Legea 10/2001

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA-JUD. BIHOR

Secţia civilă

DOSAR NR.

SENTINŢA CIVILĂ Nr.

Şedinţa publică din 17.05.2011

Instanţa constituită din:

Preşedinte:

Grefier:

Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de către reclamanţii X în contradictoriu cu pârâţii Y, având ca obiect Legea 10/2001.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică părţile nu se prezintă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică  din data de 03.05.2011, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10.05.2011 respectiv 17.05.2011, când în aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21.09.2010, reclamanţii X au solicitat în contradictoriu cu pârâţii X să constate că Statul Român a preluat în mod abuziv printr-un act nul absolut imobilul situat în Oradea, str. Transilvaniei, nr. 8, bl. U2, sc. A, et. 8, ap. 31, înscris în C.F. 18457 Oradea  cu nr. top. 5128/2/31, să constate nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat sub nr. 11606/03.12.1974 de către Notariatul de stat judeţean Bihor, să dispună restituirea în favoarea reclamanţilor a imobilului menţionat şi să dispună întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

În motivare, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în Oradea, str. Transilvaniei, nr. 8, bl. U2, sc. A, et. 8, ap. 31, înscris în C.F. 18457 Oradea  cu nr. top. 5128/2/31. Conform susţinerilor reclamanţilor, în anul 1974 şi-au depus actele pentru a părăsi definitiv România motiv pentru care au fost siliţi să doneze imobilul statului, după ce în prealabil au plătit ratele din creditul acordat la C.E.C. Au mai susţinut reclamanţii, în esenţă, că donaţia nu a fost voluntară, ci forţată, lipsindu-i intenţia de a gratifica şi fiind astfel lovită de nulitate absolută. Au învederat instanţei reclamanţii, că apartamentul a rămas în continuare în administrarea statului care l-a închiriat unor terţe persoane, Statul Român fiind în prezent proprietar tabular. Conform susţinerilor reclamanţilor, aceştia nu au formulat notificare în temeiul Legii 10/2001 însă acţiunea este admisibilă raportat la jurisprudenţa C.E.D.O. şi la prevederile deciziei în interesul legii nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În drept, reclamanţii nu şi-au motivat acţiunea.

În probaţiune,  reclamanta a depus la dosar decizia nr. 535/17.12.1974 (f.18), proces verbal (f.8) contractul de donaţie autentificat sub nr. 11606/03.12.1974 de către Notariatul de stat judeţean Bihor (f.5-6), copie coală CF 18457 Oradea (f. 9), contract nr. 992/U.2./31 (f.5). De asemenea, reclamanţii au solicitat instanţei încuviinţarea probei testimoniale.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta Administraţia Imobiliară Oradea a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

În motivare, pârâta a arătat, în esenţă, că anularea donaţiei în afara cadrului prevăzut de Legea 10/2001 este inadmisibilă, fiind vorba despre o lege specială, derogatorie de la dreptul comun. De asemenea, pârâta a susţinut, în esenţă, că reclamanţii aveau posibilitatea urmării procedurii prevăzute de Legea 10/2001.

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 115 C.proc.civ. şi Legea 10/2001.

Deşi legal citat cu menţiunea depunerii întâmpinării, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu a depus întâmpinare la dosar şi nu s-a prezentat în instanţă în vederea susţinerii poziţiei sale procesuale.

Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, instanţa a încuviinţat pentru reclamanţi proba testimonială fiind ascultaţi martorii Lorincz Carol (f. 26) şi Kasa Irma (f. 31).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 03.12.1974 a intervenit între reclamanţi, în calitate de donatori, şi Statul Român, în calitate de donatar, contractul de donaţie autentificat sub nr. 11606/03.12.1974 de către Notariatul de stat judeţean Bihor (f.5-6), prin care reclamanţii donau în favoarea Statului Român imobilul situat în Oradea, str. Transilvaniei, nr. 8, bl. U2, sc. A, et. 8, ap. 31, înscris în C.F. 18457 Oradea  cu nr. top. 5128/2/31. Donaţia a fost acceptată prin decizia nr. 535/17.12.1974 a Comitetului Executiv al Consiliului popular al judeţului Bihor. Contractul de donaţie dintre părţi s-a încheiat deoarece donatorilor nu li s-ar fi permis altfel să părăsească definitiv ţara, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor ascultaţi în cauză (f.26,31).

În ceea ce priveşte admisibilitatea prezentei acţiuni în condiţiile neurmării de către reclamanţi a procedurii speciale prevăzute de Legea 10/2001, instanţa constată că prin decizia în interesul legii nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că „în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Aceasta prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice”. În considerentele aceleiaşi decizii în interesul legii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că „atunci când există neconcordanţe între legea internă şi Convenţie, trebuie să se verifice pe fond dacă şi pârâtul în acţiunea în revendicare nu are, la rândul său, un bun în sensul Convenţiei - o hotărâre judecătorească anterioară prin care i s-a recunoscut dreptul de a păstra imobilul; o speranţă legitimă în acelaşi sens, dedusă din dispoziţiile legii speciale, unită cu o jurisprudenţă constantă pe acest aspect”.  Aşadar, deşi Legea 10/2001 este cea care guvernează materia restituirii imobilelor preluate abuziv, în situaţia în care dispoziţiile acesteia intră în conflict cu prevederile Convenţiei europene  a drepturilor omului, trebuie aplicată cu prioritate aceasta.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Faimblat contra României că existenţa posibilităţii reclamanţilor de a introduce o acţiune în revendicare pe dreptul comun doar pentru a o vedea respinsă ca inadmisibilă încalcă prevederile art. 6 alin. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului în ceea ce priveşte dreptul de acces efectiv la o instanţă.

De asemenea, în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prevederile Legii 10/2001 nu sunt de natură a le asigura posibilitatea reclamanţilor de a fi despăgubiţi în natură sau prin echivalent într-un termen rezonabil.

Pe de altă parte, reclamanţii aveau o speranţă legitimă în sensul C.E.D.O. având în vedere existenţa dispoziţiilor Legii 10/2001 care le-a conferit posibilitatea foştilor proprietari ale căror bunuri au fost preluate de stat să le recupereze.

Prin urmare, având în vedere neconcordanţa existentă între prevederile Legii 10/2001 şi Convenţia europeană a drepturilor omului sunt aplicabile cu prioritate dispoziţiile acesteia din urmă. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât bunul este în continuare în patrimoniul statului şi astfel nu se poate aduce atingere drepturilor unui terţ sau principiului securităţii raporturilor juridice.

 Din interpretarea art. 801 C.civ.,  reiese că donaţia este un act translativ de proprietate, solemn, prin care o persoană, numită donator, îşi micşorează patrimoniul său cu un bun sau mai multe, în mod gratuit şi definitiv, în favoarea altei persoane, numită donatar, care le acceptă.

Pentru a fi valabil, contractul de donaţie trebuie să îndeplinească condiţiile generale de fond prevăzute de art. 948 Cod civil, cu unele particularităţi prevăzute prin dispoziţii speciale.

Una dintre condiţiile esenţiale ale oricărui contract de donaţie este intenţia de a gratifica, aceasta fiind cauza juridică a contractului de donaţie.

În materia contractului de donaţie este necesar a se stabili scopul sau motivul care a fost determinant pentru voinţa donatorului de a transmite cu titlu gratuit dreptul în patrimoniul donatarului. Aşadar, cauza în materia contractului de donaţie cuprinde în primul rând, voinţa de a dărui, animus donandi, şi apoi motivul care a determinat pe donator să facă liberalitatea, fără însă ca aceste elemente să poată fi separate şi examinate izolat, ele formând un tot.

În speţă, din declaraţiile martorilor ascultaţi (f. 26, 31) rezultă că actul  de donaţie a fost consimţit de către donatori, în timpul regimului comunist, nu cu intenţia de a gratifica Statul Român ci pentru ca reclamanţii să poată părăsi ţara. Prin urmare, nu a existat intenţia de a gratifica din partea donatorilor.

Lipsind intenţia de a gratifica a donatorilor, lipseşte însăşi cauza juridică a contractului de donaţie.

Conform art. 966 C.civ. obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că lipsa cauzei actului juridic se sancţionează cu nulitatea absolută a acestuia. Prin urmare, contractul de donaţie încheiat între părţi este lovit de nulitate absolută, preluarea imobilului de către stat fiind astfel abuzivă.

Pe cale de consecinţă,  instanţa va constata nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat sub nr. 11606/03.12.1974 de către Notariatul de stat judeţean Bihor având ca obiect imobilul situat în Oradea, str. Transilvaniei, nr. 8, bl. U2, sc. A, et. 8, ap. 31, înscris în C.F. 18457 Oradea  cu nr. top. 5128/2/31.

În ceea ce priveşte petitul având ca obiect restituirea în favoarea reclamanţilor a imobilului menţionat, instanţa reţine că, urmare a constatării nulităţii contractului de donaţie dintre părţi, dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra bunului este redobândit retroactiv. Având în vedere că imobilul nu se află în posesia reclamanţilor, cărora li s-a recunoscut calitatea de proprietari asupra acestuia ca urmare a desfiinţării contractului de donaţie, ci în posesia pârâţilor, care nu au calitatea de proprietari, instanţa constată că pârâţii au obligaţia să restituie bunul către reclamanţi, lăsându-l în deplină proprietate şi posesie acestora.

Prin urmare, fiind desfiinţat titlul în baza căruia pârâţii posedă bunul, instanţa constată că este întemeiată cererea reclamanţilor de restituire a imobilul situat în Oradea, str. Transilvaniei, nr. 8, bl. U2, sc. A, et. 8, ap. 31, înscris în C.F. 18457 Oradea  cu nr. top. 5128/2/31.

Pe cale de consecinţă, instanţa îi va obliga pe pârâţi la restituirea imobilului situat în Oradea, str. Transilvaniei, nr. 8, bl. U2, sc. A, et. 8, ap. 31, înscris în C.F. 18457 Oradea  cu nr. top. 5128/2/31 către reclamanţi.

Referitor la capătul de acţiune constând în întabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului situat în Oradea, str. Transilvaniei, nr. 8, bl. U2, sc. A, et. 8, ap. 31, înscris în C.F. 18457 Oradea  cu nr. top. 5128/2/31, instanţa constată că şi acesta este întemeiat dat fiind faptul că în prezenta cauză urmează a se constata nulitatea absolută a titlului actualului proprietar tabular, acesta urmând a fi obligat la restituirea bunului către reclamanţi. Prin urmare, instanţa va dispune întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului situat în Oradea, str. Transilvaniei, nr. 8, bl. U2, sc. A, et. 8, ap. 31, înscris în C.F. 18457 Oradea  cu nr. top. 5128/2/31, cu titlu de cumpărare.

 Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanţa constată că acţiunea formulată de reclamanţi este întemeiată şi în consecinţă urmează a o admite, constatând nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat sub nr. 11606/03.12.1974 de către Notariatul de stat judeţean Bihor având ca obiect imobilul situat în Oradea, str. Transilvaniei, nr. 8, bl. U2, sc. A, et. 8, ap. 31, înscris în C.F. 18457 Oradea  cu nr. top. 5128/2/31. Instanţa îi va obliga pe pârâţi la restituirea imobilului situat în Oradea, str. Transilvaniei, nr. 8, bl. U2, sc. A, et. 8, ap. 31, înscris în C.F. 18457 Oradea  cu nr. top. 5128/2/31 către reclamanţi şi va dispune întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului menţionat.

Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamanţii X în contradictoriu cu pârâţii Y.

Constată nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat sub nr. 11606/03.12.1974 de către Notariatul de stat judeţean Bihor având ca obiect imobilul situat în Oradea, str. Transilvaniei, nr. 8, bl. U2, sc. A, et. 8, ap. 31, înscris în C.F. 18457 Oradea  cu nr. top. 5128/2/31.

Obligă pe pârâţi la restituirea imobilului situat în Oradea, str. Transilvaniei, nr. 8, bl. U2, sc. A, et. 8, ap. 31, înscris în C.F. 18457 Oradea  cu nr. top. 5128/2/31 către reclamanţi.

Dispune întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului menţionat.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17.05.2011.

Preşedinte Grefier

Domenii speta

Spete similare