Partaj solicitat de creditor conform art.493 Cod procedură civilă. criterii de atribuire

Sentinţă civilă 2920 din 07.04.2005


Calitatea de debitor a pârâtei  nu este unul dintre criteriile de atribuire prevăzute de art.6739 C.proc.civ.  iar atribuirea bunului pentru respectarea dreptului creditorului în pofida drepturilor proprietarului  codevălmaş nu are nici o justificare, cu atât mai mult cu cât acesta nu a cunoscut existenţa contractului de împrumut.

Printr-o astfel de soluţie s-ar ajunge la transformarea dreptului de proprietate al pârâtului într-un drept de creanţă, reprezentând sulta, ce ar urma să fie valorificat alături de dreptul de creanţă al reclamantului, în contra aceluiaşi debitor, iar din bunul urmărit cei doi creditori s-ar îndestula proporţional cu creanţele, aşa încât, în mod evident, cel de-al doilea creditor – S.Ghe. – nu şi-ar putea îndestula întreaga sa creanţă reprezentând sulta, deşi este normal să obţină în urma partajului contravaloarea integrală a cotei sale de contribuţie, majoră,  la dobândirea apartamentului.( sentinţa civilă nr.2920/07.04.2005)

În data de 08.02.1004 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti cererea de împărţire a imobilului – apartament nr.19 din Bucureşti, Şos.I. nr.57, formulată de reclamantul V.T. în contradictoriu cu pârâţii S.D.G. şi S.Ghe..

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.493 C.proc.civ., reclamantul arată că este creditorul pârâtei, căreia i-a împrumutat suma de 52.500 USD, echivalent a 1.600.000.000 lei, conform contractului de împrumut autentificat sub nr.1878/29.05.2003 la B.N.P. Ş.C.A.

 Arată reclamantul că debitoarea nu a respectat scadenţa stabilită, data de 01.09.2003, şi că imobilul urmărit este bun comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei cu pârâtul S. Ghe., astfel că nu poate fi urmărit de creditorul  personal al debitoarei.

Ca modalitate concretă de ieşire din indiviziune solicită  atribuirea imobilului către debitoare, executarea începută în dosarul nr.1237 bis/2003  al B.E.J. Asociaţi D., I. şi C. urmând a fi reluată după ieşirea din indiviziune.

În dovedirea cererii a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi expertiză tehnică imobiliară, alăturat cererii de chemare în judecată fiind depuse la dosar, în copie certificată conform dispoziţiilor art.112 alin.(2) C.proc.civ., contract de împrumut autentificat sub nr.1878/29.05.2003 la B.N.P. Ş.C.A. şi contract nr.1205/12.11.2003 încheiat cu executorul judecătoresc.

Cerere legal timbrată cu suma de171.000 lei achitată cu chitanţa nr.59008-000659/08.01.2004  la CEC-Ag.Victoria şi timbru judiciar de 3.000 lei.

Întrucât  titlul de proprietate asupra imobilului supus partajului nu se afla în posesia sa, reclamantul a solicitat, instanţa încuviinţând, instrumentarea unei adrese către Direcţia Venituri Buget Local sector 2 pentru a se comunica o copie a acestuia, cu adresa nr.2279/02.03.2004 fiind înaintate instanţei, în copie, titlul de proprietate nr.10904/13.04.1983 emis de C.E. al fostului C.P.M.B., contractul de construire nr.9/1981 încheiat cu I.C.V.L., contract de împrumut C.E.C.

În şedinţa publică de la 22.04.2004 instanţa de judecată a încuviinţat probele solicitate de reclamantul creditor urmăritor, fiind dispusă  efectuarea expertizei tehnice imobiliare şi solicitându-se executorului judecătoresc comunicarea, în copie, a înscrisurilor din dosarul de executare nr.1237 bis/2003. Totodată, s-a dispus citarea pârâţilor cu menţiunea prezentării la interogatoriu.

Întrucât pârâţii nu s-au prezentat în instanţă iar la efectuarea expertizei nu a fost prezentă decât pârâta S.D.G., instanţa a dispus verificări suplimentare privind domiciliul pârâtului, relaţiile comunicate atât de  Asociaţia de Proprietari a blocului nr.101 B cât şi de B.E.I.P nr.8 (fila 115) fiind în sensul că acesta are domiciliul şi locuieşte efectiv în apartamentul supus partajului.

La termenul din 27.01.2004, a fost dispusă citarea pârâtului S. Ghe. şi în condiţiile art.95 C.proc.civ.

Pârâtul S. Ghe. s-a prezentat în faţa instanţei în şedinţa publică de la 03.03.2005, când a declarat că nu a avut cunoştinţă despre proces, fiind în proces de divorţ cu pârâta, care i-a ascuns atât existenţa împrumutului cât şi existenţa procesului, aspect confirmat ulterior de pârâta S.D.G. prezentă pentru prima dată în instanţă la termenul din 17.03.2005.

Având în vedere obiectul pricinii, pârâtul fiind parte într-un dosar generat de împrumutul contractat de soţia sa, cu toate că a apreciat procedura legal îndeplinită pentru toate termenele de judecată, la solicitarea apărătorului pârâtului a acordat un nou termen pentru pregătirea apărării

În data de 11.03.2005, pârâtul a depus la dosar întâmpinare  prin care a arătat că este de acord cu partajarea apartamentului la valoarea din expertiză. În cadrul aceleiaşi cereri a formulat  şi cerere reconvenţională  prin care a pretins că are o cotă de contribuţie de 75% la dobândirea imobilului. A solicitat atribuirea apartamentului, cu obligarea la sultă către pârâtă.

Cererea a fost timbrată cu suma de 17.846.200 lei, conform chitanţei nr.1364450/16.03.2005 emisă de C.E.C.- Ag.Victoria.

În dovedirea susţinerilor sale, pârâtul a depus la dosar, în copie, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.10742/17.10.1980 la Notariatul de Stat sector 3 Bucureşti, libret C.E.C.

Pârâta nu a contestat susţinerile soţului său privind cota de contribuţie la dobândirea apartamentului iar reclamantul, deşi a susţinut că soţii au avut contribuţie egală,  nu a înţeles să administreze probe pe acest aspect.

Potrivit dispoziţiilor art.493 C.proc.civ., „creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau copărtaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună” fiind necesar a se realiza mai întâi împărţeala acestora, astfel că cererea formulată de reclamantul creditor este întemeiată.

Cum legea nu prevede o procedură specială de urmat în cazul partajului cerut de creditor, în cauză sunt incidente dispoziţiile art.6731 şi urm.C.proc.civ., astfel că,  neputându-se ajunge la înţelegere cu privire la cotele de contribuţie şi modalitatea de ieşire din indiviziune, urmează a se proceda în conformitate cu prevederile art.6735 C.proc.civ.,  art.6739 şi art.67310 C.proc.civ.

În conformitate cu dispoziţiile art.1206 C.civ. şi art.270 C.proc.civ., recunoaşterea uneia dintre părţi înlătură  orice facultate de apreciere din partea judecătorului: „confessus pro judicato habetur” astfel că, în raport de aceste dispoziţii legale, s-ar putea aprecia ca neutilă analiza celorlalte probe administrate în cauză sub aspectul cotei de contribuţie a soţilor  S. la plata preţului pentru apartament.

Având în vedere însă faptul că printr-o astfel de recunoaştere s-ar putea tinde la fraudarea intereselor creditorului, o asemenea analiză se impune şi, în acest context, instanţa reţine că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.10742/17.10.1980, pârâtul S.Ghe. a înstrăinat, pentru preţul de 24.000 lei, un apartament bun propriu, dobândit în anul 1974, anterior căsătoriei cu pârâta.

Patru zile mai târziu, în data de 21.10.1980, pe numele lui S.Ghe. se emite libretul C.E.C. nr.62 207 108667, fiind depusă suma de 24.000 lei.

Pe acelaşi libret CEC se depune, în data de 13 ianuarie 1981, suma de 32.300 lei,  sumă despre care soţii au declarat că a fost dată de părinţii pârâtului, care au înţeles să-şi gratifice fiul în acest mod.

În aceeaşi zi, 13 ianuarie 1981, a fost  retrasă suma de 56.112 lei, aceasta reprezentând avansul datorat conform prevederilor contractului de construire nr.9/3 din 1981 şi achitat în data de 23.01.1981, conform menţiunii existente la punctul 4 al contractului de împrumut CEC încheiat pentru diferenţa de preţ, de 94.245 lei.

Faptul depunerii sumei de 32.300 lei pe libretul CEC pe care anterior pârâtul S.Ghe. depusese bani proprii, pentru ca în aceeaşi zi (probabil imediat) să fie retrasă întreaga sumă necesară plăţii avansului pentru apartament, evidenţiază intenţia acestuia de  a-şi  preconstitui probe privind calitatea de bun propriu a sumei de 56.112 lei  şi confirmă susţinerile pârâţilor privind intenţia părinţilor pârâtului de a-şi gratifica fiul.

În consecinţă, constatând că mai mult de 1/3 din preţul apartamentului a fost achitat cu banii proprii ai pârâtului, instanţa apreciază întemeiate susţinerile acestuia privind cota sa de contribuţie de 75% la achiziţionarea imobilului bun comun.

Imobilul nefiind comod partajabil în natură, dispunând sistarea codevălmăşiei în conformitate cu dispoziţiile art.67310 alin.(4) C.proc.civ., instanţa urmează să atribuie pârâtului-reclamant în deplină proprietate apartamentul nr.19, în valoare de 1.272.188.000 lei, obligându-l la plata sumei de 318.047.000 lei,  sultă corespunzătoare cotei de drept aparţinând pârâtei.

Aceasta este soluţia cea mai justă şi echitabilă şi nu aduce atingere drepturilor nici uneia dintre părţi, la adoptarea ei avându-se în vedere şi  cota majoră de contribuţie a pârâtului-reclamant precum şi  acordul coproprietarilor privind modalitatea concretă de ieşire din indiviziune, două dintre criteriile de atribuire prevăzute de art.6739 C.proc.civ.

Susţinerile reclamantului, în sensul că prin atribuirea apartamentului către pârât ar fi afectat dreptul său de a-şi recupera creanţa deoarece  nu există nici o garanţie că va fi plătită sulta, sunt neîntemeiate atâta vreme cât, în conformitate cu dispoziţiile art.67310 alin.(4) C.proc.civ., instanţa va stabili termen pentru plata sultei, existând modalitatea legală ca, în caz de neexecutare benevolă a acestei obligaţii de către pârât, creditorul să obţină executarea sa silită, realizându-şi creanţa, desigur,  în măsura corespunzătoare contravalorii cotei de drept pe care debitoarea sa o are asupra apartamentului.

 Calitatea de debitor a pârâtei  nu este unul dintre criteriile de atribuire prevăzute de art.6739 C.proc.civ.  iar atribuirea bunului pentru respectarea dreptului creditorului în pofida drepturilor proprietarului  codevălmaş nu are nici o justificare, cu atât mai mult cu cât acesta nu a cunoscut existenţa contractului de împrumut.

Printr-o astfel de soluţie s-ar ajunge la transformarea dreptului de proprietate al pârâtului într-un drept de creanţă, reprezentând sulta, ce ar urma să fie valorificat alături de dreptul de creanţă al reclamantului, în contra aceluiaşi debitor, iar din bunul urmărit cei doi creditori s-ar îndestula proporţional cu creanţele, aşa încât, în mod evident, cel de-al doilea creditor –S.Ghe. – nu şi-ar putea îndestula întreaga sa creanţă reprezentând sulta, deşi este normal să obţină în urma partajului contravaloarea integrală a cotei sale de contribuţie, majoră,  la dobândirea apartamentului.