Plângere admisă

-plângere la soluţie admisă; incompatibilitate

Dosar nr. 390/288/2009

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

JUDEŢUL VÂLCEA

Operator de date cu caracter personal nr.4078

ÎNCHEIERE PENALĂ NR.224

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 15 aprilie 2009

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE Alina Toma

Grefier Florina Olivia Grigoriu

--------

Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea reprezentat prin

Procuror : Adriana Bidică

---------

Pe rol fiind soluţionarea plângerii formulată de petenta C A, domiciliată în judeţul Vâlcea, împotriva soluţiei pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea în dosarul nr.2677/P/2007, precum şi a plângerii formulată de petentul D N, domiciliat în judeţul Vâlcea împotriva aceleiaşi soluţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  au răspuns petenta C A personal şi asistată de avocat M V F şi intimatul D N personal şi asistat de avocat D B.

 Procedura este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei, dupa care :

Avocat M V F pentru petenta C A, depune la dosar un set de acte cu borderou şi precizează că nu mai are alte cereri de formulat.

Avocat D B pentru intimatul D N, precizează că a luat cunoştinţă de actele depuse. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat.

Instanţa constată plângerea în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Avocat M V F pentru petenta C A, având cuvântul, arată că petenta a formulat plângere împotriva ordonanţei prin care s-a arătat că deşi fapta întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. de art.271 alin.2 c.p., aceasta nu întruneşte gradul de pericol social al acestei infracţiuni, aplicându-i-se intimatului doar o sancţiune cu caracter administrativ. Acest motiv denotă că nici nu s-a înţeles situaţia de fapt în care se află petenta C A, care se judecă încă din anul 1994. S-a constatat nulitatea procesului verbal de punere în posesie, s-a făcut punerea în executare (care nu a fost respectată), s-a formulat din nou o plângere pentru nerespectarea hotărârii judecătoreşti, s-a făcut din nou (în anul 2005) punerea în executare şi bineînţeles că nu s-a respectat nici de această dată hotărârea judecătorească. Petenta a formulat din nou plângere, s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale şi tot aşa până în prezent, iar procurorul arată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii însă fapta nu are gradul de pericol social. În aceste condiţii, petenta se va duce din nou la executor şi va avea acelaşi parcurs ca şi până acum. Ce poate să mai facă petenta ca să-şi obţină dreptul stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă?! Intimatul nu are cum să justifice diferenţa de 1.000 m.p. pe care o stăpâneşte. Apreciază că instanţa trebuie să pună capăt atitudinii de favoare de care s-a bucurat intimatul, în condiţiile în care ar fi trebuit să fi fost trimis în  judecată pentru nerespectarea hotărârii.  În baza art.2781 lit.b c.p.p. solicită admiterea plângerii şi restituirea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale. Cu cheltuieli de judecată.

Avocat B D pentru intimatul D N, având cuvântul, solicită, în baza art.2781 alin.1 lit.c c.p.p. admiterea plângerii şi desfiinţarea ordonanţei atacate, în plângerea formulată de D N, cu cheltuieli de judecată. D N are titlu de proprietate pentru acel teren – este vorba de testamentul din 21 aprilie 1972, care este valabil şi nu a fost desfiinţat de nicio instanţă de judecată. Prin acţiunea de ieşire din indiviziune s-a atribuit în lotul lui D suprafaţa de 1.500 m.p. care se suprapune cu terenul lui C A. La dosar au fost depuse acte care dovedesc cele susţinute. D N nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti. Solicită respingerea plângerii formulată de petenta C A, ca nefondată.

Avocat M F pentru petenta C A, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulată de D N. Actele arătate de apărătorul intimatului nu sunt valabile. Inclusiv contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat tocmai pentru suprafaţa de 906 m.p.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea plângerilor formulate şi menţinerea soluţiei ca legală. Cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

INSTANŢA

Deliberând, constata urmatoarele:

Prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ nr.2677/P/2007 din 04.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea, în temeiul art.249 c.p.p. rap. la art.11 pct.1 lit.b c.p.p. şi art.10 lit.b1 c.p.p., cu aplic. art.181 c.p. şi art.91 c.p. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D N pentru infr. prev. de art.271 alin.2 c.p. şi aplicarea sancţiunii amenzii administrative de 1.000 lei.

Împotriva soluţiei menţionate au formulat plângere la procurorul ierarhic superior atât partea vătămată C A cât şi învinuitul D N.

Partea vătămată C A a criticat soluţia de netrimitere în judecată a învinuitului ca fiind nelegală întrucât acesta, împreună cu fiul său D N. D G în mod repetat, o împiedică să folosească terenul de 906 m.p. cuprins în dispozitivul sentinţei civile nr.10613/14 decembrie 2000 a Judecătoriei Rm.Vâlcea, definitivă şi irevocabilă. A susţinut partea vătămată că în zilele de 14,15 martie 2007 învinuitul a scos ţăruşii care delimitau terenul revendicat, ţăruşi ce fuseseră plantaţi în data de 09 martie 2007 de executorul judecătoresc B C în vederea executării hotărârii judecătoreşti ce a constituit titlu executoriu. Că astfel de acte prin care învinuitul şi fiul său au continuat să o împiedice în folosinţa terenului au fost repetate şi în cursul anului 2008 când fără drept aceştia au arat şi însămânţat terenul. A apreciat partea vătămată că soluţia adoptată de procurorul de caz poate constitui o invitaţie pentru învinuit de a nu respecta în continuare hotărârea judecătorească respectivă, mai ales că anterior acesta a mai fost sancţionat administrativ pentru fapta prevăzută de art.271 alin.2 c.p.

Învinuitul D N a arătat că hotărârea judecătorească de care se prevalează partea vătămată, respectiv sentinţa civilă nr.10613/2000 a Judecătoriei Rm.Vâlcea nu îi este opozabilă întrucât persoana cu care partea vătămată s-a judecat în contradictoriu se numea D F. N. Că D F. N a testat terenul fiul său, D D G iar testamentul respectiv este valabil şi îşi produce efectele nefiind anulat prin vreo hotărâre judecătorească.

Prin ordonanţa nr.45/II/2/2009 din 13.01.2009, procurorul ierarhic superior din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea a respins plângerea formulată de petenta C A iar prin ordonanţa nr.1489/II/2/2008 din 07.01.2009, acelaşi procuror a respins şi plângerea formulată de petentul D N împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a acestuia dată în dosarul penal nr.2677/P/2007. S-a avut în vedere că din probatoriul administrat în cauză a reieşit legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate în sensul că învinuitul D N, care anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti nr.10613/2000 a Judecătoriei Rm.Vâlcea a stăpânit terenul, a continuat să-l folosească şi după punerea în executare a acestei sentinţe. Cu toate acestea, din împrejurările comiterii faptei şi circumstanţele personale ale acestuia a rezultat că fapta nu are gradul de pericol social specific unei infracţiuni.

Împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ au formulat plângere la Judecătoria Rm.Vâlcea, în termenul şi condiţiile prev. de art.2781 c.p.p. atât partea vătămată cât şi învinuitul.

Cele două plângeri înregistrate iniţial sub numere diferite, au fost reunite sub nr. dosar 390/288/2009.

În cursul soluţionării plângerii, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse de părţi potrivit art.2781 alin.7 c.p.p.

Din lucrările şi materialul aflat în dosarul de urmărire penală şi înscrisurile noi prezentate, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa civilă nr.10613/14.12.2000 a Judecătoriei Rm.Vâlcea a fost admisă cererea formulată de reclamanţii C A şi C Ar. împotriva pârâţilor D F. N şi D D G. S-a constatat nulitatea absolută parţială a procesului verbal de punere în posesie eliberat pe numele pârâtului D F. N pentru suprafaţa de 906 m.p. notată cu ABC1F1 în Anexa 1 la raportul de expertiză efectuată de expertul V I. S-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.656/22.01.1993 încheiat între pârâţii D F. N şi D D G, pârâţii fiind obligaţi să respecte reclamanţilor proprietatea şi posesia terenului în suprafaţă de 906 m.p. situată în comuna B, punctul „Capul Dealului”. Sentinţa civilă arătată a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.328/R/15.02.2002 a Curţii de Apel Piteşti.

După rămânerea definitivă, reclamanţii s-au adresat executorului judecătoresc B C în vederea punerii în posesie ce s-a realizat  la data de 09 mai 2002. Şi după punerea în posesie, D F. N, respectiv D D G împreună cu învinuitul D N. N au continuat să stăpânească terenul de 906 m.p.

Părţile vătămate C A şi soţul acesteia C Ar. au formulat plângere pentru comiterea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea nr.2762/P/2003 din 27.01.2004 s-a aplicat sancţiunea administrativă a amenzii de 3.000.000 lei ROL împotriva lui D N.

Ulterior, la recomandarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea  s-a procedat la o nouă punere în posesie de către executorul judecătoresc B C în data de 25.10.2005.

Întrucât D F. N decedase, formele de executare s-au efectuat împotriva moştenitorilor acestuia, D N. N, D D G şi D I, prin sentinţa civilă nr.726/13.02.2006 a Judecătoriei Rm.Vâlcea stabilindu-se că executarea silită a fost legală.

Deoarece D N a continuat să cultive terenul menţionat, C A şi C Ar. au recurs la o nouă punere în posesie, sens în care s-au adresat aceluiaşi executor judecătoresc, ultimul proces verbal de punere în posesie fiind încheiat la data de 09 martie 2007.

În datele de 14 şi 15 martie 2007, D N. N a scos cei 11 ţăruşi plantaţi de executorul judecătoresc, motiv pentru care, părţile vătămate C A şi C Ar. au formulat plângerea penală înregistrată sub nr.2677/P/2007. La aceasta s-a conexat şi plângerea înregistrată sub nr.1374/P/2008 formulată de aceleaşi părţi vătămate în data de 05.03.2008 datorită faptului că D N a arat terenul şi în data de 25.02.2008.

În cursul urmăririi penale (fila 63), audiat fiind în legătură cu faptele din 14,15 martie 2007, D N a arătat că ţăruşii au fost scoşi în partea de sud a terenului, respectiv cel cultivat cu porumb, dar el i-a înfipt la loc „pentru a nu fi create probleme”.

În declaraţia dată în data de 08.07.2008 (filele 50-53 dosar urmărire penală), învinuitul a arătat că suprafaţa de 906 m.p. a aparţinut mamei sale D A iar după decesul acesteia, prin partaj, a revenit tatălui său D F. N care, la rândul său, a vândut-o nepotului său (fiul lui D N. N) D N. D G, conform contractului de vânzare cumpărare 656/22.01.1993. Că începând cu anul 1994 a fost acţionat în judecată de C A ce a revendicat suprafaţa de 906 m.p., teren agricol ce se situează în curtea locuinţei sale. Aceasta a avut câştig de cauză prin sentinţa civilă nr.10613/2000. Învinuitul a arătat că de mai multe ori s-a deplasat la faţa locului executorul judecătoresc pentru a o pune în posesie pe partea vătămată C A, delimitând terenul cu ţăruşi şi că tot timpul acest teren a fost stăpânit în fapt de el şi nu înţelege să elibereze terenul părţii vătămate întrucât consideră hotărârea instanţei civile ca fiind nelegală.Tot învinuitul a arătat că a fost sancţionat cu amendă administrativă în două rânduri la plângerea părţii vătămate, dar şi în prezent stăpâneşte şi munceşte terenul neînţelegând să-l cedeze familiei C. A declarat că fiul său D D G lucrează şi domiciliază în Italia din anul 2001 iar terenul este stăpânit şi muncit doar de el, fără ca fiul său să aibă vreo legătură cu aspectele reclamate de familia C.

Faptul că şi în prezent partea vătămată C A este împiedicată să folosească terenul ce i-a fost atribuit printr-o hotărâre judecătorească definitivă rezultă şi din declaraţiile martorilor A G, C A, R S A, B I şi C R.

Din analiza situaţiei de fapt, a împrejurărilor în care fapta de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti a fost comisă de către învinuitul D N cu intenţie directă, în mod repetat, în formă continuată, precum şi din analiza atitudinii pe care acesta a adoptat-o faţă de fapta comisă şi urmările acesteia, rezultă un grad ridicat de pericol social specific infracţiunii, nefiind incidente disp. art.181 c.p.

Astfel, deşi în mod corect s-a început urmărirea penală faţă de D N şi s-a stabilit întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, procurorul de caz nu a apreciat corect gradul de pericol social ca trăsătură esenţială a infracţiunii pe baza criteriilor stabilite de art.181 alin.2 c.p., neavând în vedere modul şi mijlocele de săvârşire a faptei, scopul urmărit de învinuit şi urmarea produsă – lipsirea de folosinţă a imobilului părţii vătămate o perioadă îndelungată de timp. De altfel, nici persoana şi conduita făptuitorului care, deşi a mai fost sancţionat administrativ pentru aceeaşi faptă, nu s-a corijat şi în dispreţul relaţiilor sociale ocrotite de art.271 c.p. declară în continuare că nu va respecta hotărârea judecătorească nu puteau duce la concluzia că fapta săvârşită de acesta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.

Pentru considerentele expuse se va admite plângerea formulată de petenta C A şi se va respinge plângerea formulată de petentul D N. Apreciindu-se totodată că urmărirea penală a fost completă, probele administrate în cursul urmăririi penale fiind suficiente, în baza art.2781 alin.8 lit.c c.p.p., instanţa va reţine cauza spre judecare şi pentru că procesul penal a trecut într-o altă etapă, în vederea asigurării tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale va pune în mişcare acţiunea penală împotriva lui D N. N ce va căpăta astfel calitatea de inculpat.

Cheltuielile judiciare efectuate de părţi ca şi cele avansate de stat vor fi stabilite prin hotărârea finală ce se va pronunţa asupra fondului cauzei, prezenta încheiere putându-se ataca cu apel potrivit art.2781 alin.10 c.p.p. odată cu fondul cauzei.

Dat fiind că prin Decizia în interesul legii XV/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii s-a statuat că judecătorul care prin încheiere admite plângerea şi desfiinţează ordonanţa atacată reţinând cauza spre soluţionare devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia, în baza art.48 alin.1 lit.a c.p.p., preşedintele completului se va abţine de la soluţionarea în fond a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art. 2781 alin. 8 lit. c şi alin. 9 Cod pr. pen.;

Admite plângerea formulată de C A, domiciliată, judeţul Vâlcea.

Desfiinţează ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea nr. 2677/P/2007 din 04.12.2008.

Reţine  cauza spre judecare, pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea.

Pune în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul D N, fiul lui Nicolae şi Ana, născut la data de 24.08.1944, în Băbeni, jud. Vâlcea, cu domiciliul în jud. Vâlcea, CNP 1440824384211, pentru infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti în formă continuată, prev. de art. 271 alin. 2 Cod pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 c.p.

În baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod pr. pen. ;

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D N, domiciliat în judeţul Vâlcea.

Preşedintele completului de judecată se abţine de la judecarea cauzei  (conform art. 48 alin. 1 lit. a C.p.p. şi Deciziei nr. XV/2006 pronunţată de ICCJ într-un recurs în interesul legii), astfel că dosarul va fi înaintat completului imediat următor ( Penal C4 ), conform  planificării de permanenţă pentru soluţionarea abţineri, urmând ca ulterior să fie stabilit termen  de judecată.  Suportarea cheltuielilor  judiciare efectuate de stat şi părţi se va stabili prin hotărârea ce se va pronunţa pe fondul cauzei.

Cu recurs odată cu fondul, conform art. 278 ind. 1 alin. 10 C.p.p..

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2009.

Preşedinte,Grefier,

Red.A.T./05.05.2009

Tehnored.O.G.

Ex.2

1

Domenii speta

Spete similare