Contestaţie la executare

Sentinţă civilă 14976 din 19.05.2011


Dosar nr. XXXX/271/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr.XXX/2011

Şedinţa publică de la 09 Mai 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE: RADU CIPRIAN HARJA

GREFIER: MARIA OTILIA BONIŞ

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator L. L., contestator L.A.şi pe intimat BEJ B.I., intimat T.O., intimat T. E., având ca obiect contestaţie la executare.

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în şedinţa publică din 18.04.2011 , când părţile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa în vederea deliberării a amânat pronunţarea la data de 02.05.2011, când instanţa în vederea deliberării a amânat pronunţarea la data de 09.05.2011, dată la care s-a pronunţat prezenta hotărâre.

J U D E C Ă T O R I A

DELIBERÂND,

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.07.2010, sub număr de dosar de mai sus, legal timbrată, contestatorii L.L. şi L.A. au chemat în judecată pe intimaţii BEJ B.I., T.O. şi T.E., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să admită contestaţia la executare formulate împotriva actelor de executare silită efectuate de BEJ B.I în dosar  execuţional XX/2010 şi constatarea nulităţii acestor acte, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată – onorar avocaţial în sumă de 600 lei, de asemenea, solicită să se dispună restituirea taxei de timbru  în cuantum de 194 lei achitate, în condiţiile art.23 alin.1, lit.e din L.146/1997.

În motivarea în fapt a cererii arată că prin somaţia comunicată la data de 12.07 2010, au fost  somaţi ca, în termen de 5 zile de la primire, să se conformeze dispoziţiilor d.c.153/2010 pronunţată de Tribunalul Bihor şi să permită reclamanţilor intimaţi T. să folosească lotul II conform variantei 1 din raportul de expertiză, să achite suma de 1.650 Euro şi 300 lei onorar avocat şi să achite suma de 3.478,37 lei onorar executare, 10 lei taxă timbru, 0,3 lei timbru judiciar, cu menţiunea că, în caz de neconformare se va proceda la executarea silită şi vor suporta cheltuielile de executare aferente acesteia.

Cu privire la cererea intimaţilor de a permite intimaţilor folosirea lotului 2 din varianta 1 a expertizei tehnice, consideră că, decizia nu cuprinde  nici o obligaţie impusă de către instanţă  de a permite intimaţilor folosinţa lotului II din varianta 1 a expertize; decizia  cuprinde numai dispoziţii privind întabularea în cf a drepturilor de proprietate dobândite în urma sistării indiviziunii, întrucât această hotărâre  nu a soluţionat vreo acţiune în revendicare care să le permită intimaţilor să revendice de la subsemnaţii vreo parte din pivniţă, cu atât mai mult cu cât folosinţa pivniţei era şi este comună.

Potrivit dispozitivului deciziei, expertiza tehnică  întocmită de expertul T.P.  face corp comun cu decizia; or, expertiza nu le-a fost comunicată alăturat deciziei, astfel încât consideră că se poate reţine, o dată în plus,  lipsa titlului executoriu, ceea ce constituie încă un  motiv de nulitate a actelor de execuţie silită.

În pofida acestor carenţe ale actelor de executare silită, în intenţia de a menţine la un nivel acceptabil  de civilitate relaţiile cu urmăritorii şi de a limita cheltuielile de execuţie,  subsemnaţii, aflând  de dorinţa exprimată prin somaţie, a  intimaţilor, de a folosi pivniţa în mod limitat, respectiv doar boxa nr.2  în suprafaţă de 3,72 mp din varianta 1 din expertiză şi părţile comune, s-au conformat, de îndată, dorinţei acestora şi au eliberat lotul 2 din varianta 1. Au executat astfel în mod benevol  o cerinţă proprie a urmăritorilor, chiar necuprinsă în titlul executoriu şi în pofida faptului că această executare a fost unilaterală, dat fiind că  intimaţii nu au înţeles să elibereze, la rândul lor, suprafaţa pe care o ocupă din lotul 1 ce ne revine şi nici părţile comune.

Aşa fiind, cu privire la cererea de la pct.1 din somaţie nu s-a mai dat curs executării silite care, potrivit disp.art. 387 urma să înceapă doar în situaţia în care nu s-ar fi conformat cererilor din somaţie.

Mai arată că emiterea somaţiei s-a făcut cu încălcarea flagrantă a legii, dat fiind că intimaţii nu au făcut dovada că sunt proprietari exclusivi ai spaţiului revendicat nelegal prin execuţia silită, nu şi-au întabulat  în cf dreptul de proprietate exclusivă asupra boxei nr.2 şi dreptul de coproprietate de 1 din părţile comune şi trepte, nu au întreprins demersurile prevăzute de lege pentru a obţine acordurile, avizele, autorizaţia de construcţie necesare pentru edificarea pereţilor despărţitori prevăzuţi în expertiză.

Prin somaţie sunt somaţi să achite suma de 1650 EURO. Se consideră că, faţă de dispozitivul deciziei, prin care au fost obligaţi la plata echivalentului în lei a sumei de 1650 EUR, actul de executare silită atacat este nul absolut, nerespectându-se dispozitivul deciziei.

Suma de  300 lei înscrisă în somaţie ca obligaţie de plată cu titlu de onorar avocat,  nu are suportul vreunui titlu executoriu şi nu a fost comunicat un asemenea titlul executor.

Se contestă cuantumul cheltuielilor de execuţie, respectiv a onorariului executorului , dat fiind că la momentul încuviinţării executării silite ,  titlul executoriu prev.de disp.art.371 indice 7 al.2 şi 3 C. pr.civ pentru cheltuielile de execuţie nu exista. Iar sumele nu sunt datorate în cuantumul indicat. Potrivit Ordinului 2550/2006  a  MJ,  pentru pct. 1 din  somaţie se datorează o sumă modică de 100 lei - întrucât nu s-a trecut la executarea silită, iar pentru debitele în bani care nu se achită în termenul defipt prin somaţie şi pentru care va începe execuţia silită, se datorează maximum 10% din sumă, deci în total maximum 800 lei.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 371ind.2, 372ind.7, 399 şi următ. C. pr. civilă.

În probaţiune, a anexat înscrisuri, în xerocopie.

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiată.

În fapt, arată că prin contestaţia la executare depusă in instantă la data de 27.07.2010,  contestatorii au solicitat să se constate nulitatea actelor de executare silita întocmite in cadrul dosarului executional nr. XXX/2010 al BEJ B.I., în baza titlului executoriu constituit de decizia civilă nr. 153/2010 pronuntată de Tribunalul Bihor, apreciind in esentă, că executarea silita nu are la bază un titlu executoriu, criticand modul de operare al executorului vizavi de emiterea somatiei de plata pentru suma de 1650 Euro, considerand de astfel, ca nu exista titlu executoriu nici pentru cheltuielile de executare silită, constand in onorariul executorului judecătoresc si onorariul de avocat pentru reprezentarea subsemnatilor in această etapă procedurală.

În spetă, este vorba despre cazul debitorilor-contestatori care  desi au pierdut procesul privind partajul asupra pivnitei, nu au inteles sa-si execute de bună voie obligaţia de a ne permite folosinta lotului atribuit prin hotarare, subsemnatii fiind nevoiti să investim cu formulă executorie hotărârea judecătorească şi să trecem la executarea silită.

In concret, din probele existente la dosarul cauzei, respectiv copia dosarului de executare silită, rezultă că în baza deciziei civile nr. XXX/2010 pronuntată de Tribunalul Bihor, definitivă si irevocabilă, a fost dispusă sistarea stării de indiviziune asupra  pivnitei comune inscrisă în CF colectiv nr. XXXX Oradea, nr. topo XXXX, prin formarea a doua loturi conform variantei I din raportul de expertiză tehnică intocmit de expertul T.P., ce face parte integrantă din hotărâre, pe seama noastră atribuindu-se lotul nr. II, iar pe seama debitorilor, lotul nr. I.

De asemenea, conform dispozitivului hotararii ce constituie titlu executoriu reiese că debitorii (cărora li s-a atribuit in urma partajului lotul cel mai generos, ca suprafată) au fost obligati să ne platească o sultă in cuantum de 1650 Euro, in echivalentul in lei la data plătii efective, sumă a carei recuperare o vizăm prin procedura de executare silita demarata in cadrul dosarului executional nr. XXX/17.06.2010 al  executorului judecatoresc B.I.C.

Decizia civilă nr. XXX/2010 a Tribunalului Bihor, in conexitate cu sentinta civila nr. XXX/2008 pronuntată de Judecatoria Oradea a fost investita cu formula executorie prin incheierea din 24.03.2010 a Judecatoriei Oradea, iar prin incheierea pronuntata in Camera de Consiliu a  aceleiasi instante, la cererea intimatilor creditori, a  fost incuviintata executarea silita.

Executarea silita a inceput prin somatia adresată debitorilor, emisa de BEJ B.I., la data de 06.07.2010, pentru a-i determina sa-si execute de bunavoie obligaţia, debitorii fiind informati şi cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.  In urma acestei somatii, contestatorii s-au conformat, astfel că, la data de 30.07.2010, cu ocazia descinderii executorului judecatoresc la locul unde se află situată pivnita comuna, a incheiat un proces verbal de constatare in care s-a mentionat ca debitorii au eliberat lotul nr. 2 identificat potrivit expertizei tehnice intocmita in cauză, iar in ceea ce priveste plata sultei in suma de 1650 Euro, in echivalentul in lei la data plătii efective au declarat ca o vor achita pana la data de 16.08.2010.

Avand in vedere ca debitorii contestatori au inteles sa-si execute voluntar o parte din obligatii, respectiv au golit spatiul de depozitare pe care-l aveau pană atunci in folosintă exclusivă şi au permis intimatilor accesul in pivnită, toate acestea, doar  dupa primirea somatiei din partea executorului judecatoresc, se pare ca interventia acestuia a fost hotaratoare sub acest aspect si a fost luata in considerare de catre intimati.

Asadar, a rămas de executat doar acea parte din dispozitivul deciziei civile, prin care erau obligati la plata sumei de 1650 euro, în echivalentul in lei la data plătii efective, stipulata in cuprinsul titlului executoriu. Pe parcursul derularii acestei proceduri, contestatorii au achitat din totalul debitului, o singură dată, suma de  500 lei, care a fost incasată prin intermediul executorului judecatoresc, fapt atestat de chitanta nr. 128/05.10.2010. De atunci, desi a mai emis si alte somatii, executorul  nu a reusit sa-i determine pe debitori sa-si achite obligatiile benevol, astfel, ca s-a incercat executarea silita prin poprire asupra veniturilor obtinute de debitori cu titlu de salarii.

Mai arată că nu pot fi reţinute criticile referitoare la necomunicarea de catre executorul judecatoresc a expertizei tehnice intocmite de catre expertul T-.P. in cadrul procesului si care face parte integrantă din decizia civilă a cărui executare silită se cere, intrucat, asa cum rezultă din cuprinsul hotărarilor, această expertiză a fost o proba administrată in faţa primei instante, fiind inregistrată la registratura Judecatoriei Oradea la data de 11.03.2008. Ori, in  prima etapă procesuală,  contestatorii au avut  un reprezentant legal, interesele fiindu-le reprezentate de către un avocat, căruia i s-a inmanat un exemplar din raportul de expertiză tehnică si asupra căruia si-au spus punctul de vedere, la primul termen dupa depunerea lucrarii, de aceea nu sunt credibile sustinerile acestora cu privire la necomunicarea raportului de expertiză.

Contrar sustinerilor contestatorilor, apreciem că somatia de plată emisa de executorul judecatoresc B.I. la data de 06.07.2010, nu este lovită de nulitate doar pentru că  s-a specificat că decizia civilă  contine obligatia de plată a sumei de 1650 euro, fără a fi mentionat că este vorba despre echivalentul acestei sume in lei, la data plătii efective, prin această măsura nefiind lezate nici intr-un fel interesele pecuniare ale contestatorilor, evident la data incasarii sumei executorul ar fi procedat la transformarea sumei in lei, practic  acest procedeu fiind obligatoriu pentru eliberarea chitantelor de plată eliberatoare .

In ceea ce priveste analiza validitătii şi realitătii cheltuielilor ocazionate de executarea silita, potrivit dispozitiilor  art. 371 ind. 7 Cod proc.civila:”Partea care solicita indeplinirea unui act sau a altei activitati care intereseaza executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Pentru actele sau activitatile dispuse din oficiu cheltuielile se avanseaza de catre creditor. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit, afara de cazul cand creditorul a renuntat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu prin executare voluntara. Sumele ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii.

Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul-verbal constituie titlu executoriu”.

Cheltuielile de executare constand in onorariul de avocat pentru activitatea de reprezentare a creditorilor in faza de executare silita, in cuantum de 300 lei, au fost justificate in fata executorului judecatoresc prin chitanta emisă de cabinetul avocatial. Cu privire la onorariul executorului, nu s-au cerut explicaţii, dar se presupune că acesta percepe onorarii legale.

Ceea ce se poate observa din piesele dosarului de executare este că potrivit procesului verbal incheiat la data de 30.07.2010- act de urmarire ce constituie titlu executoriu pentru cheltuieli, totalul cheltuielilor de urmarire silita stabilite in sarcina debitorilor era de 1500 lei, in care erau incluse atat onorariul executorului, onorariul de avocat, cat si taxa de timbru achitată, in conditiile stipulate in procesul verbal.Asadar, apreciem ca, in spetă, nu pot fi luate in considerare sustinerile contestatorilor relativ la faptul ca masurile luate in cadrul executarii silite le-ar provoca daune care nu s-ar mai putea repara, cand in spetă, este vorba despre folosinta unui spatiu de depozitare situat in pivnita de la subsolul cladirii, precum si de plata unei sume de aprox. 7000 lei, fiind un fapt dovedit, acela că insăsi debitorii au pus in mod benevol in aplicare o parte din dispozitiile cuprinse in titlul executoriu, intradevar, simtind prezenţa  fortei coercitive exercitate de organul de executare.

Consideram această contestatie un veritabil abuz de drept procesual, demersul judiciar fiind promovat cu evidentă rea credinta,  iar procesul  incarcă în mod nejustificat rolul instantelor judecatoresti, motiv pentru care cerem sanctionarea contestatorilor cu amenda judiciară  prevăzută de art. 108 1, pct. 1, lit. a  Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente solicitam respingerea contestatiei la executare ca  neintemeiată.

In drept, invocam prev. art. 274 Cod proc. civ.,  art. 371 ind. 2 şi 7 , art. 372 si urm. Cod proc. civilă, art. 1081, pct. 1, lit. a Cod proc. civilă.

În cauză s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, copia dosarului execuţional nr. XXX/2010.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt, împotriva contestatorilor s-a pornit de către intimaţi în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia Civilă nr. XXX/2010 a Tribunalului Bihor, prin care s-au admis recursurile contestatorilor şi petenţilor şi s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra pivniţei comune prin formarea de două loturi conform variantei I din raportul de expertiză tehnică întocmit, ce face corp comun cu acea decizie, lotul I atribuindu-se contestatorilor iar lotul II intimaţilor. De asemenea, a obligat contestatorii la plata în favoarea intimaţilor a sultei în cuantum de 1650 EURO echivalent în lei la data plăţii efective, dispunându-se întabularea în CF conform sistării de indiviziune descrisă mai sus. Prin încheierea nr. XXXX/2010 a Judecătoriei Oradea s-a încuviinţat executarea silită a deciziei civile de mai sus.

Contestatorii au făcut o plată parţială din sulta la care au fost obligaţi în cuantum de 500 lei.

Instanţa va analiza pe rând criticile aduse de contestatori prin raportare la actele din dosarul execuţional şi a normelor legale în vigoare.

Cu privire la apărarea contestatorilor cum că dispozitivul hotărârii nu cuprinde obligaţia contestatorilor de a permite intimaţilor folosinţa lotului II din varianta 1 a raportului de expertiză tehnică, instanţa nu o poate reţine având în vedere că prin decizia de sistare a indiviziunii şi prin formarea loturilor părţile din proces tind a stabili o limită de proprietate exclusivă şi în ultimă instanţă o folosinţă exclusivă a loturilor ce le-au primit în proprietate. Ori este contradictoriu ca, pe de o parte să se solicite ieşirea din indiviziune pe cale de cerere reconvenţională, iar la momentul executării silite să se considere că dispozitivul hotărârii nu cuprinde obligaţia de a permite intimaţilor folosinţa lotului ce a fost stabilit de instanţă în favoare lor. De altfel, în cadrul executării silite nu se execută doar dispozitivul unei hotărâri ci hotărârea în ansamblul ei.

În altă ordine de idei, o acţiune de ieşire din indiviziune nu trebuie să îmbrace forma revendicării având în vedere că toate părţile au fost iniţial coproprietari, iar acţiunea în revendicare se exercită împotriva unui posesor neproprietar.

Apărarea că expertiza tehnică nu a fost comunicată, nu poate fi reţinută pe considerentul că contestatorii au avut cunoştinţă despre această expertiză, în hotărârea primei instanţe făcându-se referire la dezacordul părţilor privind modalitatea de împărţeală, iar expertiza tehnică, deşi face corp comun cu hotărârea judecătorească nu trebuie să mai fie comunicată odată cu comunicarea hotărârii judecătoreşti.

Faptul că intimaţii nu şi-au întabulat dreptul de proprietate exclusiv asupra lotului stabilit în proprietatea lor nu are vreo înrâurire asupra posibilităţii acestora de a executa hotărârea. Întabularea în CF are de legătură cu evidenţa scriptică a dreptului de proprietate şi cu opozabilitatea faţă de terţi, dar nu condiţionează şi nu precede în mod necesar operaţiunea de delimitare faptică a loturilor, respectiv eliberarea de către contestatori a spaţiului stabilit ca făcând parte din lotul atribuit intimaţilor.

Cu privire la faptul că somaţia ar obliga pe contestatori la sulta stabilită de instanţă în EURO deşi în hotărârea judecătorească se stabileşte echivalent în lei, instanţa reţine că contestatorii dau dovadă de un formalism excesiv. Deşi somaţia emisă de executorul judecătoresc nu face referire la echivalentul în lei a sumei, executorul judecătoresc nici nu putea face referire la o sumă exactă având în vedere că nu se cunoştea data plăţii acelei sulte de către contestatori, iar cursul de schimb leu/Euro este diferit în fiecare zi.

Pentru acest considerent instanţa reţine că lipsa specificării obligaţiei de plată în „echivalent lei” nu este de natură a duce la nulitatea somaţiei emise în dosarul execuţional.

Cu privire la onorariul avocat în faza executării silite, instanţa reţine că acesta este justificat cu chitanţă la dosarul execuţional, dar raportat la munca prestată de avocat, respectiv cererea de executare silită, instanţa consideră onorariul nejustificat, sens în care va dispune anularea totală a onorariului avocat în cuantum de 300 lei reţinut în procesul verbal de cheltuieli din dosar nr. XXX/2010 din 29.06.2010 şi nu va mai pune în sarcina contestatorilor suma reprezentând onorariul avocaţial în faza executării silite, cu precizarea că instanţa nu intervine în raporturile client avocat ci doar apreciază că raportat la munca efectuată de către avocat în cadrul executării silite nu se poate impune suportarea contravalorii acestor servicii juridice de către contestatori, aceste cheltuieli rămânând în sarcina intimaţilor.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare instanţa reţine că somaţia din 06.07.2010 (fila 23 dosar execuţional) a fost trimisă contestatorilor la data de 12.07.2010. Dar prin procesul verbal de constatare din 10.07.2010, executorul judecătoresc constată eliberare de către contestatori a lotului II ce revine intimaţilor. Astfel obligaţia de a elibera lotul stabilit pentru intimaţi a fost executată de bunăvoie înainte de comunicarea somaţiei, astfel că cheltuielile de executare aferente acestei obligaţii nu mai au nici un temei juridic.

Instanţa reţine că cheltuielile de executare, respectiv onorariu executorului judecătoresc se pot calcula raportat doar la echivalentul sultei ce a rămas în sarcina contestatorilor. Raportat la această sumă, instanţa reţine că onorariul maxim, conform art. 37 din Legea 188/2000 este de 10% din suma ce se execută adică suma de 705,20 lei. Pentru acest motiv, instanţa va dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc stabilit în dosar execuţional nr. XXX/2010 al BEJ B.I. prin procesul verbal de cheltuieli din dosar nr. XXX/2010 din 29.06.2010 de la 3478,37 lei la suma de 705,20 lei.

Apărarea intimaţilor cum că cheltuielile de executare ar fi fost stabilite iniţial în cuantum de 1500 lei iar ulterior din cauza împotrivirii la executare a contestatorilor, executorul judecătoresc ar fi revenit şi al fi calculat un alt cuantum al cheltuielilor de judecată nu poate fi reţinut de instanţă având în vedere că ordinea emiterii actelor prin care se relevă cheltuieli de executare este exact invers.

Având în vedere cele reţinute, instanţa va admite în parte contestaţia la executare şi va dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc stabilit în dosar execuţional nr. XXX/2010 al BEJ B.I. prin procesul verbal de cheltuieli din dosar nr. XXX/2010 din 29.06.2010 de la 3478,37 lei la suma de 705,20 lei, va dispune anularea totală a onorariului avocat în cuantum de 300 lei reţinut în procesul verbal de cheltuieli din dosar nr. XXX/2010 din 29.06.2010 şi, în consecinţă, va dispune anularea parţială a executării silite şi a actelor emise în urma procesului verbal de cheltuieli din dosar nr. XXX/2010 din 29.06.2010 din dosarul execuţional XXX/2010 al BEJ B.I., în raport cu limita stabilită de instanţa cu privire la onorariul executorului în sensul reducerii sumei reprezentând onorariul executorului judecătoresc de la suma de 3478,37 lei la suma de 705,20 lei şi în sensul anulării totale a onorariului avocaţial în cuantum de 300 lei reţinut în procesul verbal de cheltuieli din dosar nr. XXX/2010 din 29.06.2010.

Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere că urmează a admite în parte cererea şi având în vedere onorariile avocaţiale pentru reprezentarea părţilor şi taxa judiciară de timbru, va obliga la plata de către intimaţi în solidar, către contestatori a cheltuielilor de judecată în cuantum de 594,30 lei reprezentând 400 lei parte din onorariul avocaţial, 194 lei taxă judiciară de timbru şi 0,30 lei timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatorii L.L. şi L. A., ., împotriva intimaţilor T. O. şi T. E. . şi BEJ B.I.

Dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc stabilit în dosar execuţional nr. XXX/2010 al BEJ B.I. prin procesul verbal de cheltuieli din dosar nr. XXX/2010 din 29.06.2010 de la 3478,37 lei la suma de 705,20 lei.

Dispune anularea totală a onorariului avocat în cuantum de 300 lei reţinut în procesul verbal de cheltuieli din dosar nr. XXX/2010 din 29.06.2010.

Dispune anularea parţială a executării silite şi a actelor emise în urma procesului verbal de cheltuieli din dosar nr. XXX/2010 din 29.06.2010 din dosarul execuţional XXX/2010 al BEJ B.I., în raport cu limita stabilită de instanţa cu privire la onorariul executorului în sensul reducerii sumei reprezentând onorariul executorului judecătoresc de la suma de 3478,37 lei la suma de 705,20 lei şi în sensul anulării totale a onorariului avocaţial în cuantum de 300 lei reţinut în procesul verbal de cheltuieli din dosar nr. 275/2010 din 29.06.2010

Dispune obligarea intimaţilor T. O., T. E., în solidar, la plata către contestatori a cheltuielilor de judecată în cuantum de 594,30 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 09.05.2011.

PREŞEDINTE, GREFIER,

RADU CIPRIAN HARJA MARIA OTILIA BONIŞ