Plângere contravenţională. individualizare sancţiune contravenţională

Potrivit dispoziţiilor art.5 pct.5 şi art.21 pct.3  din O.G.2/2001, modificată  şi aprobată prin Legea nr.180/11.04.2002,  sancţiunea contravenţională trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi  mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Având în vedere că din probele administrate în cauză, rezultă că petenta a intenţionat să respecte întru totul obligaţia ce-i revenea în raport de dispoziţiile art.16 din lege, folosind însă documente care nu îndeplineau condiţia de a fi emise sau certificate de autoritatea competentă, prin aceasta înţelegându-se autoritatea cu atribuţii de supraveghere şi control al importului de produse şi tehnologii cu dublă destinaţie, nefiind suficient ca importul să fie confirmat de autorităţile vamale, instanţa apreciază că poate fi aplicată contravenientei sancţiunea „avertisment”,  împrejurare faţă de care, în temeiul art.34 alin.1 din O.G.2/2001 modificată  şi aprobată prin Legea nr.180/11.04.2002,  urmează să admită în parte contestaţia, înlocuind sancţiunea amenzii contravenţionale aplicată de agentul constatator cu avertisment. (sentinţa civilă nr.6169/26.07.2005)

În data de 12.04.2005 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti plângerea contravenţională formulată de contestatoarea S.C. UTI SYSTEMS S.A.  în contradictoriu cu intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CONTROL A EXPORTURILOR (ANCEX) , solicitându-se instanţei anularea procesului-verbal nr.A11/1182 încheiat la data de 09.02.2005, prin care s-a dispus sancţionarea sa cu amendă contravenţională în cuantum de 100.000.000 lei, reţinându-se faptul că „nu a prezentat, în original, în termen de 4 luni de la data efectuării exportului, certificatul de control al livrării sau un document echivalent eliberat sau certificat de autoritatea competentă din Marea Britanie (HM CUSTOMS & EXCISE) pentru exportul de software şi criptare efectuat în data de 12.05.2005”,  încălcând prin aceasta prevederile art.16 alin.(2) şi (3)  din Legea nr.387/2003.

În motivarea plângerii, contestatoarea arată că a îndeplinit toate obligaţiile impuse de lege în legătură cu acest export.

Astfel,  pe baza certificatului internaţional de import eliberat de Camera de Comerţ şi Industrie Birmingham, a solicitat şi obţinut licenţa individuală de export pentru produse şi tehnologii cu dublă utilizare, în vedere exportării unor software-ri de criptare pentru importatorul PANTHER NOIR INTERNATIONAL LIMITED  din Marea Britanie; a efectuat exportul, conform formularului de export eliberat de Biroul Vamal nr.103 – Vama Bucureşti Otopeni Călători S.Mf., exportul fiind înregistrat, electronic, la data de 24.05.2004 de Vama din Marea Britanie; livrarea către importator a fost confirmată de S.C.TNT ROMANIA S.R.L. cu documentul de transport şi dovada de primire a pachetului de către destinatar.

La data de 09.09.2004 a înregistrat la ANCEX adresa prin care S.C. UTI a pus la dispoziţia instituţiei documentele ce atestă efectuarea exportului şi a importului, inclusiv confirmarea importatorului  privind primirea mărfii, în considerarea faptului că respectiva confirmare reprezintă un document echivalent  certificatului de control al livrării,  dovedindu-şi astfel buna credinţă.

În aceste condiţii şi având în vedere relaţiile comunicate de Ministerul Comerţului şi Industriei din Marea Britanie ca urmare a insistenţelor partenerului străin de eliberare a unui certificat de control al exportului, efectuate după încheierea procesului verbal, sancţiunea aplicată de ANCEX  apare ca nejustificată.

În drept au fost invocate prevederile penultimului alineat al procesului verbal de constatare şi sancţionare nr.A11/1182 din 09.02.2005, art.31 alin.(1) şi art.32 din O.G. nr.2/2001, modif.

S-au depus la dosar, în copie: procesul verbal contestat, cu obiecţiunile formulate de contestatoare; înştiinţare de plată, adresa din data de 16.02.2005 a Ministrului Comerţului şi Industriei din Marea Britanie şi scrisoarea din 16.02.2005 a societăţii PANTHER NOIR INTERNATIONAL LIMITED - ambele în traducere legalizată; duplicat certificat internaţional de import eliberat de Marea Britanie, licenţă individuală de export pentru produse şi tehnologii cu dublă utilizare; documentaţia de export; adresa din data de 09.09.2004, de înaintare către ANCEX  a documentelor primite de S.C.UTI de la partenerul străin; declaraţia pe proprie răspundere a partenerului străin privind  recepţionarea produselor exportate, certificat de control al livrării semnat şi purtând ştampila Camerei de Comerţ şi Industrie din Birmingham, depus la ANCEX în data de 30.12.2004.

Prin întâmpinarea depusă la dosar o dată cu înaintarea plângerii la instanţa de judecată,  intimata a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului verbal, susţinând că motivele invocate de contestatoare nu sunt exoneratoare de răspundere; aceasta avea obligaţia să prezinte fie certificatul de control al livrării fie un document cu valoare echivalentă, care să confirme faptul că marfa a ajuns la destinaţie.

Susţine intimata că certificatul internaţional de import sau documentul echivalent, eliberat sau certificat de autoritatea competentă din ţara de destinaţie, este necesar pentru obţinerea licenţei individuale de export, având valoarea unui angajament al autorităţilor străine privind destinaţia şi utilizarea finală a produselor la care se referă. Respectivul certificat nu poate confirma că marfa a ajuns la destinaţie pentru simplul motiv că la momentul eliberării sale marfa nu este exportată.

Certificatul de control al livrării sau un alt document echivalent, eliberat sau certificat de autorităţile competente din ţara de destinaţie, este menit să garanteze că produsul cu dublă utilizare a intrat pe teritoriul vamal al Marii Britanii iar declaraţia pe proprie răspundere a reprezentantului partenerului străin nu are o asemenea valoare.

Arată intimata că declaraţia vamală de import prezentată de petentă în termenul de 4 luni prevăzut de art.16 din Legea nr.387/2003 evidenţiază faptul că avea cunoştinţă despre necesitatea depunerii unui alt document decât certificatul internaţional de import care să ateste recepţia mărfii de către destinatar, însă respectivul înscris nu putea fi luat în considerare câtă vreme nu a fost certificat de autorităţile vamale prin ştampilă şi semnătură, putând fi simulat cu uşurinţă prin mijloace electronice.

Urmare a discuţiilor purtate cu reprezentantul contestatoarei, ANCEX  a arătat clar care este echivalentul certificatului de control al livrării emis de Marea Britanie, documentul, obţinut de un alt exportator român, fiind prezentat contestatoarei, astfel că  la data de 30.12.2004, S.C.UTI SYSTEM S.A. a prezent ANCEX declaraţia vamală de import a partenerului din Marea Britanie,  procesată de autorităţile vamale, document acceptat ca fiind echivalentul certificatului de control al livrării.

Verificând procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei încheiat de intimată în raport de condiţiile impuse pentru încheierea sa valabilă de art.16 din O.G. nr.2/2001 aprobată prin Legea nr.180/11.04.2002, aşa cum a fost succesiv modificată, precum şi în raport de dispoziţiile art.16 din Legea nr.387/2003, instanţa constată că procesul-verbal este legal şi temeinic, agentul constatator reţinând corect situaţia de fapt.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.16  alin.(1) din Legea nr.387/2003, în cazul exporturilor de produse şi tehnologii cu dublă utilizare, exportatorul este obligat să solicite partenerului extern certificatul internaţional de import sau un document echivalent, eliberat ori certificat de autoritatea competentă din ţara de destinaţie, prin care acesta se angajează să respecte destinaţia şi utilizarea finală declarate şi să nu reexporte produsele importate decât cu aprobarea prealabilă, în scris, a autorităţilor române abilitate potrivit legii sau a autorităţii competente din ţara de destinaţie finală. Certificatul internaţional de import sau documentul echivalent, în original, se anexează în mod obligatoriu la cererea de licenţă de export.”

După analizarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute în Legea nr.387/2003 şi în Ordinul ANCEX nr.631/03.11.2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.387/2003, licenţa de export poate fi eliberată sau nu de ANCEX, astfel că nu poate fi reţinută teza ce se încearcă a fi acreditată de petentă, în sensul că certificatul internaţional de import  emis de Camera de Comerţ şi Industrie din Birmingham la data de 25 februarie 2004 ar reprezenta echivalentul documentului ce atestă livrarea către partenerul străin a produselor exportate în data de 12.05.2004.

Certificatul internaţional de import şi certificatul  de control al livrării sunt două documente diferite, cu menire diferită; cel de al doilea, eliberat ori certificat de autoritatea competentă din ţara de destinaţie, atestă că marfa a ajuns la destinaţie, după ce a avut loc livrarea produselor şi tehnologiilor cu dublă utilizare, şi se depune, în original, în cel mult 4 luni de la acest moment. Eliberarea certificatului de control al livrării atestă că importul a fost efectuat în perioada de valabilitate a certificatului de înregistrare şi licenţei, în condiţiile în care acestea au fost emise, corectitudinea datelor din documentele prezentate, precum şi, după caz, existenţa produselor importate şi destinaţia acestora, atât la importator, cât şi la destinatarii finali, în situaţia în care produsele au fost vândute de importator.

În conformitate cu dispoziţiile art.16 alin.(2)  din Legea nr.387/2003, exportatorul este obligat să obţină de la partenerul extern certificatul de control al livrării sau un alt document echivalent, eliberat ori certificat de autoritatea competentă din ţara de destinaţie, atestând că marfa a ajuns la destinaţie, după ce a avut loc livrarea produselor şi tehnologiilor cu dublă utilizare(…)”.

Or’ nu se poate susţine că certificatul internaţional de import eliberat în luna februarie 2004 şi depus de petentă la ANCEX pentru obţinerea licenţei de export,  atestă  respectarea tuturor acestor condiţii trei luni mai târziu.

Este real că în scrisoarea din data de 10 februarie 2005,  Camera de Comerţ din Birmingham arată că nu eliberează certificate de control al livrării, aspect recunoscut şi de intimată, însă în ipoteza în care singurele documente oficiale pe care autorităţile britanice le eliberează în cazul importului de produse şi tehnologii cu dublă destinaţie sunt certificatele internaţionale de import, S.C.UTI  trebuia să solicite partenerului străin ca, pe un astfel de formular, altul ori un duplicat al celui emis iniţial societăţii PANTHER NOIR INTERNATIONAL LIMITED, autoritatea străină competentă să certifice faptul că marfa a ajuns la destinaţie, din acest moment preluând toate obligaţiile privind controlul operaţiunilor efectuate cu respectivele produse.

Sau, în condiţiile în care legea română permite ca dovada să fie făcută şi prin documente echivalente, certificate de autoritatea competentă, era suficient ca partenerul străin să prezinte orice alt înscris certificat de Camera de Comerţ din Birmingham care să ateste faptul că marfa a ajuns la destinaţie, fapt realizat ulterior încheierii procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, conform înscrisurilor depuse la dosar de contestatoare în data de 05.07.2005 şi redepuse de intimată în şedinţa publică de astăzi.

Este vorba despre o simplă adresă ce poartă antetul importatorului PANTHER NOIR INTERNATIONAL LIMITED, fiind deci redactată de acesta, în care se arată că au fost recepţionate produsele software ce au făcut obiectul certificatului internaţional de import din data de 25.02.2004, situaţie confirmată prin aplicarea ştampilei Camerei de Comerţ şi Industrie şi semnarea de o persoană autorizată în acest sens.

Aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 25 din dosar, invocat de petentă în dovedirea bunei sale credinţe, în data de 09.09.2004 S.C.UTI SYSTEMS S.A. a depus la ANCEX documentele care atestau exportul echipamentelor din România precum şi documentele care, în opinia sa, atestau primirea lor de către beneficiarul final, respectiv:

„- Declaraţia Vamală de Import în Marea Britanie;

- Borderoul de Predare către transportator care atestă primirea coletului de către beneficiarul final al echipamentelor;

- Declaraţia pe proprie răspundere a Beneficiarului Final care atestă recepţionarea în bune condiţii a echipamentelor exportate (…)”

Copiile acestor înscrisuri se află la filele 20 – 25 din dosar şi se constată că nici unul dintre ele nu poartă o menţiune de certificare din partea autorităţii competente – respectiv Camera de Comerţ şi Industrie din Birmingham, astfel că depunerea lor nu putea fi  apreciată de intimată drept îndeplinire a obligaţiei prevăzute la art.16 alin.(2) teza finală din  Legea nr.387/2003.  În consecinţă, măsura sancţionării contestatoarei a fost legală.

Potrivit dispoziţiilor art.5 pct.5 şi art.21 pct.3  din O.G.2/2001, modificată  şi aprobată prin Legea nr.180/11.04.2002,  sancţiunea contravenţională trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi  mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Având în vedere că din probele administrate în cauză, rezultă că petenta a intenţionat să respecte întru totul obligaţia ce-i revenea în raport de dispoziţiile art.16 din lege, folosind însă documente care nu îndeplineau condiţia de a fi emise sau certificate de autoritatea competentă, prin aceasta înţelegându-se autoritatea cu atribuţii de supraveghere şi control al importului de produse şi tehnologii cu dublă destinaţie, nefiind suficient ca importul să fie confirmat de autorităţile vamale, instanţa apreciază că poate fi aplicată contravenientei sancţiunea „avertisment”,  împrejurare faţă de care, în temeiul art.34 alin.1 din O.G.2/2001 modificată  şi aprobată prin Legea nr.180/11.04.2002,  urmează să admită în parte contestaţia, înlocuind sancţiunea amenzii contravenţionale aplicată de agentul constatator cu avertisment.

Atrage contestatoarei atenţia asupra pericolului social al faptei sale şi îi recomandă să respecte dispoziţiile legale.

Urmează a fi respinsă cererea de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât intimata nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte existenţa şi cuantumul acestora.

Domenii speta

Spete similare