Contestaţie la executare. titlu executoriu

Potrivit art.41 alin.(1)  din O.G.39/2003, „executarea silită începe prin comunicarea unei somaţii în care i se notifică debitorului că are obligaţia să efectueze plata…”,  somaţie care trebuia însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu. Somaţia, ca act începător al executării este obligatorie şi orice neregularitate a acesteia atrage anularea executării.

Cum înscrisul în baza căruia s-a emis somaţia nu are putere de titlu executoriu fiind nul pentru lipsa temeiului legal în baza căruia a fost emis, executarea îndreptată împotriva  A.F.I. este nelegală şi, pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art.130 alin.1 din O.G.39/2003, în vigoare la data introducerii contestaţiei, va admite contestaţia la executare şi va dispune anularea titlului executoriu nr.8347/02.12.2003 emis de Direcţia Venituri Buget Local sector 2 şi executarea silită începută în baza acestuia. (sentinţa civilă nr.2690/08.04.2004)

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la data de 18.12.2003 contestatoarea ADMINISTRAŢIA FONDULUI IMOBILIAR a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, anularea titlului executoriu nr.8347/02.12.2003 şi executarea silită pornită în baza acestuia.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.124 din O.G.39/2003.,  contestatoarea a arătat că titlul executoriu este nul deoarece nu s-a întocmit pe baza unui titlu de creanţă, aşa cum este definit de art.4 din O.G.39/2003 şi că nu datorează suma pretinsă de intimată deoarece, fiind instituţie publică, A.F.I. beneficiază de scutire legală de la plata impozitului pe clădiri şi de la plata taxei pentru folosinţa terenului proprietate a Municipiului  Bucureşti.

Invocând dispoziţiile art3 din Legea nr.27/1994, potrivit căruia numai unităţile economice ale instituţiilor publice „au obligaţia de a plăti impozitele şi taxele reglementate prin prezenta lege”contestatoarea arată că nu deţine astfel de unităţi economice ci numai administrează, conform actului său constitutiv, fondul imobiliar al unităţii administrativ teritoriale – Municipiul Bucureşti.

Se arată că intimata nu a respectat nici procedura prevăzută de O.G.68/1997 privind procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, organul fiscal fiind obligat să trimită înştiinţarea prin care se notifică depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei şi apoi la impunerea din oficiu, urmată de înştiinţarea de plată.

Susţine contestatoarea că numai în acest mod s-ar fi îndeplinit condiţiile legale privind întocmirea titlurilor de creanţă valabile, susceptibile de executare silită.

Se invocă şi nerespectarea dispoziţiilor art.30 din O.G.39/2003,  cu consecinţa vicierii executării silite însăşi.

S-au depus la dosar, în copie, somaţia nr.8347/02.12.2003 şi titlul executoriu  nr.8347/02.12.2003.

Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestaţiei la executare susţinând că A.F.I. se încadrează în categoria unităţilor economice ale instituţiilor publice, în sensul larg folosit de legiuitor pentru expresia „unităţi economice”, datorând impozit pentru profitul obţinut din gestionarea fondului imobiliar.

Ca plătitor de impozit, contestatoarea avea obligaţia ca, în conformitate cu dispoziţiile art.61  din Legea nr.27/1994,  în vigoare pentru perioada anterioară datei de 01.01.2003,  să depună declaraţii de impunere în termen de 30 de zile de la data dobândirii mijloacelor de transport şi în termen de 30 de zile de la data la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea taxei datorate. Aceeaşi obligaţie este prevăzută şi de către art.151 din O.G.nr.39/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr.358/2003,  contribuabilii având obligaţia se depună declaraţii de impunere ori de câte ori se modifică materia impozabilă sau situaţia lor.

Intimata a înţeles să combată apărarea contestatoarei, întemeiată pe faptul că nu este decât titularul unui drept de administrare, prin invocarea prevederilor art.7 alin.(1) lit.g  din O.G.39/2003 text de lege care prevede că impozitul poate fi plătit şi de alte persoane în afara debitorului, iar dreptul de administrare conferă A.F.I.  „calitatea de primi beneficiari ai contractelor de închiriere pe care le-au întocmit pentru imobilele administrate”.

Cât priveşte obligaţia Direcţiei de Venituri Buget Local de a trimite contribuabililor – în speţă contestatoarea – înştiinţarea prin care se notifică depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei, urmată de înştiinţarea de plată, intimata arată că susţinerile A.F.I. sunt tendenţioase deoarece această Direcţie s-a înfiinţat abia în anul 2001.

Susţine că titlul executoriu îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute de art.4  şi 47 din O.G.39/2003, „cu excepţia menţiunii privind introducerea în solidar a Primarului Municipiului Bucureşti”,  motiv pentru care se solicită instanţei ca, în cazul în care va da curs prevederilor art.130  din O.G.39/2003,  să dispună completarea titlului executoriu prin adăugarea ca debitor solidar a Primarului Municipiului Bucureşti ca reprezentant al Municipiului Bucureşti.

La termenul din 04.03.2004, contestatoarea a solicitat ca în conformitate cu dispoziţiile art.172 C.proc.civ.,  instanţa să ordone intimatei să depună la dosar copii certificate ale documentelor ce constituie titlurile de creanţă în baza cărora s-a emis titlul executoriu şi, totodată, să precizeze intervalul temporal pentru care s-au calculat sumele pretinse cu titlu de impozit pe clădiri şi terenuri.

Cu adresa nr.514/19.02.2004, Direcţia Venituri Buget Local  din cadrul Consiliului Local sector 2 a comunicat instanţei că A.F.I. nu a depus declaraţii pentru stabilirea impozitelor şi taxelor locale în perioada 2000 – 2004, astfel că nu s-au putut stabili nici bunurile impozabile nici baza impozabilă.

Se precizează că de la Administraţia Finanţelor Publice Sector 2, la data de 31.12.1999, s-a preluat doar soldul existent în evidenţele fiscale, fără a se prelua şi dosarul fiscal, A.F.I. figurând cu un debit la impozitul pe clădiri de 415.770.321 lei, sumă la care, până la data de 19.02.2004,  s-au calculat majorări în cuantum de  1.819.149.269 lei şi penalităţi de 51.971.290 lei şi cu un debit la taxa pe teren de 695.310.118 lei, cu majorări în cuantum de 2.500.054.055 lei şi penalităţi de 138.885.054 lei.

În şedinţa publică de la 18.03.2004, reprezentantul intimatei a precizat că se solicită plata taxelor şi impozitelor  datorate de contestatoare pe ultimii 5 ani şi a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să identifice imobilele închiriate de contestatoare şi pentru care aceasta  datorează impozit, probă respinsă de instanţă ca nefiind pertinentă faţă de obiectivul propus.

Potrivit art.124 alin.(1) din O.G.39/2003 „cei interesaţi pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare silită efectuat cu încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de către organele de executare” iar în conformitate cu alin.(2) al  aceluiaşi text de lege „contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca instanţa competentă să se pronunţe asupra acestuia”

Întrucât, în speţă, se invocă şi nulitatea titlului executoriu nr.8347/02.12.2003 pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de lege pentru valabilitatea lui, instanţa apreciază că  sub acest aspect  este competentă să soluţioneze şi contestaţia la titlu, motivele invocate  de contestatoare neputând fi analizate în cadrul procedurii  speciale reglementate la Titlul XI al O.G.39/2003.

Art.47  din O.G.39/2003 prevede că executarea silită a creanţelor bugetare se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent, condiţiile de formă ale acestuia fiind enumerate la alin.(2) al textului de lege.

Verificând titlul executoriu în baza căruia intimata creditoare Direcţia Venituri Buget Local sector 2 Bucureşti a pornit executarea silită a A.F.I., instanţa constată că acesta nu respectă condiţia prevăzută la alin.2, lit.f,  nefiind indicat „temeiul legal al puterii titlului executoriu”.

Singura menţiune privind ceea ce creditoarea consideră  baza  titlului executoriu este aceea din finalul înscrisului,  în care se arată că „prezentul înscris constituie titlu executoriu în baza dosarului nr.8348 din data de 02.12.2003”, respectivul dosar, indiferent de cine a fost întocmit,  neputând fi asimilat unui temei legal.

Potrivit art.41 alin.(1)  din O.G.39/2003, „executarea silită începe prin comunicarea unei somaţii în care i se notifică debitorului că are obligaţia să efectueze plata…”,  somaţie care trebuia însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu. Somaţia, ca act începător al executării este obligatorie şi orice neregularitate a acesteia atrage anularea executării.

Cum înscrisul în baza căruia s-a emis somaţia nu are putere de titlu executoriu fiind nul pentru lipsa temeiului legal în baza căruia a fost emis, executarea îndreptată împotriva  A.F.I. este nelegală şi, pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art.130 alin.1 din O.G.39/2003, în vigoare la data introducerii contestaţiei, va admite contestaţia la executare şi va dispune anularea titlului executoriu nr.8347/02.12.2003 emis de Direcţia Venituri Buget Local sector 2 şi executarea silită începută în baza acestuia.

Totodată va dispune restituirea cauţiunii în valoare de 1.094.056.531 lei achitată de contestatoare cu O.P. nr.306/01.03.2004.

Domenii speta

Spete similare