaţi într-un drept sau interes legitim, condiţie impusă de art.399 Cod procedură civilă  pentru admisibilitatea contestaţiei la executare, întrucât legea nu ocroteşte distrugerea de bunuri; singurul interes al contestatorilor a fost acela de a împiedica proprietarii imobilului de a constata starea avansată de degradare a acestuia precum şi faptul că i-au schimbat destinaţia.

Pe fond, se arată că sunt eronate susţinerile contestatorilor privind greşita indicare a căii de atac împotriva sentinţei civile prin care au fost obligaţi să lase reclamanţilor din acel dosar în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul revendicat.

Aceasta întrucât, aşa cum s-a reţinut şi încheierea de şedinţă prin care a fost respinsă cererea de suspendare provizorie a executării,  calea de atac este dată de valoarea imobilului, aceasta fiind sub un miliard de lei.

Prin acest motiv de contestaţie se încearcă a se repune în discuţie legalitatea şi temeinicia titlului executoriu, ceea ce este inadmisibil întrucât titlul executoriu este o hotărâre judecătorească a cărei temeinicie şi legalitate se verifică în căile de atac.

Arată intimaţii şi că intimaţii au calitatea de inculpaţi într-un dosar de tulburare de posesie.

Alăturat întâmpinării s-au depus la dosar, în copie certificată: sentinţa civilă nr.2990/06.04.2006, investită cu formulă executorie, proces verbal de predare silită a imobilului încheiat de executorul judecătoresc la data de 07.07.2006 în dosarul nr.108/2006, practică judiciară.

Potrivit art.399 alin.(1) Cod procedură civilă, împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.2811  Cod procedură civilă, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Prin alin.(2) al aceluiaşi articol se dispune în sensul că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

Ca atare, contestaţia la executare este mijlocul procesual prin care părţile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condiţiilor şi formalităţilor stabilite de procedura execuţională, se pot plânge instanţei  competente în vederea desfiinţării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.

Fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, părţile care au figurat într-o hotărâre pusă în executare nu pot invoca decât vicii şi nelegalităţi ale actelor de executare, ulterioare hotărârii ce se execută iar nu şi  motive ce puteau fi ori au fost invocate la soluţionarea în fond a pricinii.

Verificând dosarul de executare instanţa constată că în data de 05.06.2006, la solicitarea creditorilor P.M., C.E.M., I.D.I. s-a încuviinţat executarea silită prin predare silită  a imobilului din Bucureşti, str. I. nr.4, corp. C, în compunerea menţionată în contractul de vânzare cumpărare nr.3101/22.04.1997, titlul executoriu fiind reprezentat de sentinţa civilă nr.2290/06.04.2006 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosar nr.1488/300/2006.

Motivul de nelegalitate invocat de contestatori vizează nerespectarea dispoziţiilor legale privind investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti prin care a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de intimaţii din prezenta cauză, susţinându-se că o astfel de pricină nu poate fi supusă controlului judiciar numai în  calea de atac a recursului, indicarea acestei căi de atac fiind o eroare materială.

În raport de dispoziţiile art.2812 Cod procedură civilă,  potrivit căruia „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială”,  susţinerile privind indicarea eronată a căi de atac a recursului într-o hotărâre judecătorească pronunţată într-un litigiu având ca obiect acţiune în revendicare, care ar fi supusă atât apelului cât şi recursului, sunt nefondate, calea de atac fiind  determinată, şi în cazul acestor cereri, de valoarea obiectului litigiului,  în speţă a imobilului revendicat.

În cuvântul pe fond, ca şi în notele de concluzii, apărătorul contestatorilor şi-a nuanţat susţinerile privind nelegalitatea investirii cu formulă executorie a sentinţei civile nr.2990/06.04.2006, arătând că în lipsa unei expertize tehnice nu se poate aprecia că valoarea imobilului, situat în centrul capitalei, este sub un miliard de lei.

În conformitate cu dispoziţiile art.112 alin.1(pct.3) Cod procedură civilă,  cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă „obiectul cererii şi valoarea lui,  după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă”.

Neîndeplinirea acestei obligaţii ori, după caz, contestarea valorii indicate în cazul era inferioară valorii reale a imobilului, sunt motive ce puteau fi invocate de pârâţi la soluţionarea pe fond a pricinii (fiind, potrivit propriilor susţineri, invocate în calea de atac pe care au exercitat-o şi pe care au calificat-o apel),  şi nu pe calea contestaţie la executare.

Pe cale de consecinţă, constatând că la investirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr.2990/06.04.2006 au fost respectate dispoziţiile art.374-377 Cod procedură civilă, nefiind invocate alte vicii şi nelegalităţi ale actelor de executare instanţa urmează să respingă contestaţia ca neîntemeiată.