Pe rol fiind plangerea impotriva ordonantei de respingere a plangerii impotriva solutiei, formulata de persoanele vatamate privind pe faptuitorul, domiciliat in
Dezbaterile cauzei au avut loc in sedinta publica din data de, cand s-au pus concluzii in fond ce au fost consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta, insa, in vederea reexaminarii actelor si lucrarilor dosarului, s-a amanat pronuntarea pentru astazi, cand in urma deliberarii se pronunta urmatoarea sentinta penala :
JUDECATA
Asupra acţiunii penale de faţă:
Prin rezoluţia adoptată la data de în dosarul nr. de Parchetul de pe lângă Judecătoria s-a dispus, în temeiul art. 228 al. 6 rap. la art. 10 lit. a şi j C.p.p., modificat prin art. 31 din Legea nr. 202 /2010 neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals deoarece faptele nu există (), respectiv există autoritate de lucru judecat ().
Soluţia a fost comunicată persoanei vătămate la data de la data de. (fila 2, dosar urmărire penală).
Împotriva acestei rezoluţii, cu respectarea termenului prev. de art. 278 al. 3 C.p.p., la data de, a formulat plângere persoana vătămată, solicitând prim procurorului parchetului infirmarea soluţiei de neînceperea urmăririi penale.
Plângerea a fost soluţionată de prim procurorul parchetului la data de, în termenul de 20 de zile prev. de art. 277 C.p.p. , soluţia fiind comunicată persoanei vătămate la data de.
La data de, deci cu respectarea termenului de 20 de zile de la comunicare (prev. de art. 2781 C.p.p.) şi a celui de 40 de zile prevăzut de art. 2781 al. 2 C.p.p. - calculat de la momentul formulării plângerii la prim procurorul parchetului - persoanele vătămate, soţi, au sesizat instanţa cu plângere împotriva soluţiei menţionate, de neurmărire.
În faţa instanţei, prin apărător, petenţii au invocat, în principal excepţia incompatibilităţii procurorului potrivit art. 491 al.4 susţinând că persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instanţă.
Pe fond, arată că rezoluţia atacată nu a fost motivată, nu s-au indicat faptele, împrejurările constatate, mijloacele de probă care să convingă. Precizează că nu s-au menţionat condiţiile în care s-au efectuat înscrisurile în evidenţele comunei, data înregistrării, dacă în afara casei bătrâneşti a existat un beci şi magazie deasupra sa sau o casă de locuit cu toate utilităţile, dacă există autorizaţie de construire şi dacă s-a plătit impozit în fiecare an. Pretinde că nu s-au făcut cercetările cuvenite şi cu ocazia deplasării lucrătorilor de poliţie, însoţiţi de persoana vătămată, la faţa locului, aceştia s-au limitat doar să vizualizeze zona , fără a se face nici o consemnare şi persoana vătămată a fost invitată să semneze o coală de hârtie în alb, fapt pe care l-a acceptat.
Ulterior a constat că pe această coală semnată în alb de partea vătămată, lucrătorii de poliţie au întocmit un proces verbal cu conţinutul căruia nu este de acord şi care a constituit fundamentul soluţiei date de parchet, pe care o contestă.
Susţin că , pentru infracţiunea de uz de fals nu s-au efectuat nici un fel de cercetări deşi a făcut obiectul plângerii.
În concluzie solicită, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Reprezentantul parchetului a pus concluzii de respingerea plângerii şi menţinerea soluţiei pronunţate de parchet ca fiind temeinică şi legală.
După ce s-a acordat cuvântul părţilor, dar înainte de închiderea dezbaterilor , s-a prezentat d-na avocat , care a depus împuternicire avocaţială pentru făptuitorul solicitând respingerea excepţiei incompatibilităţii procurorului, având în vedere decizia nr. 11/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Pe fond solicită respingerea plângerii, arătând că rezoluţia prim procurorului parchetului, atacată este corectă. Precizează că nu înţelege să invoce nici o excepţie legată de acest aspect.. Arată că instanţa de control judiciar a admis plângerea cu dispoziţia ca organele de urmărire penală să efectueze cercetări cu privire la existenţa sau inexistenţa imobilului, care în speţă după reluarea cercetărilor, au fost făcute.
În replică, reprezentantul parchetului solicită să se aibă în vedere că plângerea se referă la toate actele de urmărire şi prin ea a fost atacată şi soluţia procurorului nu numai soluţia prim procurorului parchetului.
În aceste condiţii persoanele vătămate au fost întrebate dacă plângerea vizează doar soluţia prim procurorului şi prin avocat, au afirmat că ea vizează şi soluţia procurorului.
În drept, plângerea nu a fost motivată
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de la dosar.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa constată că, la data de, persoanele vătămate, au formulat plângere penală împotriva făptuitorului solicitând cercetarea şi sancţionarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 291 C.P. (fila 3, dosar penal nr.)
Prin rezoluţia din data de, adoptată în dosarul susmenţionat, a fost confirmată propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de făptuitorul sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 289 C.p. şi art. 291 C.p., soluţie menţinută de procurorul ierarhic superior prin rezoluţia adoptată la data de în dosarul nr..
Împotriva acestor soluţii s-a formulat plângere de către persoana vătămată, înregistrată pe rolul Judecătoriei sub nr. şi respinsă prin sentinţa civilă nr.
Prin decizia nr., Tribunalul a admis recursul declarat de persoana vătămată împotriva sentinţei penale nr. a Judecătoriei pe care o casează şi pe fond a fost admisă plângerea cu consecinţa restituirii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului pentru infracţiunile prev. de art. 289 şi art. 291 C.p. Atât în motivarea deciziei cât şi în dispozitiv au fost menţionate în mod expres faptele, împrejurările ce urmează a fi constatate şi mijloacele de probă, respectiv , instanţa de control judiciar a dispus a se efectua cercetări pentru a se constata existenţa sau inexistenţa imobilului în cauză pentru care s-a eliberat actul şi ca mijloace de probă au fost indicate cercetarea la faţa locului, verificarea autorizaţiei de construire şi audierea vecinilor imobilului.
Numai sub acest aspecte şi numai cu privire la această persoană –- ( nu şi la) tribunalul a admis recursul.
După restituirea cauzei la procuror, s-a efectuat o cercetare locală.
La dosarul de urmărire penală s-au depus planşe fotografice efectuate cu ocazia deplasării la faţa locului, al tuturor construcţiilor aflate pe teren (filele 9-13 din dosar) şi s-a întocmit un proces-verbal din cuprinsul căruia rezultă că persoana vătămată a indicat corpurile de clădire ce au constituit casa bătrânească a părinţilor şi ar fi declarat că imobilul dintre vii a fost construit de dânsul împreună cu fratele, făptuitorul, în anul 1985, dar cu bani de la părinţi şi că acesta face obiectul certificatului fiscal nr..
În ceea ce priveşte prima critică adusă actelor premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză, privitoare la incompatibilitatea procurorului
Potrivit art. 49 al. 4 C.p.p. persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instanţă.
Criticile sunt neîntemeiate, în cauză nu s-a început urmărirea penală, toate cercetările efectuate fiind de natura actelor premergătoare şi doar au fost supravegheate de procuror, care nu a avut cauza în anchetă proprie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 2/9.02.2011 a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a statuat că dispoziţiile art. 49 al. 4 C.p.p. se interpretează în sensul că nu există incompatibilitatea persoanei care a efectuat urmărirea penală, în ipoteza trimiterii cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale prev. de art. 2781 al. 8 lit. b C.p.p. cu referire la art. 273 al. 11 C.p.p., cu motivarea că procurorul, respectiv organul de cercetare penală care a efectuat acte de urmărire penală nu se află în cazul de incompatibilitate prev. de art. 49 al. 4 C.p.p. decât dacă s-a dispus restituirea cauzei de către instanţă în temeiul art. 332 C.p.p..
Această situaţie, strict limitativă, când procurorul sau organul de cercetare penală poate deveni incompatibil nu se regăseşte în speţă.
Referitor la cea de a doua critică, privitoare la nemotivarea rezoluţiei atacate, la împrejurarea că nu s-au arătat faptele constate şi mijloacele de probă, instanţa reţine că prin decizia nr. a Tribunalului, instanţa de control judiciar a dispus să se efectueze cercetări pentru a se stabili existenţa sau nu a imobilului pentru care s-a eliberat actul şi s-au indicat şi mijlocele de probă .
În afară de cercetarea locală, organul de urmărire nu a mai administrat nicio probă dintre cele dispuse de instanţa de control judiciar –audierea de martorii vecini şi efectuarea de cercetări pentru a se stabili dacă a existat autorizaţie de construire pentru imobilul „beci” - cu toate că acestea erau obligatorii pentru organul de cercetare penală, conform art. 273 al. 11 C.p.p., sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constate şi a mijloacelor de probă.
Nu este suficient, printr-o deplasare locală să se stabilească existenţa fizică a imobilului – pe care de altfel nici una dintre părţi nu o contestă – ci trebuie verificată perioada construirii, persoanele care au edificat-o şi pe cheltuiala cui.
Pentru lămurirea acestor aspecte, alături de probele dispuse de instanţa de control judiciar, obligatorii, cu ocazia completării probatoriilor se vor identifica şi audia persoanele care au lucrat la construirea acestuia şi se vor verifica evidenţele fiscale pentru a stabili cu ce imobile figura în proprietate autorul părţilor, - anterior anului 1990 când a avut loc vânzarea – şi după acest an..
De asemenea, se vor face a demersuri pentru a identifica dacă, cu ocazia întocmirii actului de vânzare cumpărare din anul 1990 a fost executat şi un memoriu tehnic în care să fie evidenţiate imobile ce au făcut obiectul înstrăinării, sens în care se vor face verificări la primăria comunei şi Arhivele Statului la care au fost depuse arhivele notariale, iar în cazul în care există se vor depune copii certificate la dosarul cauzei, elemente importante pentru a stabili poziţia subiectivă a făptuitorului la momentul solicitării adresate la primăriei pentru deschiderea rolului fiscal cu privire la imobilul în discuţie.
Pentru lămurirea acestor aspecte se va lua un supliment de declaraţie şi părţilor.
De asemenea, se va solicita de la primărie, să depună în copie, cererea pe care a făcut-o făptuitorul pentru înscrierea în rolul fiscal cu privire la imobil.
Raportat la cele de mai sus, instanţa apreciază întemeiată plângerea, o va admite şi trimite cauza la procuror în vederea completării probatoriilor conform celor dispuse mai sus, alături de cele stabilite de instanţa de control judiciar, obligatorii.
În baza art. 193 al. ultim, obligă făptuitorul la 400 lei cheltuieli de judecată către persoanele vătămate.
În temeiul art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
În temeiul art. 2781 al. 8 lit. b C.p.p. admite plângerea formulată de persoanele vătămate, soţi, domiciliaţi în, împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale adoptată în dosarul nr. al Parchetului de pe lângă Judecătoria la data de, menţinută prin rezoluţia din data de din dosarul nr..
Restituie cauza la procuror pentru completarea probatoriului în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C.p. şi art. 291 C.p.
În temeiul art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 193 al. 6 C.p.p. obligă făptuitorul la 400 lei cheltuieli de judecată către persoanele vătămate .
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi,
Tribunalul Galați
Litigii profesionişti. Completare sentinţă civilă.
Tribunalul Argeș
pretenţii
Judecătoria Băilești
Nulitatea procesului verbal de contravenţie
Tribunalul Neamț
Cerere de rejudecare formulată de un condamnat în lipsă.Condiţii. Respingerea cererii
Judecătoria Oradea
înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea (art.586 NCPP).