Rezoluţiune contract de întreţinere. probe.

Sentinţă civilă 415 din 22.01.2004


„Din economia reglementărilor cuprinse în art.138 C.proc.civ. rezultă că, sub pedeapsa decăderii, probele trebuie invocate în condiţiile art.112 (prin cererea de chemare în judecată), art.115 (întâmpinare), art.132 (la termenul acordat pentru întregirea sau modificarea cererii, după prima zi de înfăţişare). În ipotezele, de excepţie, arătate în art.138  coroborat cu art.167 alin.4 dovada şi proba contrarie vor fi invocate, de asemenea sub pedeapsa decăderii, în aceeaşi şedinţă (dacă amândouă părţile sunt de faţă)

 Reclamanta, reprezentată prin avocatul care a redactat şi semnat acţiunea, nu a depus la dosar înscrisurile despre care face vorbire în acţiune nici odată cu depunerea cererii de chemare în judecată, obligaţie ce-i revenea potrivit dispoziţiilor art.112 (alin.2) C.proc.civ., şi nici ulterior, după ce au fost discutate şi încuviinţate probele. Cu toate că a solicitat şi i s-a încuviinţat administrarea probei testimoniale,  nu a înţeles să indice numele şi adresele martorilor  în condiţiile art.112 (alin.5) C.proc.civ., nu s-a conformat dispoziţiilor date de instanţă la termenul din 04.12.2003 şi nici nu i-a adus pentru a fi audiaţi  în şedinţa publică de astăzi, împrejurare faţă de care s-a dispus decăderea sa din proba încuviinţată.” (sentinţa civilă nr.415/22.01.2004)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 02.10.2003, reclamanta A.M. a chemat în judecată pe pârâţii D. I.şi D.M. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.688 din 09.02.2000 de către notarul public B.E., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.1020, 1021 C.civ.,  reclamanta arată că părţile au înţeles ca prin încheierea contractului să-şi creeze un avantaj reciproc dar, odată cu trecerea timpului, pârâţii au început să se dezintereseze de respectarea obligaţiilor contractuale.

Susţine reclamanta că în urmă cu un an de zile  pârâţii au încetat să-i mai aducă alimente şi că niciodată nu i-au preparat hrana,  nu au efectuat menajul în gospodăria sa iar la medic au dus-o doar o singură dată, fiind evident că au urmărit numai obţinerea unui folos material cu cheltuieli cât mai mici.

În dovedirea susţinerilor sale, reclamantul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, testimonială, alăturat cererii de chemare în judecată fiind depus la dosar, în copie certificată conform dispoziţiilor art.112 (2) C.proc.civ., contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.688/09.02.2000 la B.N.P. B.E..

Pârâţii, prin întâmpinare, au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că nu se poate reţine nici o culpă în executarea obligaţiilor contractuale, pârâta, debitoarea obligaţie de întreţinere, îndeplinindu-şi toate obligaţiile asumate permanent şi neîntrerupt, chiar în pofida opoziţiei reclamantei.

Arată că reclamanta a beneficiat de întreţinere chiar anterior încheierii contractului şi că s-au ocupat de procurarea alimentelor, i-au pregătit hrana conform indicaţiilor medicului gastroenterolog, au tratat cu maximă seriozitate problemele de sănătate ale acesteia procurându-i medicamentele necesare şi suportând cheltuielile ocazionate de procedurile medicale şi, când a fost cazul, de intervenţiile chirurgicale.

Susţin pârâţii că reclamanta a fost aceea care i-a obstrucţionat şi le-a pus tot felul de piedici pentru a-i împiedica să-şi execute obligaţiile asumate, ajungând până la a le interzice accesul în locuinţă astfel că, şi în situaţia în care s-ar constata o executare necorespunzătoare a obligaţiilor asumate prin contract, aceasta este din vina reclamantei.

În combaterea acţiunii a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, şi testimonială, alăturat întâmpinării depunând la dosar, în copie certificată: acte medicale, bonuri fiscale pentru medicamentele recomandate reclamantei conform reţetelor, extrase de cont  şi ordine de plată de la B.C.R.  - Sucursala sector 2.

În şedinţa publică de la 04.12.2003, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu şi testimonială, numele şi adresele martorilor fiind indicate numai de pârâţi, reclamanta neconformându-se dispoziţiilor instanţei de judecată. Totodată, aceasta nu a înţeles să depună alte înscrisuri în afara contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluţiune o solicită şi,  legal citată cu menţiunea prezentării la interogatoriu,  nu s-a prezentat în instanţă.

În cauză au fost luate interogatoriile pârâţilor, cu privire la reclamantă instanţa făcând aplicaţiunea dispoziţiilor art.225 C.proc.civ.  şi a fost audiat martorul M. M. G..

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată şi reţine următoarele:

La data de 9 februarie 2000 s-a încheiat între părţi contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.688 la B.N.P. B.E., prin care reclamanta a vândut pârâţilor imobilul situat în Bucureşti, str. P.F. nr.36, sector 2, compus din teren în suprafaţă de 485 m.p. şi construcţie din cărămidă, formată din trei camere.

Preţul convenit a fost de 100.000.000 lei din care 10.000.000 lei s-au achitat la data perfectării contractului, 26.000.000 lei au reprezentat cheltuieli de reparaţii şi instalare gaze, 3.655.000 lei – cheltuielile ocazionate de perfectarea actelor, diferenţa de 68.345.000 lei reprezentând contravaloarea întreţinerii pe care cumpărătoarea - debirentieră s-a obligat să o presteze vânzătoarei pe toată durata vieţii.

Potrivit convenţiei părţilor, întreţinerea ce urma a fi prestată reclamantei consta în procurarea de alimente, menaj, igienizarea locuinţei, procurarea de medicamente şi, după caz, suportarea cheltuielilor de spitalizare, înmormântarea potrivit datinilor.

Totodată, vânzătoarea şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului

Promovând  acţiunea de faţă,  reclamanta a solicitat anularea actului de vânzare-cumpărare, pretinzând că pârâta nu şi-a îndeplinit decât sporadic obligaţiile asumate şi numai până în urmă cu un an de zile când au încetat prestaţiile de orice fel, ea fiind nevoită să apeleze la ajutorul vecinilor din cartier, fără a preciza însă în ce scop.

În acelaşi timp, reclamanta declară că în ultimul an, „din când în când” pârâţii îşi aduc aminte de ea, fiul lor aducându-i alimente.

Acţiunea este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare deoarece din coroborarea susţinerilor reclamantei cu înscrisurile depuse la dosar de pârâţi şi cu declaraţia martorului audiat în cauză, rezultă că în măsura în care reclamanta le-a permis, pârâţii şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere pe care şi-au asumat-o, conduita capricioasă a reclamantei constituind un impediment serios în executarea contractului.

Astfel, în condiţiile în care reclamanta nu le-a mai permis accesul în domiciliul său şi nu le-a mai primit alimentele motivând că nu îi plac sau, pur şi simplu, refuzând să deschidă uşa, nu se poate reţine neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei de întreţinere constând în efectuarea menajului, igienizarea locuinţei şi procurarea de alimente.

Reclamanta nu a pretins că nu i s-ar fi asigurat medicamentele necesare, iar martorul a confirmat faptul că pârâţii au avut grijă să i le procure, aspect ce rezultă şi din aceea că în posesia pârâţilor se află reţetele pentru medicamente, aceştia depunând la dosar şi chitanţe şi bonurile fiscale ce atestă plata contravalorii lor.

Şi în ceea ce priveşte susţinerile legate de asistenţa medicală de specialitate şi spitalizare, probele administrate în cauză  vin să infirme afirmaţiile reclamantei, pârâţii depunând la dosar reţeta pentru ochelari, buletin de investigaţie endoscopică, bilet de trimitere către Spitalul Fundeni bilet de ieşire din spital urmare a operaţiei de cataractă.

Toate acestea în condiţiile în care reclamanta nu a înţeles să-şi probeze afirmaţiile, de altfel destul de vagi,  în nici un mod, atitudinea sa putând fi interpretată drept abuz de drept procesual.

Din economia reglementărilor cuprinse în art.138 C.proc.civ. rezultă că, sub pedeapsa decăderii, probele trebuie invocate în condiţiile art.112 (prin cererea de chemare în judecată), art.115 (întâmpinare), art.132 (la termenul acordat pentru întregirea sau modificarea cererii, după prima zi de înfăţişare). În ipotezele, de excepţie, arătate în art.138  coroborat cu art.167 alin.4 dovada şi proba contrarie vor fi invocate, de asemenea sub pedeapsa decăderii, în aceeaşi şedinţă (dacă amândouă părţile sunt de faţă)

 Reclamanta, reprezentată prin avocatul care a redactat şi semnat acţiunea, nu a depus la dosar înscrisurile despre care face vorbire în acţiune nici odată cu depunerea cererii de chemare în judecată, obligaţie ce-i revenea potrivit dispoziţiilor art.112 (alin.2) C.proc.civ., şi nici ulterior, după ce au fost discutate şi încuviinţate probele. Cu toate că a solicitat şi i s-a încuviinţat administrarea probei testimoniale,  nu a înţeles să indice numele şi adresele martorilor  în condiţiile art.112 (alin.5) C.proc.civ., nu s-a conformat dispoziţiilor date de instanţă la termenul din 04.12.2003 şi nici nu i-a adus pentru a fi audiaţi  în şedinţa publică de astăzi, împrejurare faţă de care s-a dispus decăderea sa din proba încuviinţată.