Nulitate procură de reprezentare

„Având în vedere caracterul juridic al contractului de mandat materializat în cele două procuri a căror nulitate se cere a fi constatată, respectiv acela de act juridic unilateral,  niciuna dintre cauzele de nevalabilitate a procurilor, chiar în ipoteza în care ar fi reale, nu poate fi reţinută în sarcina procuratorului pentru ca acesta să aibă obligaţia de a răspunde faţă de pretenţiile formulate prin actul de investire a instanţei, astfel că G.M. nu are legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză.

Neregularităţile ori, potrivit susţinerilor reclamantului, motivele de nelegalitate a celor  două procuri puteau fi opuse mandatarului numai în procesul în care respectivele înscrisuri au fost folosite, respectiv în dosarul nr.9868/2002 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, pe calea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant.” (sentinţa civilă nr.6741/08.09.2005)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 05.05.2005, reclamantul S.L. a chemat în judecată pe pârâtul G.M., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate nulitatea procurilor nr.23481/29.10.2002 şi 23478/29.10.2002 şi obligarea pârâtului la  plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, întemeiate pe dispoziţiile art.5, art.942, art.948  şi art.968 C.civ.,  art.109 C.proc.civ., se arată că în dosarul nr.9868/2002 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, având ca obiect anularea contractului de vânzare încheiat de reclamant cu S.C.Apolodor S.A., pârâtul, având calitate de reclamant în dosarul menţionat, „a depus la dosar împuternicirea avocaţială a av. H. Al. fără să aibă o procură specială în acest sens precum şi două procuri traduse din limba germană cu nr.23481, 23478/29.10.2002 fără să aibă originalele în limba germană”,  ambele procuri ca şi certificatul de calitate de moştenitor fiind întocmite de fiica avocatului H.Al., H. R..

Alăturat cererii de chemare în judecată s-au depus la dosar, în copie certificată, împuternicire avocaţială acordată av.H.Al. la data de 29.07.2002 şi traducerile legalizate ale procurilor acordate numitului G.M. de mama sa, G.E.P., şi de către unchiul său, E.Gh.V., la datele de 11 octombrie şi, respectiv, 17 octombrie 2002.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 06.06.2005, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, arătând că a fost împuternicit, de către mama şi unchiul său, să solicite anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foştii chiriaşi ai imobilului din str.V. nr.72, sector 2, procurile fiind depuse la dosar în traducere legalizată.

În şedinţa publică de la 09.06.2005, instanţa a pus în vedere reclamantului să precizeze cauza de nulitate a procurilor, acesta declarând că motivul de nulitate îl constituie inexistenţa procurilor în limba germană în dosarul nr.9868/2002 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Ulterior, prin cererea precizatoare depusă la dosar în data de 17.06 2005, reclamantul indică şi celelalte motive de nulitate a celor două procuri, respectiv: nevalabilitatea acestora în raport de legislaţia germană; faptul că din procura lui E.Ghe.V. reiese că s-a născut în Germania dar este cetăţean român cu reşedinţa în Germania iar, „potrivit dreptului internaţional cetăţeanul născut în străinătate ia cetăţenia locului unde s-a născut, mai mult un fapt sigur la data naţionalizării şi a plecării din ţară i s-a luat cetăţenia română”; „nu se specifică felul actului de identitate, instituţia care l-a eliberat şi anul eliberării”; „delegaţia avocaţială este pentru E.G. decedat în 1962”;  procurile au fost întocmite în luna octombrie 2002, ulterior împuternicirii avocaţiale din data de 29 iulie 2002 şi „conform legilor în vigoare nu avea voie să semneze acte domnul G.M..”

Având în vedere caracterul juridic al contractului de mandat materializat în cele două procuri a căror nulitate se cere a fi constatată, respectiv acela de act juridic unilateral,  niciuna dintre cauzele de nevalabilitate a procurilor, chiar în ipoteza în care ar fi reale, nu poate fi reţinută în sarcina procuratorului pentru ca acesta să aibă obligaţia de a răspunde faţă de pretenţiile formulate prin actul de investire a instanţei, astfel că G.M. nu are legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză.

Neregularităţile ori, potrivit susţinerilor reclamantului, motivele de nelegalitate a celor  două procuri puteau fi opuse mandatarului numai în procesul în care respectivele înscrisuri au fost folosite, respectiv în dosarul nr.9868/2002 al Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, pe calea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant.

Faţă de cele reţinute, instanţa urmează să admită excepţia invocată din oficiu şi să respingă acţiunea formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Domenii speta

Spete similare