Contract de donatie. Revocare pentru ingratitudine. Întinderea efectelor

Contract de donatie. Revocare pentru ingratitudine. Întinderea efectelor

În continutul notiunii de ingratitudine intra nu doar manifestarile donatarului fata de donator, ci si pasivitatea manifestata de acesta fata de conduita culpabila a unui tert

Prin sentinta civila nr. 3582 din 13 decembrie 2007 a Judecatoriei Roman s-a admis în parte actiunea reclamantei B.A., s-a dispus revocarea partiala a contractului de donatie autentificat prin încheierea nr. 104 din 15 ianuarie 1999 a Biroului Notarului Public Tanase Luminita din mun. Roman, încheiat de reclamanta B.A. si pârâtii B.Is., B.M., B.Gh., P.C., B.A.A., în calitate de  donatori, iar pârâtul B.I. în calitate de donatar, doar pâna la concurenta cotei-parti indivize de 1/4 din suprafata de 2000 mp, teren curti-constructii si arabil situat în intravilanul satului Barticesti, la nr. topografic 22/667/1 si 2 si, respectiv, a cotei-parti indivize de 5/8 din constructia cu destinatia casa de locuit amplasata pe aceasta suprafata de teren, cu consecinta repunerii partilor în situatia anterioara si a reluarii starii de indiviziune asupra imobilelor.

Reclamanta a motivat ca fiind în vârsta, vaduva, fara venituri si în nevoie, a convenit cu cinci din cei sase copii ai sai sa încheie un contract de donatie în favoarea fiului cel mai mic, respectiv pârâtul B.I., privind suprafata de 2000 mp, teren curti-constructii înscris în titlul de proprietate nr. 15/511 din 27 aprilie 1995 eliberat de Comisia judeteana Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum si constructia cu destinatia casa de locuit amplasata pe acest teren. Prin contractul de donatie reclamanta si-a pastrat uzufructul viager asupra imobilelor, urmând ca pârâtul sa intre în stapânirea acestora dupa decesul reclamantei. Cu toate acestea, pârâtul nu a respectat întelegerea, s-a mutat în locuinta, iar de câtiva ani si-a schimbat comportamentul fata de reclamanta. Reclamanta sustine ca pârâtul a început sa foloseasca tot felul de injurii la adresa sa, a lovit-o, amenintat-o cu moartea si fugarit-o de acasa, fiind nevoita sa se refugieze pentru a dormi la rude. În data de 29 mai 2007 reclamanta sustine ca a fost batuta de pârât, în urma acestei agresiuni fiind internata în Spitalul mun. Roman.

Pârâtul B.I. s-a aparat sustinând ca reclamanta nu are calitate procesuala activa, deoarece în calitate de donatori figureaza în contract si fratii si surorile sale, care nu au formulat actiune în revocarea donatiei. Pe fond, pârâtul a aratat ca dupa decesul tatalui a ramas în locuinta parinteasca, continuând sa o îngrijeasca pe reclamanta. Din acest motiv, fratii sai mai mari si reclamanta s-au hotarât sa-i doneze casa de locuit si terenul aferent. Pârâtul sustine ca a respectat dreptul de uzufruct viager al reclamantei, în anul 2000 construindu-si o locuinta proprie în aceeasi gospodarie. Tot în vara anului 2000, a sustinut pârâtul, cu acordul reclamantei a început renovarea casei parintesti, pe perioada lucrarilor reclamanta mutându-se în locuinta pârâtului. Dupa finalizarea acestor lucrari pârâtul si sotia sa au convenit cu reclamanta ca în perioada de iarna sa locuiasca în casa batrâneasca  iar în restul anului în casa sa, relatiile partilor decurgând corespunzator timp de 7 ani. Neîntelegerile care au aparut ulterior s-au datorat atitudinii reclamantei, care a hotarât sa împarta tuturor fiilor sai produsele agricole realizate prin munca exclusiva a pârâtului. La aceasta s-au adaugat relatiile personale dintre reclamanta si sotia pârâtului si influentele venite din partea unora dintre fratii pârâtului, asa încât în vara anului 2006, fara sa-l anunte, reclamanta a parasit locuinta. Din acel moment reclamanta a început sa provoace scandaluri aproape zilnic. Pârâtul neaga sustinerile reclamantei referitoare la comportamentul sau pretins agresiv si sustine ca nu i-a adresat cuvinte vulgare si nici nu a amenintat-o vreodata.

În urma probelor administrate instanta a retinut ca prin contractul de donatie autentificat prin încheierea nr. 104 din 15 ianuarie 1999 a Biroului Notarului Public Tanase Luminita din mun. Roman reclamanta B.A. si pârâtii B.A.A., P.C., B.M., B.Gh. si B.Is., în calitate de donatori, au transmis cu titlu gratuit pârâtului B.I. cotele lor parti indivize din gospodaria situata în satul Barticesti, com. Botesti, compusa dintr-o casa de locuit din chirpici, acoperita cu azbociment ondulat, compusa din 2 camere, bucatarie si hol, precum si suprafata de 2000 mp, teren curti-constructii si arabil aferent acesteia, situat la nr. topografic 22/667/1 si 2, înscris în titlul de proprietate nr. 15/511 din 27 aprilie 1995 eliberat de Comisia judeteana Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Având în vedere ca suprafata de teren reprezentase bunul propriu al defunctului B.T., decedat la 17 martie 1998 (sot predecedat al reclamantei si tatal pârâtilor) iar constructia a fost dobândita în regim comunitar matrimonial, pârâtul B.I. a dobândit prin donatie cota-parte indiviza de 21/24 din teren si 45/48 din constructie. Adaugând si cotele culese în nume propriu din mostenire, pârâtul Bujor Iulian este proprietar exclusiv al imobilelor.

Prin contract donatoarea B.A. si-a rezervat uzufructul viager asupra imobilelor, urmând ca donatarul sa intre în stapânirea de fapt a acestora dupa decesul reclamantei. Prevederea contractuala trebuie, însa, interpretata în contextul relatiilor dintre parti, respectiv tinându-se seama ca donatarul locuia deja în imobil împreuna cu reclamanta, ca nu avea o locuinta proprie si nici mijloacele materiale, la momentul respectiv, de a-si edifica o locuinta separata. În aceste conditii, instanta constata ca vointa reala a partilor contractante a fost ca prin instituirea dreptului de uzufruct viager sa perpetueze, practic, coabitarea în acelasi imobil a reclamantei si pârâtului B.I.

Daca încheierea contractului de donatie s-a bazat pe manifestarea vointei concordante a tuturor membrilor familiei, în perioada ce a urmat relatiile interpersonale dintre parti au degenerat, cunoscând o evolutie descendenta, concretizata în iscarea repetata a unor tensiuni si conflicte. Sursa acestor tensiuni a reprezentat-o comportamentul necorespunzator al pârâtului B.I. dar, mai ales, atitudinea sotiei acestuia în raporturile cu reclamanta. Probatoriul testimonial administrat la solicitarea ambelor parti a demonstrat fara echivoc existenta unor tensiuni între parti, existând divergente doar în ceea ce priveste amploarea, consistenta si sursa acestora. Martorii au relevat, însa, iscarea în mod frecvent a unor certuri caracterizate prin proferarea de injurii si amenintari si chiar producerea unor agresiuni fizice asupra reclamantei. Chiar daca pârâtul B.I. nu a fost întotdeauna persoana care a exercitat aceste violente verbale sau non-verbale, cele mai multe fiind iscate de sotia sa, era de datoria sa sa întreprinda toate demersurile pentru a aplana aceasta stare conflictuala. Pârâtul, în schimb, a tolerat aceste manifestari violente la adresa reclamantei, ceea ce a determinat-o, în cele din urma, sa paraseasca imobilul pentru a locui la pârâtul B.A.A.

Exercitarea de catre pârâtul B.I. a actelor de violenta verbala sau fizica la adresa reclamantei sau tolerarea unor astfel de manifestari venite din partea sotiei, în împrejurari în care dispunea de mijloacele care i-ar fi permis îndreptarea acestei stari de lucruri, reprezinta o forma de manifestare a unei ingratitudini fata de reclamanta. Desi obligatia de gratitudine nu este inserata în mod expres în continutul contractului de donatie, existenta sa nu poate fi pusa la îndoiala (rezultând din însusi caracterul gratuit al transmiterii bunurilor), iar nerespectarea acesteia atrage revocarea donatiei. Manifestarile pârâtului îmbraca forma de ingratitudine prevazuta de art. 831 pct. 2 Cod civil, iar probatoriul testimonial administrat înlatura orice echivoc în privinta existentei acesteia.

Ca atare, instanta a apreciat ca solicitarea de revocare a donatiei pentru ingratitudine este întemeiata.

Se pune, însa, problema de a se stabili în ce masura revocarea opereaza asupra întregului contract sau doar în parte. Având în vedere ca ingratitudinea s-a manifestat doar fata de reclamanta, ca pot fi cuantificate cotele-parti indivize transmise de fiecare din donatori si ca ceilalti donatori nu si-au manifestat initiativa procesuala în sensul revocarii donatiei pentru cotele ce le-au transmis (doar au achiesat la actiunea reclamantei), instanta apreciaza ca sanctiunea revocarii opereaza numai în privinta cotei-parti indivize donate de reclamanta, respectiv 5/8 din constructie si 1/4 din terenul aferent. Donatia se va mentine în favoarea pârâtului B.I. în ceea ce priveste cotele dobândite de la co-pârâti, reprezentând 3/8 din constructie si 3/4 din teren.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei de a solicita revocarea contractului de donatie se impun a fi facute mai multe precizari. Reclamanta are calitatea de a solicita revocarea donatiei, însa nu si vocatia de a obtine revocarea integrala a acesteia, ci doar pâna la concurenta cotei-parti indivize pe care a transmis-o cu titlu gratuit pârâtului. Aceasta nu este, însa, o chestiune referitoare la calitatea procesuala si la legitimarea acesteia, ci o chestiune de fond, referitoare la acceptarea în întregime sau în parte a pretentiilor deduse judecatii. Ca atare, exceptia invocata de pârâtul Bujor Iulian a fost respinsa ca neîntemeiata.

Domenii speta

Spete similare