Obligaţie de a face. interes.

„Întrucât interesul conferă calitatea de parte, acesta presupune existenţa unui folos practic imediat, ce trebuie să fie urmărit de către reclamant, pentru reţinerea acestei condiţii fiind necesar ca îndeplinirea cerinţelor de a fi  legitim, personal, născut şi actual, să persiste pe tot parcursul derulării procedurilor judiciare.

Scopul urmărit în cauza dedusă judecăţii,  aşa cum a fost declarat în şedinţa publică de astăzi,  este acela de a evita ca fiul reclamantului să fie obligat la plata costurilor ocazionate de spitalizarea tatălui său în Belgia pentru că, în ipoteza în care societatea de asigurare pârâtă nu ar plăti contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, unităţile  spitaliceşti s-ar îndrepta împotriva fiului său.

Situaţia astfel prezentată nu justifică introducerea acţiunii în justiţie  de către reclamantul P.C.I.T., fiind lipsită de orice utilitate, întrucât se afirmă numai un interes eventual şi care,  în modalitatea prezentată de reclamant, nu este nici personal.” (sentinţa civilă nr.8258/26.10.2005)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 13.06.2005,  reclamantul P. C. I. T.  a chemat în judecată pe pârâta ROUMANIE ASSURANCE INTERNATIONAL S.A.,  solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate  că sunt îndeplinite condiţiile din poliţa de asigurare seria Q nr.2440303/17.11.2004, în baza cărora societatea pârâtă este obligată să plătească costurile medicale ocazionate de internarea reclamantului în Belgia şi să oblige pârâta să plătească contravaloarea cheltuielilor medicale efectuate de către spitalele belgiene Sint Augustinuskliniek şi Sint Jan din Bruge ca urmare a producerii riscului asigurat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.969  şi 1073 din Codul civil, Legea nr.136/1995, poliţa de asigurare seria Q nr.2440303/17.11.2004,  se arată că la data de 03.01.2005, aflându-se în Belgia, reclamantul a fost internat  de urgenţă în spital cu sindrom coronarian, la internare prezentând poliţa de asigurare din România.

Susţine reclamantul că, deşi iniţial şi-a dat acordul la achitarea costurilor ocazionate de intervenţia medicală  pentru stabilizarea infecţiei coronariene, ulterior firma de asigurări a respins dosarul de daună nr.243/27.01.2005  motivat de faptul că  prezentarea la medic a survenit în urma „decompensării afecţiunilor cronice preexistente călătoriei” astfel că „urmare a acestor boli conice preexistente societatea  RAI refuză să acopere costurile medicale”, concluzie la care pârâta a ajuns fără a avea dovezi complete în acest sens astfel că nu sunt incidente dispoziţiile capitolului VIII litera c din poliţa de asigurare seria Q nr. nr.2440303/17.11.2004.

Alăturat cererii de chemare în judecată s-au depus la dosar, în copie certificată conform dispoziţiilor  art.112 alin.2  din Codul de procedură civilă: adresa nr.243/27.01.2005 prin care pârâta comunică reclamantului că, în urma analizei dosarului de daună medicală societatea RAI se consideră îndreptăţită să refuze acoperirea costurilor medicale; adresa nr.3/11.01.2005 a medicului de familie al reclamantului; înscrisuri ce emană de la cele două spitale din Belgia, fax din data de 05.01.2005 prin care pârâta solicită spitalului Sint Augustinuskliniek să comunice istoricul bolii şi tratamentul administrat, pentru a se putea lua o decizie în legătură cu solicitarea de daună.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 30.09.2005, pârâta a invocat excepţiile nulităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art.112 pct.6  coroborate cu cele ale art.133 alin.(1)  din Codul de procedură civilă şi art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 modif., şi inadmisibilităţii,  în raport de dispoziţiile art.7201  din Codul de procedură civilă,  pe fond solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

În susţinerea excepţiei nulităţii, pârâta arată că cererea nu este semnată de reclamant ci numai de avocat, fiind astfel informă şi nu este timbrată corespunzător, taxa judiciară de timbru pentru o acţiune evaluabilă în bani  stabilindu-se în conformitate cu dispoziţiile art.2 din Legea nr.146/1997.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii, întemeiată pe dispoziţiile art.109 alin.2  şi art.7201 din Codul de procedură civilă,  se arată că, litigiul izvorând dintr-un raport comercial, reclamantul are obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, obligaţie pe care nu a respectat-o.

Pe fondul cauzei, pârâta susţine că nu datorează plata cheltuielilor medicale efectuate ca urmare a spitalizării, în străinătate, a reclamantului întrucât riscul asigurat s-a produs pe fondul unor boli cronice preexistente momentului încheierii asigurării, situaţie în care devin incidente dispoziţiile cuprinse la Cap.VIII art.15 lit.c din condiţiile de asigurare.

Aşa cum rezultă din documentele medicale depuse la dosarul de daună, reclamantul a fost internat cu diagnosticul de sindrom coronarian acut (infarct miocardic acut) --  decompensare gravă a bolilor cronice pentru care urma tratament specific, caz de excludere prevăzut în mod convenţional de părţi.

În drept  au fost invocate dispoziţiile art.112 pct.6, art.133 alin.(1), art.105 alin.(2) teza a II-a, art.109 alin.2 şi art.7201  din Codul de procedură civilă, art.20 alin.3  din  Legea nr.146/1997, art.3 pct.17 şi art.56 din Codul comercial, art.969 – art.970 din Codul civil.

În dovedirea susţinerilor sale, pârâta a depus la dosar, în copie certificată conform dispoziţiile art.112 alin.(2)  din Codul de procedură civilă: fişa medicală a reclamantului comunicată de secţia cardiologie a spitalului Sint Jan din Bruge şi adresa medicului de familie, dr.L.V., care comunică istoricul afecţiunilor de care suferă reclamantul.

În şedinţa publică de astăzi, urmare a susţinerilor apărătorului reclamantului privind natura obligaţiei pe care a înţeles să o deducă judecăţii, respectiv aceea de obligaţie de „ a face”  prin care nu tinde să obţină obligarea pârâtei la plata către sine a sumelor reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, sumă pe care, de altfel, nici nu a precizat-o, ci obligarea acesteia la plata costurilor de spitalizare către cele două spitale, pârâta nu a mai susţinut excepţiile nulităţii –-  invocată în raport de dispoziţiile art.20  din Legea nr.146/1997 -  şi inadmisibilităţii - invocată în raport de dispoziţiile art.109 alin.2  şi art.7201  din Codul de procedură civilă -, lipsa semnăturii reclamantului pe cererea de chemare în judecată fiind acoperită prin semnarea acesteia în faţa instanţei.

Apărările pe care reclamantul a înţeles să le facă în combaterea excepţiilor netimbrării şi neîndeplinirii procedurii prealabile impuse de dispoziţiile art.7201 din Codul de procedură civilă au determinat invocarea, din oficiu, a excepţiei lipsei interesului, excepţie ce urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Întrucât interesul conferă calitatea de parte, acesta presupune existenţa unui folos practic imediat, ce trebuie să fie urmărit de către reclamant, pentru reţinerea acestei condiţii fiind necesar ca îndeplinirea cerinţelor de a fi  legitim, personal, născut şi actual, să persiste pe tot parcursul derulării procedurilor judiciare.

Scopul urmărit în cauza dedusă judecăţii,  aşa cum a fost declarat în şedinţa publică de astăzi,  este acela de a evita ca fiul reclamantului să fie obligat la plata costurilor ocazionate de spitalizarea tatălui său în Belgia pentru că, în ipoteza în care societatea de asigurare pârâtă nu ar plăti contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, unităţile  spitaliceşti s-ar îndrepta împotriva fiului său.

Situaţia astfel prezentată nu justifică introducerea acţiunii în justiţie  de către reclamantul P.C.I.T., fiind lipsită de orice utilitate, întrucât se afirmă numai un interes eventual şi care,  în modalitatea prezentată de reclamant, nu este nici personal.

Domenii speta

Spete similare